Sfaturi pentru cresterea copiilor.

V-a daruit Dumnezeu copii! Trebuie sa stiti ca este o mare responsabilitate. Trebuie sa-i cresteti sanatosi, si sa-i educati pentru a se descurca in viata. Fiecare parinte isi face vise, in legatura cu copiii lui. Este normal sa fie asa. Ei sunt MINUNEA lumii! Numai cine nu a fost parinte, nu stie cata implinire iti dau copiii. De aceia, nici un sacrificiu nu este de-ajuns, pentru cresterea si educarea lor. O sa spuneti unii, ca nu este asa. Poate aveti dreptate. Dar eu asa simt!
Trebuie sa-i inconjurati, permanent, cu dragoste. Copiii trebuie sa simta, ca sunt iubiti! Este gresita, dupa mine, parerea, ca pe copii nu trebuie sa-i saruti, decat in somn. Adica, cu alte cuvinte, sa-i iubesti, dar ei sa nu stie! Eu va sfatuiesc, sa va iubiti copiii "la vedere", dar in acelasi timp sa fiti drastici cu ei, atunci cand gresesc. Asta nu inseamna, ca trebuie sa-i bateti. Sub nici o forma, NICIODATA. Educatia copiilor, incepe de cand sunt mici. Trebuie sa le asigurati strictul necesar. Sa-i schimbati la timp, sa-i hraniti, sa-i duceti la doctor, sa-i scoateti la plimbare, sa va jucati cu ei, etc. Uneori copiii plang si nu stiti de ce. Aflati motivul real. Intrebati pe alti parinti (rude, vecini), sau medicul pediatru, ca sa aflati cauzele pentru care plang. Nu-i obisnuiti "in brate". Supravegheati-i permanent, cand sunt mici. Copiii au instincul de conservare foarte mic si ei nu sesizeaza pericolele. Feriti, din calea lor, aceste pericole. Nu-i lasati in preajma sobelor, a plitelor incinse, a acumularilor de apa (fie si o groapa cat de mica), a prizelor electrice, a obiectelor ascutite, etc. Invatati-i de mici sa respecte "regulile" din familie, din societate, etc. Daca puteti sa le dati explicatii bine, daca nu, spuneti-le doar, ca asa este bine. Nu-i invatati cu bani multi. Incercati sa le insuflati respectul fata de "banii munciti". Discutati cu copiii vostri, despre orice. Nu va certati in fata lor. Cu atat mai putin, cand este vorba despre ei. Insuflati-le incredere, pentru a veni la voi, cu sufletul deschis, cand au o problema la care nu gasesc raspuns (chiar si atunci cand nu vor mai locui in casa parinteasca). Evitati expresii de genul, "nu am timp", "sunt ocupat", "daca iei nota proasta, nu ai ce cauta acasa", etc. Faceti-va timp si ascultati-i! Nu-i jigniti, chiar daca vi se pare, ca problema pe care o discutati, este puerila. Pentru ei, poate sa fie foarte importanta, uneori "intre viata si moarte". Educati-i in asa fel, incat, ei sa stie ca "ACASA" vor gasi mereu intelegere, indiferent de problemele cu care se confrunta. Sfatuiti-i sa-si faca prieteni adevarati. Incercati sa le cunoasteti "anturajul". Cereti-le sa vina cu prietenii lor acasa. Sa-i cunoasteti si voi. Eventual (nu este obligatoriu), sa le cunoasteti parintii. Sfatuiti-i sa invete carte. Dati-le exemple, din cunostintele comune, care s-au realizat urmand acest drum. Daca nu sunt "facuti" pentru carte, indrumati-i spre o meserie unde au reale aptitudini. Saditi-le convingerea, ca nu este rusine sa muncesti. Mai bine un mester foarte priceput, decat un licentiat incompetent! Educati-i in spiritul credintei in Dumnezeu. Educati-i sa fie morali! Invatati-i sa va respecte! Asta trebuie s-o faceti, de cand sunt mici. Altfel, veti avea surprize neplacute, mai tarziu. Copiii trebuie sa stie ca, in pofida prieteniei voastre (este un ideal), voi veti fi VESNIC parintii lor si ca atare, RESPECTUL pe care vi-l datoreaza, nu este negociabil.
Nu este usor sa cresti copii, dar satisfactiile sufletesti pe care ti le dau, atat in tipul cresterii lor, cat si mai tarziu, cand ii vezi "inflorind", sunt fara margini.