Am aflat de la televizor ca actualul ministru al sanatatii are intentia sa propuna, intr-un act normativ, ca anumite servicii medicale sa fie platite, inclusiv de cei asigurati. Poate ideea in sine, nu este rea, dar de ce nu se aduna specialistii, din acest domeniu si sa faca o strategie, pe termen mediu si lung, si sa terminam, odata pentru totdeauna, cu heirupismul asta. Chiar cei care ne conduc nu gandesc? Nu observati, domnilor politicieni, ca nimic nu merge in tara asta, pentru ca nu exista o continuitate in... nimic. Cum se schimba guvernul, cum se schimba si legile, in anumite domenii, ca si cum pana la cei care sunt acum la putere, a fost totul rau. Poate ca sunt necesare aceste modificari, dar de ce nu se fac in mod pragmatic. Cand trebuie sa iei o hotarare importanata este bine "sa masori de 10 ori si sa tai odata". De ce se face totul "pe genunchi"?
Si pentru ca tot suntem la sistemul sanitar o sa va povestesc o intimplare reala petrecuta anul trecut in Bucuresti. Sotia mea este bolnava si s-a dus la un spital pentru niste investigatii. Acolo s-a adresat unui doctor, cu reputatie de bun profesionist. I-a recoltat sange sotiei si stupoare, a trimis-o pe ea la un laborator din Bucuresti (afara erau peste 25 de grade) sa duca probele (bineinteles a trimis-o la o cunostinta). Sotia era disperata ca nu reusea, de ani de zile, sa dea de capat unei suferinte si a zis, hai s-o fac si asa, ca poate reusesc sa descoper cauza bolii. A dus probele la laborator, urmand ca a doua zi sa se duca dupa rezultate. A doua zi, ei i-a fost rau, si m-am dus eu sa iau rezultatele, pe baza carora medicul, de la spitalul din Bucuresti, sa-i puna un diagnostic. M-am prezentat la laborator si o domna mi-a spus sa astept. La un moment dat a venit sefa laboratorului si ne-a poftit, pe toti cei care asteptam rezultate, in laborator. A intrebat cine-i domnul (adica eu). Am spus ca eu sunt. Atat i-a trebuit. A declansat o cavalcada de cuvinte la adresa sotiei mele, ca nu puteam sa reactionez din doua motive. Unul ca vorbea continuu si al doilea ca eram consternat de acuzele pe care le aducea sotiei. Pe scurt, o acuza de faptul ca atunci cand a adus probele la laborator, sotia mea a batut cu pumnul in masa si i-a cerut laborantei sa-i dea rezultatele a doua zi. Ca sa lamuresc situatia, am sunat-o pe sotia mea si a vorbit cu sefa de laborator si evident, i-a spus ca totul este o minciuna. Nici nu a vrut sa auda. Ea o tinea sus si tare, ca sotia mea a procedat asa cum i-a spus ei laboranta respectiva. In concluzie, mi-a spus ca nu-mi da rezultatele, pana nu clarific situatia creata.
De fapt ce s-a intamplat. Sotia mea a platit aceste analize (cateva milioane) la spital (bineinteles ca nu i-a dat nici o chitanta). Cand a dus probele la laborator, doamna de-acolo a intrebat-o daca a platit. Sotia mea i-a spus, ca a platit la spital. Probabil laboranta respectiva nu era in "gasca sefei de laborator" si automat, nu primea nici un ban, din sumele ce se percepeau pacientilor. Laboranta recalcitranta a dat telefon la directorul spitalului si l-a informat de acesta situatie (precum ca vin pacienti trimisi de la spitalul respectiv cu probe de sange, etc.) si a iesit un mare scandal. Sotia mea a picat nevinovata ca musca-n lapte! Am insistat, la sefa de laborator ,sa-mi dea totusi rezultatele. Nici nu a vrut sa auda. Tot repeta mereu ca intai trebuie sa clarificam situatia cu plata analizelor si apoi o sa primim si rezultatele. Va dati seama in ce situatie am fost pusi. Pe de o parte, nu puteam dovedi ca am platit. Pe de alta parte, trebuia, ca sotia mea, sa spuna ca de fapt nu a dat bani si a spus, doar asa, ca sa se dea mare. De unde sa stim noi, ca acolo era un grup organizat, care percepea bani de la pacienti si facea analize pe banii statului. Vorba aia "si ... si cu banii luati". Intr- o asemenea situatie am simtit ca suntem neputinciosi si am renuntat. Ce era sa mai facem! Si-acum, cand ne amintim de acel episod nefericit, ne-apuca dracii.
Nu voi putea intelege niciodata, cum tu ca un cetatean de buna credinta, te duci la o institutie a statului, sa-ti rezolve o problema oarecare, si-acolo, in loc sa fii tratat corect, uneori intri fara sa vrei , intr-o situatie atat de absurda incat iti vine "sa-ti iei campii".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu