Ganduri...

Ma bucur sa aflu ca si altii gandesc ca mine. Aceasta imi da speranta ca intr-o zi, totul va intra in normal si mai tarziu, dupa ce va fi trecut aceasta perioada absurda, in care ne-am lasat pacaliti(acesta este cuvantul) de acesti trogloditi, ne vom intreba uimiti, cum de a fost posibil, sa stam atat de nepasatori si sa "inghitim" toate prostiile, pe care ni le-au "servit", acesti impostori, in numele democratiei. Dar poate acesta este pretul, pe care trebuie sa-l platim noi oamenii cinstiti, pentru a ne invata minte, ca mai tarziu, sa fim mai atenti la toate promisiunile pe care ni le vor face, unii sau altii, dintre semenii nostri. Daca sta ceva in puterea noastra, a fiecaruia dintre noi, aceasta este cu siguranta "culturalizarea". Adica sa fim cat mai bine pregatiti in meseria noastra si in plus, sa avem o cultura generala cat mai buna, pentru a nu putea fi pacaliti usor de unii care doresc acest lucru. Se stie ca un om informat (adica "citit",inteligent,etc.) este un om puternic si este mai greu de "manipulat". De fapt, eu cred ca cei care ne conduc, asta si urmaresc, prin masurile pe care le iau(vezi intreaga legislatie). Sa ingradeasca, cat mai mult, accesul la instructia scolara, pentru ca, asa cum spuneam mai sus, oamenii mai putin instruiti sunt mai usor de condus(a se citi manipulat). Altfel cum s-ar traduce desfiintarea unor scoli? Dar desfiintarea serviciului militar obligatoriu? Dar lipsa locurilor de munca si plecarea parintilor la munca in strainatate, cu consecinte grave in stabilitatea familiei si implicit, in lipsa educatiei(cei sapte ani de-acasa)? Argumentele de ordin economic nu au ce cauta, atunci cand in joc este dainuirea unei natiuni. Aceste lucruri au efecte nebanuite pe termen lung. Dar cine sa se gandeasca la ele? In nici un caz, cei care ne conduc astazi. Acestia sunt preocupati sa se imbogateasca, prin orice mijloace, cat mai repede, pentru ca sunt constienti ca, mai devreme sau mai tarziu, vor fi dati afara din locurile caldute unde s-au cocotat prin manipulare. Dar ei nu-si dau seama(fiind si necredinciosi), ca mai devreme sau mai tarziu, fiecare om va raspunde pentru faptele sale. Mai intai aici pe pamant, apoi in fata lui Dumnezeu! Si-atunci eu intreb consternat! Daca pana la urma, tot esti pedepsit pentru raul pe care il faci, nu este mai intelept sa nu faci rau!

Ganduri...

Am iesit la pensie acum cativa ani in urma. Am iesit mai devreme, deci anticipat, vrand sa vad cum este sa privesti viata "de pe margine" sau "din tribuna". Trebuie sa recunosc ca atunci cand eram in serviciu simteam "utilitatea" mea. Eram respectat, cautat de colegi, uneori "periat" pentru minuscula mea "putere", intr-un cavant, in general, "ma simteam bine". In acelasi timp, nu puteam sa fac nimic impotriva "curentului". Trebuia sa merg doar in directia hotarata de "sistem". Acum sunt "pe margine" si degeaba observ anomaliile care se intampla in jurul meu, degeaba ma revolt de ce se intapla rau in societate, degeaba "strig", ca nu ma aude nimeni. Sunt ca la un meci de fotball unde vad ca un jucator sau mai multi nu dau randament, iar eu "spectator" nu pot sa fac nimic. Ma framant, ca si altii ca mine, si ramanem dezamagiti ca "antrenorul" nu-i schimba pe cei care nu sunt in forma. Deci, pana la urma, "antrenorul" este vinovat,nu! Si-atunci haideti sa reglementam shimbarea "antrenorului". De ce sa-l mentinem in functie daca el nu da randament! Nu-i normal ca un patron, dupa ce angajeaza pe cineva si acela nu este competent sa-l schimbe? Daca la nivel micro este reglementat si este posibil asa ceva, trebuie sa se poata si la nivel macro. Avem atatia oameni competenti, in toate domeniile de activitate, si noi suntem condusi de niste "neica nimeni". Nu este absurd? Haideti sa intram in normalitate. Haideti sa ne gandim de mai multe ori, atunci cand ne dam votul la alegeri. Daca, prin absurd, nu ne place nici un "competitor" atunci putem anula votul, pentru a inlatura posibilitatea stampilarii buletinelor ramase nefolosite, in favoarea unui partid sau altul. Sta in puterea noastra sa ne alegem conducatorii. Daca nu vom avea conducatori competenti, NICIODATA nu vom trai mai bine. Uitati-va ce se intapla in tarile cu democratii consolidate. Acolo pentru orice greseala facuta de "conducatori", acestia isi dau demisia. Amintiti-va de Presedintele Germaniei care si-a dat demisia, pentru niste consideratii, facute intr-un cadru restrans. Le place sa se raporteze la aceste tari(ma refer la conducatorii nostri), numai atunci cand le convine, cand nu, fac apel la solidaritate, intelegere, etc. Eu unul m-am saturat de EI. VREAU SA TRAIESC INTR-O TARA NORMALA!. Si voi face tot ceia ce depinde de mine, adica voi vorbi, voi scrie, ori de cate ori voi avea ocazia, pentru a lamuri si pe altii ca PUTEM schimba ceva in tara noastra, daca nu pentru noi, cei care avem o varsta, cel putin, pentru urmasii nostri.(va urma)

Societatea post-capitalista.

Sunt un cetatean al acestei tari care a trait si in societatea, asa zis "comunista", si in aceasta "brambureala", pe care unii o numesc "capitalista". Pot sa fac comparatii iar rezultatul este in favoarea celei dintai. ATENTIE! Nu ma consider un "nostalgic". Fac o comparatie, pe cat posibil, obiectiva. Acum cand am trait si in aceasta societate libera, democratica, etc. pot sa afirm cu convingere, ca nu acest tip de organizare statala este viitorul omenirii. Raman la convingerea ca "oamenii trebuie condusi". ATENTIE! A nu se confunda conducerea oamenilor cu dictatura personala sau de grup. Exista o stiinta a conducerii, care este elaborata dupa toate normele stiintifice. Eu la acest tip de conducere ma refer. De fapt, daca ne uitam de-a lungul istoriei omenirii, au fost astfel de organizari statale care au respectat, anumite criterii ale conducerii societatii si care au avut succes. Cu alte cuvinte "nimic nou sub soare", numai ca, pe masura ce omenirea a progresat, unii au venit cu tot felul de "nazbatii" si au stricat echilibrul social. Dupa parerea mea oamenilor trebuie sa li se dea atata libertate, democratie, bunastare, etc. pe cat merita si in acelasi timp, sa nu se strice un anumit echilibru. Acest merit trebuie sa-l dovedeasca fiecare prin munca iar STATUL trebuie sa aprecieze, obiectiv, atat meritul fiecaruia, in acelasi timp, sa pastreze echilibrul social. Vi se pare ca exista asa ceva in aceasta societate? Eu cred ca nu. Si argumentez prin faptul ca un om de stiinta, un doctor, un profesor, etc. care au roluri foarte importante in societate, nu sunt tratati pe masura importantei muncii lor. Aici trebuie sa intervina STATUL, care trebuie sa dea fiecarui membru al societatii atat cat sa traiasca decent iar pentru cei care sunt, intra-devar, iesiti din comun, asa zisele GENII, sa-i recompenseze in plus. Asta inseamna, ati inteles bine, ca STATUL, in viziunea mea, trebuie sa fie administratorul general al societatii. In viziunea mea STATUL trebuie sa detina in propretate resursele naturale, financiare,etc. pentru a avea posibilitatea sa redistribuie, la nevoie, acolo unde sunt probleme. Veti spune ca statul "este cel mai prost administrator". Este foarte adevarat. Numai ca, in viziunea mea, STATUL va trebui sa administreze societatea, prin conducere privata, pe criterii de performanta. Nu este posibil ca un membru al societatii, indiferent ce meserie are, sa castige atat de mult incat generatii intregi, din neamul lui, sa nu mai trebuiasca sa munceasca. Ce se intampla acum, este o risipa de resurse, de toate genurile, care nu mai poate fi tolerata. Nu mai putem lasa, ca in numele "democratiei", sa se distruga echilibrul societatii. Mai drevreme sau mai tarziu CINEVA va ridica, la nivel politic, aceasta problema si, imi place sa sper, ca va fi aplicata si in practica. Altfel, oamenii se vor razboi, la propriu, pentru resurse de toate genurile, de fapt, va fi continuata politica actuala care nu are decat un singur deznodamant, AUTODISTRUGEREA.

Unde vom ajunge?

Suntem bombardati de informatii de peste tot. Presa audio-video si cea scrisa ne furnizeaza zilnic tot felul de intamplari care ne fac sa ne ingrozim de viitor. Ne mai parvin alte informatii din viata noastra, a fiecaruia dintre noi (rude, prieteni, vecini, etc.)si tabloul este infricosator. Oare omenirea spre ce se indreapta? Parca, intentionat, cineva vrea raul omenirii. Se spune ca suntem prea multi si nu mai este mancare pentru toti. Ma intreb, atunci, de ce nu se iau masuri pe linia controlului natalitatii populatiei? Nu poti sa-i lasi pe unii care, din varii motive, au, n-au treaba, mai pun de un copil. Se observa ca, in general, la populatiile cele mai sarace, natalitatea este foarte mare. Probabil ca, "dragostea" este singura lor sursa de "distractie". Sunt cinic, dar, pe undeva, pe aici, este adevarul. Daca adaugi la saracia lucie in care traiesc si o educatie precara, avem un tablou complet al situatiei. Daca cineva, ar dori cu adevarat, sa caute solutii, ar gasi. Omenirea a intampinat multe dificultati, de-a lungul existentei sale, si, pana la urma, a gasit solutiile cele mai bune, sau, cel putin, a reusit sa iasa din impas. Cred ca, si acum, se vor gasi solutii, dar, pana atunci, ma sperie aceasta ofensiva a raului, care, pe zi ce trece, este tot mai mare. Poate, este doar o impresie. Poate ca, din cauza mijloacelor de informare stim, in orice secunda, ce se intapla pe glob, spre deosebire de trecut, cand oamenii nu erau atat de bine informati. In orice caz, omenirea este la o rascruce. De hotararile care se iau acum, va depinde viitorul omenirii. Nu poti sa lasi SUBZISTENTA oamenilor, la voia CERERII si a OFERTEI. Cate tragedii trebuie sa se mai intample, pentru ca mai MAI MARII LUMII sa se aseze la masa tratativelor, fara patima si fara prejudecati, si sa hotarasca masuri rationale, pentru ca cei pe care Dumnezeu le da voie sa se nasca, sa traiasca decent! Poate ca acum o suta de ani, mergea conceptul acesta de CERERE si OFERTA, pentru ca oamenii nu erau atat de multi, dar acum, cand suntem "cata frunza si iarba", CINEVA, o autoritate, fie ea si suprastatala, TREBUIE sa ia masuri pentru ca oamenii sa aiba un loc de munca. Oamenilor nu le tebuie pomana, ci o ocupatie, pe baza careia sa fie platiti ca sa-si poata duce traiul decent. Eu cred, ca societatea capitalista este depasita din punct de vedere istoric. Ca dovada nu este doar realitatea palpabila de zi cu zi, ci tendinta MAI MARILOR LUMII de a institui o putere mondiala care sa conduca omenirea. Acum, o fac pe ascuns si nu inteleg de ce! Nu ar fi mai simplu, sa ne spuna si noua, ca asa nu se mai poate si ne trebuie o noua abordare strategica? Probabil le este frica de reactia politica a statelor, foste comuniste, care vor avea destule argumente, sa le reproseze CAPITALISTILOR, ca au distrus LAGARUL COMUNIST din considerente ECONOMICE, nu din alte motive. Vreti un exemplu? Tarile foste comuniste au fost acuzate permanent, ca incalca drepturile omului, prin ascultarea telefoanelor, ingerinta in viata oamenilor, etc. Daca era asa de rau, de ce EI, CAVALERII DREPTATII, aplica, aceleasi metode? Va spun eu. Pentru ca unii oameni, din cauza politicilor gresite ale guvernelor, nu au cu ce sa traiasca si apeleaza la metode ilegale pentru as procura mijloacele de existenta. Si atunci, tu ca STAT, trebuie sa-i urmaresti prin toate mijloacele pentru a preveni actiunile lor ilegale si periculoase. Nu este mai simplu, ca tu, STAT, sa le asiguri, tuturor cetatenilor, o instructie scolara ridicata si un loc de munca sigur? In loc sa cheltui banii pentru prinderea infractorilor (care nu vor disparea niciodata, dar macar, prin ceia ce propun eu, ii diminuezi drastic), mai bine investesti in invatamant si creezi un sistem de locuri de munca care sa absoarba, aproape, toata forta de munca. Se stie ca omul care nu are mintea ocupata cu lucruri pozitive, si nu-si consuma energiile fizice intr-o munca creatoare are tendinta de avea un comportament imprevizibil. Celor care se gandesc, ca nu mai este de munca pe lumea asta, le raspund ca, NICIODATA, OMUL care doreste sa munceasca nu va reusi sa epuizeze volumul de munca existent. TOTDEAUNA mai este cate ceva de facut, in asa fel ca fiecare OM sa aiba o ocupatie. Trebuie doar sa vrei sa muncesti. Ori aici, intervine rolul AUTORITATII, ca pentru cei care, nu prea le place munca sa-i oblige, intr-o forma sau alta, sa-si castige existenta prestind o activitate aducatoare de venituri. Altfel acestia, pentru a putea trai, vor comite acte ilegale (furt, spargeri, crime,etc.), pentru as procura cele necesare vietii.
In concluzie, singura solutie pentru a iesi din criza actuala este SCHIMBAREA STRATEGIEI DE DEZVOLTARE a omenirii. Daca tot vor UN GUVERN MONDIAL sa aiba curajul ACUM, sa ne spuna ADEVARUL si sa propuna solutii.
Dupa parerea mea metoda de iesire din criza este MUNCA! Fiecarui OM sa i se GARANTEZE un LOC DE MUNCA. Numai prin munca vom crea cele necesare vietii.
Este atat de simplu dar.. atat de complicat!

Viziunea mea.

De multe ori m-am gandit la ce-mi spuneau sefii mei in legatura cu oamenii: "De la doi oameni in sus, unul trebuie sa fie sef". Atunci am tratat aceasta zicere cu condescendenta. Iata ca pe masura ce a trecut timpul, mi-am dat seama ca exista un mare adevar in aceasta, in aparenta, butada. Uitati-va ce se intampla cu Romania din 1989 incoace. Aceasta tara nu a fost condusa dupa regulile stiintei conducerii. S-a inteles prost conceptul de "Democratie". Unii l-au confundat cu bunul plac, cu libertinajul, cu vulgaritatea, cu nerespectarea legilor, cu nemunca, etc. Din aceasta cauza s-au inversat valorile. Adica competenta a fost inlocuita cu "descurcareala". Au reusit smecherii, invartitii, cei cu relatii, "lipitorii de afise", etc. Cei competenti au fost folositi la maximum iar cand nu a mai fost nevoie de ei, sau au venit, in institutie, unii "pe linie de partid", primii au fost dati afara si inlocuiti cu cei care aveau "recomandare de sus". Din aceasta cauza si din multe alte "smecherii", la limita legii, am ajuns la marginea prapastiei. Este timpul sa apara oameni providentiali care sa repuna TARA pe drumul cel bun.
Dupa parerea mea sistemul capitalist, in forma lui actuala, a dat faliment. Argumentul meu este AMERICA. Tara "tuturor posibilitatilor"! Sigur, vor veni unii cu argumente stiintifice sa-mi demonstreze ca nu este asa. Teoretic au dreptate, dar practica demonstreaza ca acest sistem nu mai este viabil. Colectivitatile trebuie CONDUSE altfel. In centrul societetii trebuie sa stea OMUL si apoi tot ce este viu pe aceasta planeta (va rog, nu mai veniti cu expresii de genul "limbaj de lemnn", etc; lasati oamenii sa se exprime asa cum pot si luati, din spusele fiecaruia, esenta a ceia ce a vrut sa comunice.).
Dupa parerea mea, orice activitate de pe acest pamant, care se refera la invatamant, sanatate, cultura, politica, economie, etc. trebuie sa aiba o forma de scolarizare.
Cu alte cuvinte fiecare din oamenii, care lucreaza in domeniile enumerate mai sus, trebuie sa aiba o competenta data, in primul rand, de scoala si apoi de experienta si de capacitatile intelectuale ale fiecaruia. Nu poti sa practici meseria de doctor, profesor, POLITICIAN, inginer, etc. daca nu ai pregatirea teoretica si practica necesara. O sa sara unii in sus si o sa zica: "Da ce, POLITICIAN este o meserie? Acum nu este, dar trebuie sa fie, dupa parerea mea. Este o activitate remunerata? Are ea particularitati fata de alte meserii? Da! Si atunci de ce sa nu o introducem in nomenclatorul cu meserii? Sta in puterea noastra, a oamenilor sa schimbam regulile din societate. Nimic nu a fost si nu va fi "batut in cuie" in societatea umana. Trebuie doar sa vrem acest lucru, gandindu-ne la binele comun (care este capabil de asa ceva, care nu, va ramane vesnic prizonierul "proprilui interes").
Dupa parerea mea, modelul de stat care sa puna in practica aceasta "viziune" nu este statul actual. Statul viitorului(nu ma refer la statul universal,ci la statul national al fiecarei tari), trebuie sa arate cam asa.
PRESEDINTELE STATULUI sa fie ales de POPOR si sa aiba NUMAI functie de reprezentare.
PARLAMENTUL sa fie ales de electorat dintre specialistii din domeniul juridic.
GUVERNUL sa fie format din specialisti. Ministrii sa fie specialisti in domeniul respectiv iar pentru ocuparea fuctiei de ministru sa se dea concurs.
JUSTITIA sa fie formata din cei mai buni profesionisti din domeniul juridic, iar functia de judecator sa fie ocupata, prin vot popular(din comunitatea respectiva). La aceste alegeri sa participe juristi cu multa experienta (asa zisii "intelepti" din domeniu).
In fiecare comunitate locala sa fie un judecator care sa judece cauzele simple legate de succesiuni, divorturi, litigii marunte, etc.
ORGANELE ADMINISTRATIEI LOCALE sa fie alese de populatia din comunitatile respective, din randul celor mai gospodari cetateni.
PARTIDELE POLITICE NU MAI SUNT VIABILE, DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC. Ele si-au indeplinit rolul lor. Daca ne uitam cu atentie, ele sunt o frana in calea dezvoltarii armonioase a societatii. Sunt o sursa de tensiuni sociale, politice,etc. Dupa parerea mea, nu mai sunt "un rau necesar" ci "un rau care trebuie eliminat".
CELELALTE FUNCTII ALE INSTITUTIILOR STATULUI sa fie ocupate, prin concurs, sau, acolo unde se preteaza, conducatorii acestora sa fie alesi de colectivele respective.
STATUL trebuie sa-si formeze institutii pentru a pregati specialisti in orice domeniu de activitate, in asa fel incat sa nu fie scolarizati decat strictul necesar, cu o marja in plus, dupa criteriile stiintifice stiute. Dupa scolarizare, fiecare trebuie sa primeasca repartitie la un loc de munca, functie de rezultatele obtinute la invatatura, si sa activeze, unde a fost repartizat, un numar de ani(perioada stipulata in contractul pe care, fiecare il va incheia cu statul sau cu firma particulara care suporta cheltuelile de scolarizare). Daca nu doreste sa se duca acolo unde a fost repartizat, atunci, respectivul absolvent, va fi obligat sa suporte cheltuielile de scolarizare.
ARMATA sa fie formata din profesionisti. Dar, in fiecare an, fiecare cetatean al statului de sex masculin, care a implinit varsta de 18(optsprezece) ani sa fie obligat sa participe, in resedinta de judet unde domiciliaza, la o tabara militara de pregatire complexa, unde sa invete teoretic si practic probleme privind apararea tarii.
POLITIA sa fie formata din profesionisti si sa i se dea puteri sporite in lupta cu infrationalitatea. ABUZURILE politistilor sa fie sanctionate IMEDIAT iar masurile luate, sa fie facute publice, pentru a intari increderea populatiei in acest organ al statului. .
SISTEMUL PENITENCIAR sa fie gandit in asa fel incat, cei care, din diferite cauze ajung acolo, sa aiba posibilitatea reala de a se indrepta. Cei care sunt inchisi pe viata sa li se asigure un trai uman dar, NUMAI PE BAZA MUNCII LOR. Celorlalti detinuti sa li se asigure programe reale de reeducare, tot pe baza activitatilor lucrative combinate cu scolarizari in diferite domenii.
ORGANELE STATULUI, LA TOATE NIVELELE, ORGANELE ADMINISTRATIEI LOCALE precum si TOATE FUNCTIILE DIN INSTITUTII alese prin vot, sa poata fie REVOCATE, tot prin acest mijloc, in conditii legale.
BISERICA sa redevina exemplul de morala crestina si unde oamenii sa se indrepte, ori de cate ori indoiala si deznadejdea le cuprinde sufletul.
ACADEMIA ROMANA sa elaboreze strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung, in toate domeniile societatii, si sa gireze cu specialisti, acolo unde se preteaza, examenele de ocupare a inaltelor functii in stat. Sa fie ca un "SFAT AL INTELEPTILOR".
SOCIETATEA, in general, trebuie sa fie ca o familie, unde fiecare indeplineste o functie lucrativa pentru prosperitatea materiala si implinirea spirituala a fiecaruia si a societatii in ansamblu. Numai asa, cred eu, ne vom indeplini rostul nostru de fiinte rationale si ne vom apropia de mantuire.

Am fost...

Am fost plecat in vacanta si am revazut unele locuri dragi si am vazut altele noi la care "jinduiam" demult. O Doamne, cat de frumoasa este tara aceasta! Dar, in acelasi timp, cat de putin intretinuta. Tara este ca o casa, daca nu faci curat, din cand in cand, devine prafuita, fara stralucire si cu un aer posomorat. Asa am simtit si eu cand am ajuns in anumite locuri frumoase. Nu mai exista preocupare si responsabilitate decat la putini oameni. Majoritatea doar folosesc natura si cand pleaca, lasa in urma lor numai gunoaie. De fapt lasa ceia ce sunt. Si ceia ce este mai grav este, ca din aceasta categorie sunt si oameni instruiti de la care ai fi avut pretentia sa fie un exemplu pentru ceilalti. Acum cred, cu convingere, ca numai masurile coercitve combinate cu o educatie in scoala, pe tema pastrarii mediului inconjurator ne mai poate salva. Altfel vom trai vesnic in mizerie langa bogatiile imense pe care ni le-a dat Dumnezeu. Poate ca sunt cam dur dar asta simt cand vad oameni in toata firea, unii cu scoala multa, care la o discutie despre civilizatie iti vorbesc de cum sunt nemtii, englezii, americanii,etc. iar cand pleaca de la un picnic, in loc sa faca ce fac cei pe care ii lauda, adica sa stranga gunoiul si sa-l duca la tomberon, lasa totul in natura. Grav este ca unii au si copii si acestia memoreaza ceia ce fac parintii lor si daca mai tarziu, nu se vor autoeduca, vor face la fel ca ei.
Frumoasa tara, jalnica populatie(numai aceia care nu inteleg ca a fi civilizat inseamna a fi curat, politicos, tolerant, bun, cinstit, corect, punctual,etc.)!

A murit un om!

Cand moare un om, cade o stea! Asa se spune! Cu alte cuvinte, noi oamenii, suntem niste stele cazatoare. Cand ne terminam rostul pe acest pamant, ne stingem. Ce este dincolo de LUMINA, nu vom sti niciodata. Degeaba fac unii si altii speculatii. Dumnezeu nu va permite niciodata unui muritor, sa afle MARELE MISTER. Totusi, zbaterea aceasta dramatica a omului, in limitele impuse de Dumnezeu, este benefica, pentru ca ne mentine vii. Altfel, am fi niste fiinte fara rost orbecaind prin lume, dupa iluzii desarte. Trebuie sa ne acceptam destinul, asa cum ni l-a trasat Cel de Sus si sa incercam, sa devenim mai buni, pe drumul fara intoarcere al Mantuirii. Nu trebuie sa judecam pe nimeni, de felul cum intelege sa-si oranduiasca viata, atata vreme cat nu incalca regulile din societate. Fiecare va raspunde, pentru faptele sale, acolo Sus. De aceea, dupa mine, este cel putin o impietate, sa discuti despre moartea unui om, sa intelegi de ce-urile, care nu vor putea fi aflate niciodata. Pentru ca fiecare om este un mic univers si in pofida cuvantului, care ne face sa comunicam, fiecare om are un univers al lui, in care nu poate patrunde nimeni, decat el insusi. Fiecare om are dramele lui interioare care, de cele mai multe ori, se duc in mormant odata cu el. Cand moare un om este bine sa ne rugam pentru sufletul lui, pentru iertarea pacatelor lui, pentru inaltarea lui in Lumina. Dumnezeu sa-l ierte si sa aiba grija de sufletul lui!
Atata putem spune, noi oamenii, la moartea unui om!

Scrisoare catre fiul meu.

Cand te-am vazut pentru prima data la poarta maternitatii, fiindu-mi dat in brate de o asistenta pentru a te lua acasa, te-am privit cu uimire, vrand sa recunosc imediat trasaturile mele sau ale mamei tale. Nu am reusit sa observ nimic, pentru ca dupa ce te-am luat in brate, m-am concentrat doar sa nu ti se intample ceva rau. Niciodata nu am fost atat de emotionat! Eram atat de mandru! Te-am dus acasa cu mama ta si te-am crescut si educat asa cum ne-am priceput mai bine. Te-am pus pe tine in centrul "universului" nostru. Am intampinat multe greutati materiale de-a lungul timpului, dar dragostea pentru tine, ne-a mobilizat pe mine si pe mama ta, de fiecare data. Din pacate, intre timp, mama ta a plecat la ceruri si ne-a lasat pe mine si pe tine, incremeniti in durere. Nu pot sa-l cert pe Dumnezeu pentru aceasta pierdere iremediabila pentru noi, el stie mai bine de ce a facut asta. Chiar daca eu am ramas ca o pasare zburatoare fara o aripa, am continuat sa am grija de tine, asa cum m-am priceput mai bine. Ai crescut sub ochii mei si cand ai devenit licentiat, am fost foarte mandru de tine si de mama ta, care ti-a insuflat, de la inceputul instructiei tale scolare, dragostea pentru invatatura. Recunosc ca am facut si multe greseli. Nu am nici o scuza pentru ce am facut, doar ca cea care imi dadea echilibru si un anumit sens a existentei mele, a disparut pur si simplu si m-am trezit intr-un pustiu sufletesc, pe care, numai cei care au trecut prin ce am trecut eu, ma pot intelege. Sper ca in timpul cat Dumnezeu imi va mai ingadui sa traiesc pe acest pamant, sa reusesc sa mai indrept din greselile pe care le-am facut. Acum ai ajuns la un moment de rascruce din existenta ta, cand trebuie sa-ti alegi pe cea care-ti va oferi echilibru si sprijin in viata. Sper sa ai parte de dragostea celei care-ti va fi mireasa vietii tale, cel putin la intensitatea dragostei parintilor tai. Ai privilegiul, ca pe langa Dumnezeu care-ti calauzeste pasii, mai este cineva care te ocroteste din ceruri, mama ta.
Sa fii fericit dragul tatii!

Sunt...

Sunt momente in viata cand simti neputinta de a face ceva ca lucrurile sa intre in normalitate. Simti acest lucru pentru ca, de regula, depinzi de altii. Ati fost, unii dintre voi, blocati in aeroporturi, la spital, la camera de garda, la coada, la inmatriculari auto, etc. In toate aceste momente ati simtit un sentiment ciudat de disperare, de deznadejde, ca nu puteati, poate pentru prima data in viata, sa rezolvati, cu propriile forte, o problema de viata. In acele momente v-ati dat seama, ca viata nu este numai frumoasa, ci are si partile ei urate, care te trezesc la realitate si te face sa te gandesti mai mult, la toate cate sunt pe lumea asta si bune si mai putin bune. Ideal ar fi, sa nu intampinam asemenea probleme in viata, dar in acelasi timp, fara aceste "intamplari" nefericite, nu am putea aprecia starile de normalitate, pe care le petrecem fiecare dintre noi. Asadar, atunci cand va confruntati cu asemenea momente dificile, inarmati-va cu multa rabdare si cautati sa intelegeti natura umana, cu tot ce are ea bun si rau. In acelasi timp, aveti convingerea ca problema voastra se va rezolva, intr-un fel sau altul, fara a intra in panica. In afara de demersurile normale, pe care trebuie sa le faceti si care depind de voi, rugati-va in gand la Dumnezeu, sa va calauzesca pasii, si mai devreme sau mai tarziu, totul se va rezolva. Nu va lasati doborati de asemenea momente dificile din viata voastra. Cand omul este in "cumpana" Dumnezeu il intareste, sa poata sa treaca peste asemenea dificultati. Cu o singura conditie: SA-L AIBA IN SUFLET!

A fost odata...

A fost o data o mama care isi iubea tare mult fetita ei. Din prea multa dragoste si grija pentru ea, uneori exagera, infofolind-o iarna cu haine calduroase, iar vara protejand-o de razele soarelui. La un moment dat, tatal fetitei, din cauze numai de el stiute, a parasit-o pe mama ei hotarand sa-si petreaca viata langa o alta femeie. Au ramas si mama si fetita tare nefericite! Se gandeau mereu, oare cu ce i-au gresit barbatului din viata lor care, pana mai ieri, le-a fost sot iubitor si tata de neinlocuit. Asa a trecut vremea in lacrimi si suferinte nemarturisite, pana cand fetita a devenit femeie si, conform legilor nescrise ale oamenilor, si-a ales un "Fat frumos" pe care l-a urmat, parasind casa parinteasca. Mama ei s-a trezit dintr-o data singura! Ea nu s-a gandit niciodata ca fiinta cea mai scumpa de pe lume, va pleca vreodata de-acasa. Ca sa compenseze lipsa prezentei fizice a fetitei ei, o suna mereu la telefon, fara un motiv anume, doar ca sa-i auda glasul. Din aceasta cauza, fiica ei a inceput sa-i reproseze, ca este prea posesiva, ca exagereaza cu grija fata de ea, etc. Cu timpul, mama fetitei s-a resemnat si ascultand-o pe fiica ei, a inceput s-o sune din ce in ce mai rar, doar atunci cand, intr-adevar, avea sa-i comunice ceva important. Acum trecea si cate o saptamana intre telefoane. De aceia fetita, nu a dat prea multa importanta cand telefonul nu a mai sunat de ceva vreme. Intr-o zi, telefonul fetitei a sunat si "la celalat capat al firului", un glas inecat in lacrimi a rugat-o sa vina urgent acasa. Printre lacrimi, persoana de la telefon, a reusit sa-i spuna ca fiinta care-i daduse viata, se mutase la ceruri, sa aiba grija de-acolo, de puiul ei prea scump. Instantaneu lacrimile i-au inundat ochii si totul a devenit fara sens. "Cum sa moara mama? Nu se poooooate!", striga disperata fetita.
Si totusi, si mamele mai mor din cand in cand!
Este bine sa marturisim parintilor nostri sentimentele, cat inca mai sunt in viata. Sa-i tratam cu respect, chiar daca uneori nu ne convin anumite lucruri. Se spune ca pe parinti si pe copii ti-i daruieste Dumnezeu. De aceia nu trebuie sa ne judecam parintii. Este ca si cum l-am judeca pe EL.

Am fost...

Am fost plecat la tara. Acolo este alta lume! De fapt, nu acum am observat acest lucru, doar ca acum il spun pentru voi. Cred ca cei care mai aveti rude pe la tara, ati observat si voi acelasi lucru. Satele sunt populate cu batrani bolnavi, cei mai "tineri" au in jur de 50 de ani, restul populatiei este plecata din tara, prin Spania, Italia, etc. La scoala din sat mai sunt cateva zeci de copii si invata in clase simultane (parca asa se numesc). Fac doar patru clase. Restul claselor, pana la opt, il fac la comuna. Drumul pana acolo il parcurg cu un microbuz, second hand, si in care incap toti copiii din sat, din clasele cinci-opt. Acum vreo patruzeci de ani, scoala era de opt clase si numai intr-o clasa erau douazeci, treizeci de copii. Facand o mica socoteala, natalitatea a scazut aproximativ de sase, sapte ori. Am uitat sa va spun, ca satul meu este aproape de oras(la zece km). Oare cum o fi in satele alea izolate? Dintre nepotii si nepoatele dinspre frati si surori(am fost sase copii la parinti) doua nepoate au plecat in strainatate, alta se pregateste sa plece in aceasta luna, si cred ca acesta e doar inceputul. Unde vom ajunge? Am discutat cu ele, si mi-au spus ca se vor intoarce, cand situatia se va normaliza, din punct de vedere finaciar, in sensul, ca munca in Romania sa fie platita la adevarata ei valoare. Pana atunci, vor respira aerul strainatatii, facandu-i pe parintii lor sa tresalte, a ingrijorare, la fiecare sunet al telefonului.

Se facea...

Se facea, ca eram la un miting prin Bucuresti si vorbea Primul ministru al guvernului Romaniei. Parca era un barbat carismatic, cu o voce puternica, convingator in tot ce spunea. Lumea din piata il aclama, dupa fiecare fraza mai importanta. Unii erau cu lacrimi in ochi, si din manifestarile lor, parca spuneau ca in sfarsit, ne-a daruit si noua Dumnezeu un conducator adevarat. Pana la urma, mitingul s-a incheiat si noi, cei de-acolo, ne-am indrepatat fiecare spre casele noastre, multumiti de ceia ce auzisem si vazuzem.
M-am trezit dimineata, si mi-am dat seama cu amaraciune, ca totul nu a fost decat un vis!

Citeam...

Citeam mai demult, despre un american celebru (nu-i mai tin minte numele), care a plecat intr-un turneu prin America, sa tina conferinte. Subiectul prelegerilor sale, era asa de plictisitor, incat, nu prea avea succes. Nu stiu cine l-a sfatuit, dar la urmatoarele conferinte, cand vedea ca ceia ce spunea plictisea, lua subiectul de la capat. Audienta cand observa, ca acesta repeta ceia ce a spus, cu cateva minute mai inainte, a inceput sa fie atenta, sa vada daca, acesta repeta intr-adevar subiectul, sau li se parea doar lor. Asa a inceput sa aiba succes.
Eu cred ca cei care ne conduc acum, or fi auzit si ei, de acel american, si vor sa aiba si ei succes, tot repetand anumite lucruri. Ei uita insa, un lucru esential, persoana in discutie era o somitate in materie. Si el chiar spunea, lucruri foarte interesante, care aveau un fundament stiintific, doar ca erau un pic plictisitoare. Ei uita deasemenea, ca de bine de rau, unora dintre "ascultatori", chiar "le merge" mintea. Dand-o un pic pe gluma, as spune ca, sunt unii oameni care, atunci cand pleaca de-acasa, isi iau si mintea cu ei. Nu acelasi lucru, se poate spune, despre unii care ne conduc. Eu chiar ii suspetez pe unii dintre ei, ca nici nu au de unde sa ia. Vorba aceia: "De unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere!" Altfel cum s-ar explica atata inversunare, impotriva proprilui tau popor? Cand majoritatea oamenilor iti spun ca gresesti, a persista in greseala, este o PROSTIE fara margini. In aceasta situatie exista o singura solutie. SA NU TE PUI CU PROSTUL!. Bunica mea( sa-i fie tarana usoara!), spunea: "Niciodata sa nu te pui cu nebunii, betivii si prostii!"
Chiar noi romanii nu am invatat nimic, din istoria noastra recenta? Oare de ce ii alegem, doar pe PROSTI, sa ne conduca?

In sfarsit...

In sfarsit, au iesit unele din mintile stralucite ale acestei tari, sa propuna masuri viabile pentru iesirea din aceasta criza. Dar in loc ca seful statului sa coaguleze aceste discutii, cu alte cuvinte, sa le adune intr-un for(nu conteaza cum s-o numi), in care fiecare sa-si spuna opinia sustinuta de argumente si apoi sa se ia o hotarare de comun acord, el vine in fata natiunii, ca sa dea explicatii in locul primului ministru. Va vine sa credeti? Tara arde si pe Presedinte il preocupa repararea imaginii sale si a partidului de guvernamant. El nu intelege ca acum, nu este timp pentru explicatii. Acum, este timpul pentru a gandi rapid o solutie viabila, care sa fie acceptata de toate partidele parlamentare, de patronate, sindicate si societatea civila. Pe oamenii astia ori nu-i preocupa problemele de fond, care se acutizeaza pe zi ce trece, deci nu le pasa, sau mai grav, sunt depasiti de situatie si-atunci, solutia este una singura, sa ceara ajutor. Mai grav este, ca nici Presedintele, care conform constitutiei, trebuie sa fie "arbitrul" impartial si sa conduca tara, fara a se incalca regulile democratice, nu observa ca Guvernul a incercat sa minta. Este un fel de a spune, ca nu observa, pentru ca el, ca sef al statului, stie tot ce misca in tara si nu numai.
Acum este timpul, ca el sa intervina, nu ca sa apere pe cineva sau sa dea explicatii, ci sa adune intr-un for de discutii, pe toti (guvern, patronate, sindicate, societatea civila,etc.) si sa le ceara sa gasesca rapid o solutie viabila, care sa fie aprobata, cel putin, de majoritatea dintre cei implicati. Eu stiu ca el are deformari profesionale de pe vapor. Acolo era un sistem cvasimilitar. El ordona si ceilalti executau, fara comentarii. Dar o tara nu este un vapor (cu toate ca acum, parca suntem pe un vapor in preajma unei furtuni puternice).
In concluzie, iata cum se prezinta situatia.
Guvernul s-a "inchis" la Palatul Victoria si cauta disperat o solutie (de fapt vrea sa gaseasca o forma constitutionala, de a legifera ceia ce stim cu totii).
Presedintele da explicatii tarii, cu privire la solutia nepopulara pe care o pregateste guvernul.
Patronatele dau comunicate, care includ solutii economice de iesire din criza.
Sindicatele avanseaza si ele idei cu privire la situatia creata, in plus, iau pulsul membrilor de sindicat, pentru a reactiona intr-un fel, daca solutia pe care o va gasi guvernul, nu le va conveni.
Opozitia avanseaza in presa scrisa si audio-video solutii pertinente, pentru rezolvarea situatiei create.
O parte a populatiei, picheteaza zilnic sediile Parlamentului si Guvernului.
Din concluzia pe care am prezentat-o mai sus, un CONDUCATOR trebuie sa ia urmatoarea hotarare:
"Guvernul impreuna cu patronatele, sindicatele, partidele parlamentare si societatea civila sub patronajul Pesedintelui se vor intruni in data de ..., la ora ..., in sediul Parlamentului pentru a gasi solutiile economice legale in vederea finalizarii documentului oficial care trebuie inaintatat F.M.I."
Este greu?
Da! Pentru Presedinte nostru este foarte greu, pentru ca el sufera de unul din cele mai mari pacate ale unui crestin: este foarte ORGOLIOS!
Degeaba a suflat cu aur catapeteasma de la biserica Palatului Cotroceni, daca acest gest nu este dublat si cu dovada dragostei sincere fata de popor.

Alo! Cu domnul Basescu , va rog!

O zicere populara spune ca "atunci cand, doi oameni iti spun ca esti beat, te duci si te culci". Domnule Presedinte Basescu, de ce nu va duceti sa va culcati! Chiar nu vedeti, ca majoritatea covarsitoare a oamenilor din aceasta tara, va trasmit, prin diferita canale, ca nu este solutia cea mai buna? Este intr-adevar, cea mai eficienta, pe termen scurt, si cea mai SIMPLISTA. Ea nu presupune nici un pic de inteligenta. Nu va intrebam acum, daca ne-ati consultat si pe noi, atunci cand ati imprumutat banii de la organismele internationale. Nu va intrebam acum, ce-ati facut cu ei. Va veni si timpul, sa si raspundeti la acesta intrebare. Acum, dumnevoastra, daca refuzati "sa va duceti acasa si sa va culcati" stati cuminte, si ascultati-i pe altii, care sunt mai priceputi in ale economiei.
Stiu ca pentru dumneavoastra, este tare greu sa-i ascultati pe altii. Dar ACUM, chiar este timpul, sa taceti, si sa-i lasati pe altii sa vorbesca si sa ia hotarari.

Eu nu mai inteleg nimic!

L-am ascultat pe Presedintele Basescu si nu-mi venea sa cred, de cat tupeu dadea dovada. Vorbea de parca, si-a inceput acum mandatul, dupa o guvernare dezastruoasa a unui partid profund antinational. Cat de calm poti sa ramai, cand auzi pe seful statului tau, ca acuza de dezastrul tarii, indirect , pe toti cei care sunt platiti din bani publici. Domnule Presedinte, noi v-am ales ca sa conduceti acesta tara si sa vegheati, impreuna cu guvernul, ca statul sa "functioneze" normal. De ce nu v-ati indeplinit atributiunile de serviciu? De ce nu ati intervenit atunci, cand ati aflat, ca se "umfla" schemele institutiilor statului? De ce ati lasat sa se cheltuie banii, din imprumutul de la F.M.I., fara noima? Parca spunea-ti ca vor fi ca "o centura de siguranta"! Am cheltuit noi banii, sau cei pe care ii mentineti acum la putere! Chiar nu va dati seama ca ne jigniti inteligenta? Ce vina au pensionarii? Ce vina au somerii? Ce vina au acei bugetari, care isi fac datoria cu varf si indesat(nu ma refer la cei, care au fost angajati, pe baza de apartenenta de partid)? Nu observati, cat de penibila este toata aceasta explicatie, pe care va doriti ca NOI s-o digeram? Va spun cu toata sinceritatea, ca explicatia dumnevoastra, NE STA IN GAT!
Aveti curajul acum, sa mai dati piept, cu ochii plinsi ai pensionarilor? Dar cu ochii tristi ai somerilor, aveti curaj sa dati piept?
Mi-e mila de dumneavoastra! NU NE MERITATI! Ati avut sansa istorica, sa modernizati statul. Din pacate, ati pierdut acesta sansa. Oamenii va vor tine minte, ca pe presedintele, care s-a substituit guvernului si a aprobat curbe de sacrificiu, pe spinarea pensionarilor si a bugetarilor, care in marea lor majoritate, traiesc de pe o zi pe alta.
Oare mama dumneavoastra, ce v-ar spune, intre patru ochi?
Mi-e rusine ca v-am votat (in primul mandat)!

Cat cinism!

Sunt inmarmurit! Pur si simplu! Sa anunti o asemenea masura de austeritate, cu zambetul pe buze, si fara a te consulta cu sindicatele, cu patronatele, cu marii economisti ai tarii, este o dovada de amatorism politic. Invatam candva la istorie, ca in momentele istorice importante ale unei tari, ies la rampa oameni politici predestinati pentru salvarea acelei natiuni de la dezastru. Sa nu mai functioneze acest principiu? Sa nu mai avem personalitati puternice, care sa salveze Romania de pe marginea prapastiei? NU CRED! SUNT CONVINS ca avem specialisti de marca, care datorita verticalitatii lor, nu au intrat in mocirla in care se complace clasa noastra politica. Dar acum TREBUIE sa-si calce pe orgolii, si sa iasa in fata, pentru a gasi solutiile, cele mai bune, care sa scoata tara din marasmul in care au bagat-o, timp de douazeci de ani, cei care au fost la putere. Salvarea unei natiuni nu se face numai cu o parte a populatiei, si in nici un caz cu pensionarii. Cat de cinic poate sa fie un conducator de tara, care sa ia bani(si asa putini) de la cei care, practic, au construit bogatia acestei tari, pensionarii! Voi stiti ca nici acum nu am ajuns la nivelul de trai din 1989? Nu sunt "un nostalgic" dar ma intreb retoric, de ce am mai schimbat regimul politic, daca cei care ne conduc, nu au fost in stare sa aduca bunastare acestui popor?
De-aseara, de cand seful statului, a anuntat aceste masuri foarte dure, am, ca si voi(sunt convins), un sentiment de NEPUTINTA. Cat trebuie sa mai induram, ca sa ne trezim? Este o vorba romaneasca care spune: "Sa nu dea Dumnezeu, cat poate sa duca omul!"

Nu vreau sa fiu...

Nu vreau sa fiu ipocrit si de aceea trebuie sa recunosc, ca atunci cand am fost muscat de un caine comunitar, in Bucuresti, le-am dorit moartea. Dar, dupa aceea, gindindu-ma mai bine, am ajuns la concluzia ca bietul animal (cel care m-a muscat) nu avea nici o vina. Era noapte, era teritoriul lui, si practic, el a procedat asa, cum am proceda fiecare om, daca cineva ar da buzna in curtea sau casa noastra. Ne-am apara proprietatea! Asta nu inseamna ca sunt de-acord, ca ei sa mai stea pe strazi. Sunt CONVINS, ca sunt mari interese financiare la mijloc. De aceea nu se doreste, ca acestia, sa fie stransi in adaposturi. Imaginati-va, ca sunt sute de mii de euro (daca nu milioane) anual, care se cheltuie cu intretinerea acestora. Cum sa renunte unii la o asemenea sursa de venit? Si totusi, trebuie rezolvata aceasta problema. Asa nu se mai poate! Solutii sunt si societatea civila ar trebui sa faca presiuni, pentru ca cei care iau decizii, sa legifereze rational si in spiritul civilizatiei umane.
Eu propun ca aceste animale sa fie prinse, sterilizate, vaccinate, microcipate si adapostite temporar, in stabilimentele existente. Intre timp, sa se legifereze, in procedura de urgenta, un parteneriat cu asociatiile de proprietari care sa ia in ingrijire, cel putin un animal. Acestor asociatii sa li se asigure adaposturi standardizate (cum s-a procedat si cu chioscurile de ziare), asistenta veterinara, etc. Pe masura ce cainii comunitari vor fi "repartizati" la asociatii, si se vor face locuri libere in adaposturile deja existente, se vor prinde toate animalele, pana cand orasele noastre vor arata ca in occident, cel putin, din acest punct de vedere. Trebuie sa intelegem ca ele nu au nici o vina, ca au venit pe lume. Daca exista, noi oamenii, trebuie sa gasim o solutie rationala si in spiritul maralei crestine, sa avem grija de ele, cat Dumnezeu le va ingadui sa traiasca pe acest pamant.
O sa spuna unii ca nu sunt destui bani. Foarte adevarat! De aceea va propun, ca in legea care va fi adoptata, sa se prevada o suma modica (unul, doi lei), care sa fie platita anual, de fiecare contribuabil, atunci cand plateste darile catre stat. In acest fel, autoritatle locale, vor avea destule fonduri pentru rezolvarea acestei probleme. Sunt convins ca sunt si alte propuneri, mai bune decat a mea. Important este ca sa se rezolve, odata pentru totdeuna, aceasta problema.

Sfaturi pentru cresterea copiilor.

V-a daruit Dumnezeu copii! Trebuie sa stiti ca este o mare responsabilitate. Trebuie sa-i cresteti sanatosi, si sa-i educati pentru a se descurca in viata. Fiecare parinte isi face vise, in legatura cu copiii lui. Este normal sa fie asa. Ei sunt MINUNEA lumii! Numai cine nu a fost parinte, nu stie cata implinire iti dau copiii. De aceia, nici un sacrificiu nu este de-ajuns, pentru cresterea si educarea lor. O sa spuneti unii, ca nu este asa. Poate aveti dreptate. Dar eu asa simt!
Trebuie sa-i inconjurati, permanent, cu dragoste. Copiii trebuie sa simta, ca sunt iubiti! Este gresita, dupa mine, parerea, ca pe copii nu trebuie sa-i saruti, decat in somn. Adica, cu alte cuvinte, sa-i iubesti, dar ei sa nu stie! Eu va sfatuiesc, sa va iubiti copiii "la vedere", dar in acelasi timp sa fiti drastici cu ei, atunci cand gresesc. Asta nu inseamna, ca trebuie sa-i bateti. Sub nici o forma, NICIODATA. Educatia copiilor, incepe de cand sunt mici. Trebuie sa le asigurati strictul necesar. Sa-i schimbati la timp, sa-i hraniti, sa-i duceti la doctor, sa-i scoateti la plimbare, sa va jucati cu ei, etc. Uneori copiii plang si nu stiti de ce. Aflati motivul real. Intrebati pe alti parinti (rude, vecini), sau medicul pediatru, ca sa aflati cauzele pentru care plang. Nu-i obisnuiti "in brate". Supravegheati-i permanent, cand sunt mici. Copiii au instincul de conservare foarte mic si ei nu sesizeaza pericolele. Feriti, din calea lor, aceste pericole. Nu-i lasati in preajma sobelor, a plitelor incinse, a acumularilor de apa (fie si o groapa cat de mica), a prizelor electrice, a obiectelor ascutite, etc. Invatati-i de mici sa respecte "regulile" din familie, din societate, etc. Daca puteti sa le dati explicatii bine, daca nu, spuneti-le doar, ca asa este bine. Nu-i invatati cu bani multi. Incercati sa le insuflati respectul fata de "banii munciti". Discutati cu copiii vostri, despre orice. Nu va certati in fata lor. Cu atat mai putin, cand este vorba despre ei. Insuflati-le incredere, pentru a veni la voi, cu sufletul deschis, cand au o problema la care nu gasesc raspuns (chiar si atunci cand nu vor mai locui in casa parinteasca). Evitati expresii de genul, "nu am timp", "sunt ocupat", "daca iei nota proasta, nu ai ce cauta acasa", etc. Faceti-va timp si ascultati-i! Nu-i jigniti, chiar daca vi se pare, ca problema pe care o discutati, este puerila. Pentru ei, poate sa fie foarte importanta, uneori "intre viata si moarte". Educati-i in asa fel, incat, ei sa stie ca "ACASA" vor gasi mereu intelegere, indiferent de problemele cu care se confrunta. Sfatuiti-i sa-si faca prieteni adevarati. Incercati sa le cunoasteti "anturajul". Cereti-le sa vina cu prietenii lor acasa. Sa-i cunoasteti si voi. Eventual (nu este obligatoriu), sa le cunoasteti parintii. Sfatuiti-i sa invete carte. Dati-le exemple, din cunostintele comune, care s-au realizat urmand acest drum. Daca nu sunt "facuti" pentru carte, indrumati-i spre o meserie unde au reale aptitudini. Saditi-le convingerea, ca nu este rusine sa muncesti. Mai bine un mester foarte priceput, decat un licentiat incompetent! Educati-i in spiritul credintei in Dumnezeu. Educati-i sa fie morali! Invatati-i sa va respecte! Asta trebuie s-o faceti, de cand sunt mici. Altfel, veti avea surprize neplacute, mai tarziu. Copiii trebuie sa stie ca, in pofida prieteniei voastre (este un ideal), voi veti fi VESNIC parintii lor si ca atare, RESPECTUL pe care vi-l datoreaza, nu este negociabil.
Nu este usor sa cresti copii, dar satisfactiile sufletesti pe care ti le dau, atat in tipul cresterii lor, cat si mai tarziu, cand ii vezi "inflorind", sunt fara margini.

Sfaturi pentru barbati

Te-ai casatorit! Esti foarte fericit ca, in sfarsit, s-a implinit unul din visele tale. Sa ai o familie! Trebuie sa fii constient ca ti-ai luat o mare responsabilitate. De-acum incolo, esti "capul" familiei tale. Nu mai raspunzi numai de tine, trebuie sa ai grija si de cei din familia ta. La inceput, de nevasta, apoi si de copii. De la inceput, trebuie sa va acomodati cu viata "in doi". In primul rand sa-ti respecti nevasta. Sa discuti cu ea orice problema care te framanta. Sa va spuneti toate lucrurile care va deranjeaza, unul la celalalt. Sa incercati, pe cat posibil, sa eliminati acele "lucruri". Daca nu se poate, sa invatati sa le tolerati. Sa n-o consideri mai putin desteapta decat tine, chiar daca uneori asa pare. Vei avea surpriza placuta, sa constati, ca are o intuitie mai buna, in multe privinte. Sa nu incetezi, nici o clipa, sa-i arati ca o iubesti. Poti sa-i aduci periodic flori, sa-i faci declaratii de dragoste, sau pur si simplu s-o privesti intr-un fel anume, din care ea sa inteleaga ca-ti este tare draga. Sa ai un comportament civilizat permanent. SA NU-TI BATI NEVASTA SI COPIII, NICIODATA. Nici macar in gluma. Daca esti furios(se poate intampla,pentru ca suntem oameni), mai bine iesi din casa si dute sa te plimbi, pana iti trece supararea. Cand revii, discutati si impacati-va. NU-TI INECA AMARUL IN ALCOOL.ESTE O PROSTIE FARA MARGINI. ESTE UNUL DIN VICIILE DIN CARE NU SE SCAPA. Da-i prioritate sotiei tale, cand intrati undeva, mai putin in restaurante, baruri, cluburi, unde tu trebuie sa intri primul, ca s-o scutesti de privirile curioase ale barbatilor din acel local. Cand trebuie sa coborati din autobuz, coboara tu primul si da-i mana sotiei tale, ajut-o sa nu se accidenteze. Sub nici o forma sa nu fumezi pe strada, cel putin, cat esti cu ea. Bagajele cele mai grele, tu trebuie sa le duci. Cand margeti pe trotuar, tu trebuie sa mergi pe partea dinspre strada. Nu vorbi tare in public. Daca aveti ceva important de discutat, ce nu sufera amanare, retrageti-va undeva si discutati in liniste, pe un ton civilizat. Nu va certati pe strada! Este foarte urat! Daca, din greseala, o jignesti intr-un fel, pe sotia ta, nu intarzia sa-i ceri iertare. Nu crede ce spun unii "barbati", ca este o dovada de slabiciune. Din contra, este o dovada de intelepciune si de barbatie. Barbatii adevarati isi asuma si esecurile nu numai reusitele. Nu-i asculta pe cei (inclusiv rudele) care o barfesc pe sotia ta. Explica-le ca nu este frumos sa vorbesca despre ea in lipsa. Daca vor s-o faca sa fie si ea de fata. In cazul ca este jignita, chiar de parinti, fii autoritar, si apar-o. Sa nu permiti nimanui sa se bage in familia voastra. Cand vii acasa (de la servici, din oras, etc.) saruta-ti nevasta. Cand pleci, de-asemenea. Cand va despartiti pentru mai mult timp(o zi, doua,etc.) imbratisati-va. Faceti asta, ori de cate ori simtiti nevoia. Este foarte important, sa va manifestati sentimentele! Ajut-o la treburile gospodaresti. Nu proceda ca alti barbati, care considera ca bucataria este teritoriul exclusiv al femeii. Daca ea iti spune ca nu are nevoie de ajutorul tau, este o.k. N-o lasa numai pe ea sa faca piata. Daca este posibil faceti piata impreuna, daca nu, cel putin, ajut-o la ce poti. Nu fuma peste tot in casa. Amenajeaza-ti un loc (pe balcon, la o fereastra,etc.) de unde fumul sa iasa afara. Cand vii in pat, fa-ti o minima igiena (inclusiv sa te speli pe dinti). Trebuie sa mirosi, cel putin, "a curat", cand vii in patul conjugal. Schimba-ti zilnic lenjeria intima. Sa ai permanent la tine, o batista de mana curata sau de unica folosinta. Daca ai un serviciu solicitant, din punct de vedere fizic, cand vii acasa spala-te. Nu scuipa pe strada. Daca totusi iti vine sa scuipi (vii da la stomatolog, esti bolnav, etc.) si, in clipa aia, nu ai o batista la tine, gaseste un loc mai retras ( pe un spatiu verde, etc.), unde sa elimi ceia ce te deranjeaza. Incearca sa-ti mentii forma fizica. Daca nu ai alte posibilitati, impreuna cu sotia ta, iesiti zilnic la plimbare, daca este posibil. Face-ti acest lucru, seara, dupa ce ati terminat treburile gospodaresti. In timpul liber (concedii, sarbatori, sfarsituri de saptamana), stati cat mai mult impreuna. Bucurati-va de minunatiile, lasate de Dumnezeu pe pamant! Faceti-va planuri realiste (casa, masina, mobila, etc.), fara sa neglijati placerile voastre marunte (o prajitura, o bere, un spectacol, etc.). Vor veni toate la timpul lor, cu rabdare si multa munca! Faceti, in asa fel, ca focul dragostei voastre, sa nu se stinga NICIODATA!

Sfaturi pentru femei

Te-ai casatorit cu barbatul visurilor tale! Esti cea mai fericita femeie din lume! Te intrebi cat o sa dureze aceasta perioada fericita? Asta depinde numai de voi. Atunci cand aprinzi un foc, daca vrei ca el sa nu se stinga, el trebuie intretinut de cineva. Ideal ar fi sa-l intretina amandoi, dar viata demonstreaza ca unul dintre parteneri este un pic mai indragostit decat celalalt, si-atunci, automat, el este cel care face ca dragostea sa evoluieze pozitiv intre cei doi. Veti spune ca, "dragostea este ca un butoi, care are deasupra miere...". Nimic mai fals. Atunci cand exista dragoste adevarata, timpul nu are efect distructiv, ba din contra. Trebuie doar ca cei doi parteneri sa invete, in fiecare zi, sa-si faca viata cat mai frumoasa. Femeii ii revine sarcina cea mai grea. Ea trebuie sa aiba intelepciunea, sa vegheze, ca "vraja" sa nu dispara, ci, sa se transforme in trairi nemaiintalnite. Faceti ca intalnirile voastre sa fie placute. Incheiati un pact de la inceput. Sa nu va certati de la mancare , bani sau viata intima. Obisnueste-te sa te ingrijesti permanent, sa ai grija de sanatatea ta si a familiei tale(inclusiv dantura). Trebuie sa mirosi permanent frumos sau cel putin "a curat". Chiar daca nu aveti posibilitati materiale, un sapun parfumat poti sa-ti permiti. Conteaza enorm, ca sa fii mereu curata si cocheta. Chiar daca unii barbati nu recunosc, la toti le plac femeile ingrijite. Cand faci mancare acopera-ti parul cu ceva (mirosul de mancare intra in par). Sa ai haine diferite, de cele de strada, cu care faci treburile gospodaresti, inclusiv mancare. INTODEAUNA SA FII IMBRACATA CU HAINE CURATE, exceptand cazurile cand faci curatenie. Sa-ti schimbi zilnic lenjeria intima. Inainte de a veni in pat, fa-ti o minima igiena, din care sa nu lipseasca spalatul pe dinti(sa pretinzi asta si membrilor familiei tale). Ar fi ideal sa ai pijamale sau camasa de noapte sexy. Intotdeuna sa va urati noapte buna. SA NU VA CULCATI NICIODATA SUPARATI! Cand barbatul tau vrea sa faceti dragoste, nu-l refuza! Daca esti obosita, explica-i lucrul acesta si va intelege. Daca el insista, explica-i ca tu nu vei participa ca alte dati pentru ca esti obosita sau ai probleme de sanatate, etc. Cind va treziti dimineata sa va adresati cuvinte frumoase, chiar sa va alintati. Cand barbatul tau pleaca de-acasa(la serviciu sau in alta parte), condu-l, cel putin, pana la usa casei si luati-va ramas bun. Acelasi lucru sa-i pretinzi si lui. Imbratisati-va, ori de cate ori simtiti nevoia! Declarati-va sentimentele! Intotdeauna sa ai la tine batiste de mana curate sau de unica folosinta si sa ai grija, ca si ceilalti membri ai familiei tale, sa nu plece de-acasa fara acest accesoriu. Este o dovada de civilizatie si de buna crestere. Sa ai incredere in barbatul tau! Sub nici o forma, sa nu-l controlezi prin buzunare, prin telefonul mobil, geanta, etc. Stabiliti de la inceputul relatiei, sa va spuneti toate secretele, indiferent de gravitatea lor sau de consecinte. Incearca sa-i fii, barbatului tau, cea mai buna prietena. Demonstreaza acest lucru. Nu fi geloasa! Chiar daca il vezi ca se uita dupa alta femeie, nu-l certa imediat. Cand vei avea ocazia, discuta cu el si spune-i ca nu este frumos ceea ce a facut. Intreaba-l, daca s-ar simti bine, daca ar fi in locul tau. Nu-i vorbi de rau rudele. Pune-te bine cu parintii lui. Daca nu se poate, evita discutiile, care pot fi cauze ale certurilor voastre. Hotarati de la inceput, ca in relatia voastra, nu are voie sa se bage nici unii dintre parinti, cu atat mai putin alte persoane. Plecati impreuna in concedii, vacante, sfarsituri de saptamana, sarbatori, etc. atunci cand este posibil. Faceti-va mici cadouri, ori de cate ori aveti ocazia. Faceti-va viata frumoasa in fiecare clipa, pentru ca, ESTE ATAT DE SCURTA!

Sfaturi pentru tineri

Nu va casatoriti pana nu intalniti dragostea adevarata! Ea trebuie sa fie reciproca. Nu va luati dupa unii care zic ca dragostea poate veni si dupa casatorie. Nu-i credeti! Dragostea trebuie sa vina inainte de a va jura credinta pana la moarte. Daca vedeti ca din partea cealalta nu exista dragoste, nu mai continuati! Va faceti rau singuri. Pe masura ce trece timpul si se "simte", ca nu exista dragoste, unele persoane se ambitioneaza, si in loc sa plece mai repede din acea relatie, isi pun obsedant intrebarea: "Dar de ce nu ma iubeste!" Si tot ele se incurajeaza: "Trebuie sa ma iubeasca!" Si continua sa se chinuie langa acea persoana, care, pur si simplu, nu este cea cautata. Este atat de simplu! Trebuie sa aveti doar puterea, sa va desprindeti de "vraja". Stiu ca nu este usor. Mai ales cand esti foarte tinar, dar credeti-ma, ca asa cum va spun eu, este cel mai bine. Daca continuati asa, veti ajunge sa va imbolnaviti, si nimeni nu va mai putea face nimic. Sunt exemple foarte multe, si in literatura, dar si in viata de toate zilele, credeti-ma. Aveti rabdare sa va intalniti "jumatatea"! Daca totusi, ea nu apare, nu va hazardati sa incalcati regula. Se poate ca Dumnezeu, sa aiba alte planuri cu voi. Daca veti incalca regula, viata voastra nu va fi usoara. Pentru ca, "cea mai grea singuratate este cea in doi". Cand esti tanar, simti asta mai putin, dar pe masura ce trece timpul, iti dai seama ce groaznic este, sa traiesti langa o persoana, cu care, practic, nu ai nimic in comun. Dand-o pe gluma o vorba romanesca spune: "A murit de mult, cel care ne impaca de fiecare data!" Pentru ca dragostea adevarata nu se rezuma doar la atractia fizica ( multi confunda dragostea cu atractia fizica). Ea este un sentiment atat de profund, incat nimeni nu-l va putea explica vreodata. Pur si simplu exista! Si eu cred cu tarie, ca ea tine lumea departe de razboie si nenorocirile provocate de oameni. Cand, prin absurd, dragostea va disparea din univers, va veni sfarsitul lumii.

Reactii.

Din cand in cand, mai comentez unele articole din presa, ale caror subiecte ma intereseaza. La comentariile mele, sunt unii care raspund intr-un mod, cel putin, nepoliticos. De aici imi dau seama, ca mai avem mult de lucrat la capitolul exercitiul dialogului. In fond, daca nu esti de-acord cu parerea cuiva, o spui intr-un mod civilizat, folosind cuvinte care sunt suportabile si de bun simt. Dar unii, cred ca jignirea, este metoda prin care poti raspunde, la o problema cu care nu esti de-acord. Si eu cred ca aceasta, are drept cauza lipsa de educatie. Nu poti sa-i ceri unui om, sa fie educat, daca el saracu, nu a avut o familie unde sa invete cum sa vorbeasca, cum sa reactioneze in anumite situatii. Intr-o familie, unde injuratura este prezenta la doua trei vorbe, ce poti sa-i ceri unui copil, care traieste intr-o asemenea atmosfera?. Daca, atunci cand paraseste acea familie, nu are puterea sa se autoeduce si sa se comporte civilizat, copiind modele pozitive din societate, atunci acel individ se va comporta asa permanent, crezand ca asa este normal sau, ca nu merita sa se mai schimbe, pentru ca el se simte bine asa. Intr-o societate, in care familia a cam disparut ca factor educational, unde scoala nu mai are tragere de inima, pentru a pune si suflet, in a instrui si educa(din cauza desconsiderarii cu care este tratata de politicieni), unde armata obligatorie a fost desfiintata, ce poti sa mai speri! Nu stiu unde vom ajunge, ca societate, dar sunt sigur, ca nu acest model de organizare statala, este solutia. Cred ca un model de societate, care sa aiba la baza morala crestina, aceasta ar fi solutia. Cred ca numai frica de Dumnezeu, mai poate pune stavila anomaliilor de comportament din societate. Cred ca biserica, ar trebui scoasa de sub tutela statului(nu stiu de ce nimeni nu a sesizat aceasta aberatie), si poate atunci, ea isi va face mai mult simtita prezenta in comunitate. Atfel societatea se va primeni natural, adica prin disparitia fizica a oamenilor, de la conducerea statului, care sunt o frana in calea progresului real al societatii umane, si in special a societatii romanesti.

O raza de speranta

Am fost plecat o saptamana la tara. Acolo nu prea am urmarit stirile, pentru ca am fost ocupat cu fel de fel de treburi gospodaresti. Am revenit si am aflat ca un senator, fost militar de cariera(general in rezerva), a fost deferit organelor de justitie pentru a fi judecat. Cata vorbarie la televizor! Pentru ce! Cand un cetatean obisnuit este trimis in judecata, se fac emisiuni speciale pentru acest lucru? Nu. Atunci, de ce se face atata caz pentru un altfel de cetatean, fie el si senator! Oare nu scrie in constitutie, ca "nimeni ni este mai presus de lege"! Si-atunci, ce-atata vanzoleala, pentru un individ, care se presupune, ca ar fi incalcat legea? Sa-l judece instanta si sa hotarasca, daca este vinovat sau nu. Punct. Si, pentru ca veni vorba de acest tip de individ, adica "descurcaretul", "aranjorul", "smecherul", "combinatorul", etc. vreau sa va spun, ca acestia si-au facut practica pe timpul lui Ceausescu. Cei care ati trait in acele timpuri, va mai amintiti de acesti "smecherasi" care lucrau mana in mana cu militia, cu alte organe ale statului, si traiau foarte bine. Numai ca atunci, acesti indivizi lucrau in ilegalitate. Dupa revolutie, acestia au iesit la lumina si au facut "afaceri" in numele democratiei. Nu s-au mai ferit de nimeni. Traficul de influenta, mita, furtul(mascat in comisioane) cu acte, santajul au devenit, pentru ei, ceva obisnuit. Sub pulpana partidelor, pe unde s-au aciuat, au construit retele mafiote. Grav este, ca aceste increngaturi, au ajuns pana la cea mai inalta instanta judecatoreasca. Va fi foarte greu sa se curete "cancerul" acesta, de care este bolnava societatea. Trebuie sa intre in politica oameni necompromisi, cinstiti, altruisti, etc. care sa faca legi CLARE si NEINTERPRETABILE. Uitati-va la americani si englezi. Au legi de sute de ani, pe care le imbunatatesc atunci cand este nevoie. In rest, legile sunt foarte bune. De ce la ei se poate si la noi nu? Va spun eu. Pentru ca la ei societatea s-a "asezat". Au o democratie reala. La ei chiar nimeni ne este mai presus de lege. Ce ma doare cel mai tare, este ca si noi putem face ca societatea sa functioneze(credeti-ma, avem in tara oameni de o valoare inestimabila, nu exagerez cu nimic), dar din cauza unor indivizi "descurcareti", care, din nefericire, sunt in fruntea bucatelor, nu se poate face nimic. Exista o singura solutie. Sa intre in politica oameni corecti, cinstiti, cu dragoste de tara(sa stiti ca nu este un termen depasit, ba din contra), care sa "puna" tara pe directia corecta. Si asta depinde si de noi, cei multi. Haideti ca la urmatoarele alegeri sa votam oameni adevarati si nu "invartiti" care odata alesi, uita ce-au promis si-si vad nestingheriti de "afacerile" lor. Atunci cand veti pune stampila, in cabina de vot, sa va ginditi la copii si nepotii vostri care va vor judeca pentru ce fel de tara le-ati lasat.

Cata tristete!

Ma uit uneori la televizor, si vad parinti care divorteaza si apoi isi disputa copiii. Cata tristete! Cred ca aceasta se intimpla pentru ca cei doi parinti nu s-au iubit, cu adevarat, niciodata. Eu spun acestor sentimente, "indragosteala". Care trece la fel cum a venit. Fara sa lase urme, doar amintiri, mai mult sau mai putin placute. Eu cred ca tinerii, care se grabesc sa se casatoreasca, inainte sa faca uniunea prin casatorie, ar trebui indrumati, de specialisti, si supusi unor teste (benevole), din care sa rezulte daca sunt cu adevarat compatibili. Pare, la prima vedere, o prostie, dar, asa cum se verifica compatibilitatea din punct de vedere medical, nu vad de ce nu s-ar verifica, si din punct de vedere sentimental. Nu ar fi nici o problema, daca, dupa un timp de convietuire, doi tineri se despart, dar cind la mijloc sunt copii, atunci problema este foarte grava. Nu as dori sa fiu in pielea unui asemenea copil! Doar imi imaginez ce-i in sufletul lui. Si asa, doar imaginindu-mi, imi vine sa plang. Eu am trait intr-o familie normala, unde respectul si dragostea erau prezente in fiecare clipa, asa mi-am construit si familia mea. Am avut rabdare sa-mi intalnesc jumatatea, de fiecare data (prima sotie s-a stins din viata, din cauza unei intamplari stupide; a doua sotie, este al doilea suflet pereche, pe care am descoperit-o intaplator si cand imi pierdusem orice speranta, nu si credinta in Dumnezeu). Ma rugam mereu la Dumnezeu (chiar si atunci cand mergeam pe strada), sa-mi arate "CALEA". Si daca am avut rabdare, EL s-a aplecat si asupra mea, si m-a ajutat sa-mi recapat echilibrul. Cei care nu ati iubit, cu adevarat, niciodata, credeti-ma pe cuvant, ca merita sa ai rabdare, ca sa simti cu adevarat DRAGOSTEA. Nu va grabiti sa va casatoriti. Puteti sa aveti relatii de prietenie cu cineva, Dar nu e bine, sa va casatoriti, decat atunci cand, cu adevarat, iti intalnesti "jumatatea". O sa spuneti, bine, bine ,dar cum o sa STIU! Credeti-ma, ca atunci cand o sa intalniti "jumatatea" voastra, O SA SIMTITI. Dumnezeu va v-a indruma, si nu o sa ratati ocazia, sa fiti cu persoana iubita. Trebuie doar sa aveti rabdare, si credinta in Dumnezeu. Si, credeti-ma, nu sunt habotnic, cand pomenesc numele Domnului. Merg la biserica, doar atunci cand, vreau sa fiu mai aproape de EL. In rest, ma rog in gand si Dumnezeu ma asculta. Asa trebuie sa faceti si voi. Cand o sa simtiti, ce frumoasa este dragostea adevarata, sa va amintiti de mine, si sa-mi trimite-ti un gand! Numai cine a iubit cu adevarat, poate sa ma inteleaga!
Dumnezeu sa va asculte rugile si sa va indrume!

De ce se agita unii.

In fiecare an pe 15 martie, UNII cetateni de etnie maghiara, din judetele unde sunt majoritari si nu numai, profita de sarbatoarea lor, ca sa mai agite un pic apele, si asa tulburi, din tara noastra.
Eu sunt jumatate roman, jumatate armean, deci nu ma puteti banui de subiectivism.
Fratilor, nu va mai convine in Romania? Atunci, cei care nu mai vor sa traiasca in tara unde s-au nascut, sunt liberi sa se duca unde vor. Pe timpul lui Ceausescu, aveati un motiv, ca nu puteati sa plecati, dar acum "e la liber". Ce va impiedica? Ce, alti cetateni romani, chiar de nationalitate ramana, nu au plecat, unii chiar injurand, de mama focului, tara natala? Ce, ati fi primii? De ce nu o faceti? Va spun eu (ma adresez acelora care nu au invatat nimic din istorie; pentru ca eu sunt convins, ca o parte din populatia de etnie maghiara, isi iubeste tara unde s-a nascut) . Pentru ca VOI (extremistii) nu puteti intelege, ca suntem in secolul 21 si istoria nu se mai intoarce. Stiu, ati dori sa apartineti, teritorial, de Ungaria, sau macar sa fiti stat in stat, aici in Romania, nu? Chiar asa de prosti ne credeti? Nu va dati seama, ca noi plangem in suflet mortii nostri, care s-au jertfit pentru intregirea neamului! Si voi veniti, in fiecare an si agitati apele, si ne amintiti ce-ati facut VOI(prin reprezentatii vostri) in 1848 si 1940?
Eu cred ca este loc pentru fiecare cetatean( indiferent de etnie), in aceasta tara! Mai cred ca este un semn de intelepciune si de mandrie sa-ti iubesti tara natala. Dar asta trebuie sa vina din suflet! Cine are, cine nu...
Mai bine i-ati obliga pe liderii vostri politici (fie vorba intre noi, unii sunt indecent de bogati) si pe cei care va conduc, la nivel local, sa va faca viata mai buna. In fond, aici este "cheia si lacata" tuturor problemelor. Cand va fi bunastare in tara, o sa dispara si liderii extremisti maghiari si cei romani. Doresc sa prind ziua, cand noi romanii, sa sarbatorim pe 15 martie ziua maghiarilor de pretutindeni, si voi sa sarbatoriti pe 1 decembrie ziua NOASTRA(adica si a voastra) nationala. Asa cum se intampla, de fapt, si acum, in familiile mixte. Ce frumos si civilizat ar fi! Atunci vom fi, cu adevarat, civilizati! Pana atunci, ne vom uita la americani, si le vom lauda democratia si civilizatia.

Declaratii de dragoste

Esti atat de frumoasa, incat as sta o eternitate, doar sa te privesc!

Esti precum soarele dincolo de nori. As vrea sa pot patrunde, printre norii privirii tale, si sa ma incalzesc la caldura sufletului tau!

Cand ti-am intalnit privirea m-am cutremurat de-atata frumusete! Erai chiar TU, cea pe care o visam, in noptile pline de asteptarea dragostei!

Mi-e dor de tine in fiecare clipa. Si cand suntem alaturi, mi-e dor. As vrea ca noptile sa fie clipa, sa pot ca sa ma satur, de lumina ochilor tai!

Daca exista eternitate, cu tine as vrea sa o strabat!

Pacea din sufletul meu tie ti-o datorez. M-ai facut sa iubesc viata, pe care o credeam atat de cernita. Nu am cuvinte sa-ti multumesc, pentru dorul de tine!

Cand te privesc, mi-aduc aminte de frumusetea florilor primavara. Atat de frumoasa esti!

Mai tii minte cand ne-am intalnit? Erai, ca o raza de soare!

Tu esti un inger!

Tu esti un inger cand te nasti. Aduci lumina fericirii. Cresterea ta e mirare. Fetita intai, apoi domnisoara, mai apoi femeie, apoi mama, si in final, ajungi bunica. Dumnezeu te-a creat, sa aduci echilibru in lume. Dragostea ta nu are asemanare. Esti tot ce-i mai frumos pe lume! Tu trezesti, in fiecare barbat, cele mai frumoase sentimente pamantesti. Fara dragostea ta, nimic n-ar fi!
La multi ani!

BARBATILOR, luni este 8 Martie!

Chiar daca numai o data in an este ziua lor, femeile din viata noastra, merita mult mai mult.
Ele sunt cele care dau viata, care ocrotesc fiintele dragi, care isi sacrifica cariera lor profesionala de dragul copiilor sau sotilor, ele duc greul intr-o familie, cu tot ce presupune aceasta, ele dau forta si echilibru, in momentele grele, din viata noastra.
Ele sunt sarea si piperul vietii!
In fata lor eu ma inclin!
De ziua lor, eu le doresc sa aiba parte de sanatate, de iubire adevarata, de liniste si pace in suflet, de bucurii din partea celor dragi, de bunastare si de intelepciune.
Sa fiti ocrotite de Dumnezeu!
Pentru toate acestea si inca toate care nu s-au spus, noi barbatii, trebuie, macar de ziua lor, sa le aducem flori, sa le zambim cu drag, sa simta afectiunea noastra, sa le facem sa se simta fericite.
La multi ani, dragele noastre!

Tara bolnava, numele tau e ROMANIA!

Am aflat de la televizor ca actualul ministru al sanatatii are intentia sa propuna, intr-un act normativ, ca anumite servicii medicale sa fie platite, inclusiv de cei asigurati. Poate ideea in sine, nu este rea, dar de ce nu se aduna specialistii, din acest domeniu si sa faca o strategie, pe termen mediu si lung, si sa terminam, odata pentru totdeauna, cu heirupismul asta. Chiar cei care ne conduc nu gandesc? Nu observati, domnilor politicieni, ca nimic nu merge in tara asta, pentru ca nu exista o continuitate in... nimic. Cum se schimba guvernul, cum se schimba si legile, in anumite domenii, ca si cum pana la cei care sunt acum la putere, a fost totul rau. Poate ca sunt necesare aceste modificari, dar de ce nu se fac in mod pragmatic. Cand trebuie sa iei o hotarare importanata este bine "sa masori de 10 ori si sa tai odata". De ce se face totul "pe genunchi"?
Si pentru ca tot suntem la sistemul sanitar o sa va povestesc o intimplare reala petrecuta anul trecut in Bucuresti. Sotia mea este bolnava si s-a dus la un spital pentru niste investigatii. Acolo s-a adresat unui doctor, cu reputatie de bun profesionist. I-a recoltat sange sotiei si stupoare, a trimis-o pe ea la un laborator din Bucuresti (afara erau peste 25 de grade) sa duca probele (bineinteles a trimis-o la o cunostinta). Sotia era disperata ca nu reusea, de ani de zile, sa dea de capat unei suferinte si a zis, hai s-o fac si asa, ca poate reusesc sa descoper cauza bolii. A dus probele la laborator, urmand ca a doua zi sa se duca dupa rezultate. A doua zi, ei i-a fost rau, si m-am dus eu sa iau rezultatele, pe baza carora medicul, de la spitalul din Bucuresti, sa-i puna un diagnostic. M-am prezentat la laborator si o domna mi-a spus sa astept. La un moment dat a venit sefa laboratorului si ne-a poftit, pe toti cei care asteptam rezultate, in laborator. A intrebat cine-i domnul (adica eu). Am spus ca eu sunt. Atat i-a trebuit. A declansat o cavalcada de cuvinte la adresa sotiei mele, ca nu puteam sa reactionez din doua motive. Unul ca vorbea continuu si al doilea ca eram consternat de acuzele pe care le aducea sotiei. Pe scurt, o acuza de faptul ca atunci cand a adus probele la laborator, sotia mea a batut cu pumnul in masa si i-a cerut laborantei sa-i dea rezultatele a doua zi. Ca sa lamuresc situatia, am sunat-o pe sotia mea si a vorbit cu sefa de laborator si evident, i-a spus ca totul este o minciuna. Nici nu a vrut sa auda. Ea o tinea sus si tare, ca sotia mea a procedat asa cum i-a spus ei laboranta respectiva. In concluzie, mi-a spus ca nu-mi da rezultatele, pana nu clarific situatia creata.
De fapt ce s-a intamplat. Sotia mea a platit aceste analize (cateva milioane) la spital (bineinteles ca nu i-a dat nici o chitanta). Cand a dus probele la laborator, doamna de-acolo a intrebat-o daca a platit. Sotia mea i-a spus, ca a platit la spital. Probabil laboranta respectiva nu era in "gasca sefei de laborator" si automat, nu primea nici un ban, din sumele ce se percepeau pacientilor. Laboranta recalcitranta a dat telefon la directorul spitalului si l-a informat de acesta situatie (precum ca vin pacienti trimisi de la spitalul respectiv cu probe de sange, etc.) si a iesit un mare scandal. Sotia mea a picat nevinovata ca musca-n lapte! Am insistat, la sefa de laborator ,sa-mi dea totusi rezultatele. Nici nu a vrut sa auda. Tot repeta mereu ca intai trebuie sa clarificam situatia cu plata analizelor si apoi o sa primim si rezultatele. Va dati seama in ce situatie am fost pusi. Pe de o parte, nu puteam dovedi ca am platit. Pe de alta parte, trebuia, ca sotia mea, sa spuna ca de fapt nu a dat bani si a spus, doar asa, ca sa se dea mare. De unde sa stim noi, ca acolo era un grup organizat, care percepea bani de la pacienti si facea analize pe banii statului. Vorba aia "si ... si cu banii luati". Intr- o asemenea situatie am simtit ca suntem neputinciosi si am renuntat. Ce era sa mai facem! Si-acum, cand ne amintim de acel episod nefericit, ne-apuca dracii.
Nu voi putea intelege niciodata, cum tu ca un cetatean de buna credinta, te duci la o institutie a statului, sa-ti rezolve o problema oarecare, si-acolo, in loc sa fii tratat corect, uneori intri fara sa vrei , intr-o situatie atat de absurda incat iti vine "sa-ti iei campii".

A venit Primavara!

In sfarsit, a venit 1 Martie!
Chiar daca cu totii ne bucuram de venirea primaverii, parca mai mult ar trebui sa se bucure femeile (mamele, surorile, iubitele si sotiile) noastre.
De aceea noi, BARBATII, trebuie sa fim astazi galanti si iubitori, mai mult decat in alte zile. Sa le facem, pe femeile noastre, sa se simta in centrul atentiei, sa se simta iubite cu adevarat, si sa fie pretuite pentru tot ce fac pentru noi.
In numele celor care giandesc ca mine, va transmitem, dragele noastre, sanatate, ganduri bune, fericire si bucurii nenumarate. Sa aveti parte de bunastare alaturi de cei dragi si sa ne ocrotiti la fel, asa cum o faceti din totdeauna.
La multe primaveri frumoase!
Va imbratisam cu drag!

20 de ani pierduti

Mi-am facut si eu blog. Pot sa spun ca sunt un pic fericit pentru ca de-acum inainte voi fi si eu "auzit", cel putin de unii dintre voi, cei multi si onesti si, de ce nu, si de cei care au putere de decizie in aceasta tara.
Dintotdeauna, mi-am dorit sa-mi spun punctul de vedere in legatura cu devenirea tarii noastre dupa decembrie 1989. Cred cu tarie ca majoritatea oamenilor din aceasta tara gandesc ca mine. Eu cred ca, daca, dupa decembrie 1989 (las istoricilor sa afle adevarul daca a fost revolutie, lovitura de stat, sau ce-o mai fi fost), venea la conducerea tarii un om adevarat, cu dragoste de tara, cu spirit de sacrificiu, fara influente straine, etc. Romania era astazi o tara, cel putin, normala. Ganditi-va ca nu aveam nici o datorie externa, aveam bani de incasat de la unele tari, aveam o industrie care putea fi modernizata, o agricultura cu pamantul comasat (francezii spuneau, dupa revolutie, ca noi am avut o sansa istorica sa redevenim granarul Europei tocmai datorita comasarii pamantului si exploatarii lui eficiente. Mai spuneau ca ei se chinuie de zeci de ani sa comaseze suprafetele agricole ale Frantei dar nu au reusit. Unii or sa spuna ca C.A.P-urile au fost o prostie. Este adevarat dar numai la capitolul proprietate, la cel al exploatarii era un sistem modern si eficient. Se puteau emite acte de proprietate pentru cei deposedati in mod abuziv si se continua exploatarea pamantului in sistem centralizat), un sistem de irigatii pentru milioane de hectare, complexe de crestere a porcilor, complexe de crestere a pasarilor, piete de desfacere asigurate pentru tot ce produceam in tara, un sistem bancar solid, etc. Va imaginati unde am fi fost astazi? Dar din cauza unora (nu vreau sa-i numesc, pentru ca ii cunoasteti) care sau autointitulat "conducatori" si s-au cocotat la conducerea Romaniei, aceasta, practic, a involuat din punct de vedere economic si social. Ce interese or fi avut sa distruga aceasta tara, nu stiu. Stiu un singur lucru, ca istoria adevarata nu-i va ierta. Mai devreme sau mai tarziu va veni vremea sa fie judecati, fie si in lipsa, pentru genocidul pe care l-au produs acestui popor. Are cineva curajul sa faca o statistica in legatura cu tragediile petrecute in tara noastra datorita plecarii fortei de munca prin tarile Europei? Stie cineva cati copii, barbati si femei sau sinucis de dorul fiintelor dragi plecate peste hotare? Cate familii s-au dastramat tot din aceasta cauza? Raspunde cineva pentru aceste lucruri? Culmea tupeului este ca tot ei, cei care au distrus aceasta tara vin la televizor si ne dau noua lectii. Nu-i frumos? Oameni buni, pana in 1989 societatea era cat de cat structurata (Nu sunt fanul acelei forme de guvernare. Ma refer pur si simplu la competente.). Nu zic ca atunci nu existau incompetenti, dar parca erau mai putini. Acum uitati-va si voi. Ai uneori impresia, ca unii "nu au toti neuronii acasa". Cred ca v-ati confrutat, cel putin o data, dupa 1989, cu decizii absurde ale unor, asa zisi conducatori, care v-au afectat viata. Ce poti sa gandesti despre unii care habar nu au de unele lucruri, si sunt numiti politic, pe anumite functii, unde nenorocesc, din punct de vedere profesional, pe unii profesionisti in adevaratul sens al cuvantului. Cei care conduc destinele acestei tari ar trebui sa se trezeasca in al 12-lea ceas si sa lase profesionistii acolo unde este nevoie de performanta. Ar trebui sa stie, cei care ne conduc, ca Dumnezeu l-a inzestrat pe fiecare om cu anumite calitati, fizice si intelectuale, care il recomanda pentru o anumita profesie. Nu toata lumea poate sa fie, conducator de oameni, doctor, inginer, profesor, sudor,etc. Fiecare este facut pentru o anumita profesie unde poate sa performeze. Altfel ajunge un incompetent din start. Profesorul meu de filozofie imi spunea ca fiecare om are un prag de unde incepe incompetenta. Daca nu-ti dai seama la timp, cand ajungi la acest prag, ai toate sansele sa ajungi un incompetent, chiar daca pana atunci te descurcai in meseria respectiva. Am sperat in 1996, odata cu alegerea lui Constantinescu ca Presedinte al Romaniei ca totul se va shimba in bine. Ma asteptam ca acesta, sa elaboreze cu ajotorul profesionistilor din fiecare domeniu (economie, agricultura, invatamant, sanatate, etc.) strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung si care sa fie puse in aplicare indiferent de cine venea la conducerea tarii. DE CE NU S-A PROCEDAT ASA? Poate cineva sa-mi raspunda? Sunt convins ca voi, cei multi si cinstiti (am acesta convingere din adacul sufletului), aveti raspunsul pe care indraznesc sa-l subliniez si eu. Pentru ca au fost interese individuale si de grup. Pentru ca unii au fost atat de incompetenti si corupti incat nu le-a pasat de acest popor tolerant si cu o doza de suportabilitate a saraciei extraordinara. Pentru ca unii pur si simplu au tradat tara unde s-au nascut pentru niste comisioane (a se vedea Romtelecomul, flota, Petromul,etc.). Ce poti sa gandesti despre acesti oameni? Si culmea tupeului, tot ei vin la televizor, sa dea solutii pentru iesirea tarii din saracia lucia in care au bagat-o. Mai tupeistilor, chiar nu va este rusine? Voi credeti ca veti scapa de o judecata dreapta? Chiar daca aceasta se va intampla dupa disparitia voastra biologica, dreptatea tot va veni. Voi v-ati gandit, cel putin o clipa, ca poate urmasii vostri vor patimi pentru raul pe care l-ati facut acestei tari? Ce vina au ei ca voi ati facut atata rau?
Sa dea Dumnezeu ca generatia mea sa mai prinda primenirea acestei tari si sa ne bucuram cu totii de normalitate si bunastare.
Dumnezeu sa ne ajute!