Am fost la tara.

Plec aproape in fiecare luna, la tara, sa o vad pe mama. V-am mai spus, ca acolo, este alta lume. Oamenii se confrunta cu mari probleme de subzistenta si, nu ca nu ar munci. Exista si acolo, ca peste tot in tara, o blazare si o asteptare a rezolvarii problemelelor, din alta parte. Ne-am obisnuit cu saracia! Parca cineva ne-a sedat, sa nu mai facem vreo prostie, ca in 1989. Este cert, ca se traieste mai prost ca inainte de 1989. Daca pe timpul comunismului, perioada de comparatie era anul 1938, an in care Romania atinsese o culme a dezvoltarii sale economice, acum ne comparam cu 1989. Daca nici dupa 22 de ani, nu am atins nivelul de trai din 1989, ma intreb, la ce bun toata acea "vanzoleala" din 1989, pe care unii o numesc revolutie? Nu mai bine il lasam pe Ceausescu sa moara de moarte naturala si, acum, eram precum China? Am mai scris undeva, ca modelul viitorului omenirii, se va inspira de la sistemul chinez. Nu poti sa supravietuiesti ca tara, si ca omenire, fara un control rational a resurselor de orice fel. Si cine vreti sa faca acest control, daca nu statul? Nu vedeti ca economisti de marca ai planetei recomanda, ca solutie de iesire din impas, nationalizarea bancilor? Nu vedeti ca America a gasit ca solutie salvatoare, capitalizarea de catre stat a bancilor private,cu banii populatiei? Adica tu, marele manager de banca esti atat de "cinstit" si "competent", incat duci banca in faliment si, apoi, statul trebuie sa te ajute pentru ca economiile populatiei, pe care tu te-ai angajat sa le gestionezi, sa nu dispara precum ceata in fata razelor de soare, iar societatea sa nu intre intr-un haos, din care numai
Dumnezeu ne mai poate salva. Este corect? Nu mai bine tu, STAT administrezi toate resursele? Ne place sa vorbim, foarte aplicat, de tot felul de teorii economice dar, realitatea de toate zilele, nu se potriveste cu cele scrise in carti. Este o cotitura, de unde Omenirea trebuie sa hotarasca, pe ce drum o apuca: pe calea pacii si a dezvoltarii durabile sau pe calea conflictelor si a instabilitatilor de orice fel.
Va spuneam, la inceput, ca am fost la tara. Acolo in curtea parinteasca vin vreo patru pisici dupa mancare, dintre care doua stau aproape permanent, s-ar putea zice ca sunt "de-ale casei". Le dadeam in fiecare zi cate ceva. La inceput, le puneam mancarea undeva in gradina si plecam. Intr-o zi, fiind mai cald, dupa ce le-am dat de mancare m-am asezat pe o bancuta si am fost martorul urmatoarei scene. Dupa ce le-am pus mancarea jos, primele care au venit sa manance, pentru ca ma cunosteau si nu le era frica de mine, au fost cele doua, "de-ale casei". Dupa ce m-am indepartat de locul unde le pusesem mancarea, a venit un motan negru, fioros, care le-a alungat pe primele si a inceput sa infulece hulpav. La un moment dat, de undeva din gradina, s-a apropiat in fuga o alta pisica, aproape doua treimi cat era motanul negru si, printr-un marait, numai de neamul pisicesc stiut, a alungat "fiorosul", pe care eu il credeam cel mai puternic, si si-a insusit ce mai ramasese de mancat. Concluzia? Asa se intampla si in societatea capitalista. Cine este mai puternic sau mai "smecher" supravietuieste, care nu, moare. Ca in jungla! Si atunci care este deosebirea intre oameni si animale? As fi fost tentat sa spun, niciuna, dar totusi, exista, cel putin, una. Animalele dupa ce se satura, lasa si celor mai slabi sa manance, in timp ce omul, nu are aceasta minima echitate. De aceea, omul TREBUIE sa respecte regulile moralei crestine. De-acolo ne poate veni salvarea. Cu o singura conditie: STATUL sa investeasca in EDUCATIE si, sa creeze institutii puternice care sa vegheze, la respectarea regulilor din societate.

Se schimba lumea!

Voi nu vedeti ca suntem martorii nasterii unei noi societati umane? Asa cum omenirea a trecut de la comuna primitiva la sclavagism etc., asa si acum, capitalismul acesta va fi inlocuit de o alta societate, care sper sa tina cont mai mult de OAMENI. In fond, societatea este compusa din oameni nu din furnici sau alte vietuitoare de pe planeta. De aceea omului trebuie sa i se acorde cea mai mare importanta. Dupa parerea mea, in contextul actualelor drepturi ale omului ar trebui sa se GARANTEZE, prin constitutiile statelor nationale, dreptul la munca. De ce sa-i dai unui om, un ajutor in bani fara sa dea nimic in schimb! Nu mai bine, cu banii acestia, faci locuri de munca si-l angajezi cu acte in regula! Imaginati-va o societate, in care majoritatea celor apti de munca, ar avea o slujba! Nu ar fi frumos? S-ar rezolva multe din problemele, cu care, se confrunta astazi societatea umana. Unii vor spune ca nu se poate, ca este ceva ideal! Eu nu cred. Haideti sa mai asteptam un pic si, vom vedea. Chiar daca acest lucru nu se va intampla imediat, convingerea mea este, ca spre asta se indreapta omenirea. Uitati-va ce se intampla in America, amintiti-va ce s-a intamplat in Africa. Si asta este doar inceputul. Evident ca, celor care sunt foarte bogati si in special bancherilor, aceasta trasformare a societatii umane nu o sa le convina dar, parca revolutiile care au marcat istoria omenirii, au tinut cont de "X" sau "Y"? Au venit ca un tavalug si au asezat societatile umane intre alti parametri. Asa se va intampla si acum. Sper ca noua societate sa imparta mai echitabil resursele, de orice fel, pe criterii corecte, si, sa puna stavila risipei, pe care unii o practica ca pe o dovada de "smecherie".

Nimic nu este pierdut atata timp cat exista dragoste.

Ma plimbam prin orasul meu moldav si, la un moment dat, vad o doamna mai in varsta, la cativa metri in fata mea, ca se opreste, si intinde mainile in lateral, la nivelul umerilor. M-am uitat mai cu atentie si am observat ca din fata ei venea, in mare fuga, un copilas de gradinita, numai un zambet. Cand a ajuns la distanta potrivita, pur si simplu a plonjat in bratele femeii, incolacindu-si manutele si lipindu-si capusorul de gatul bunicii lui(am inteles asta, cand am trecut pe langa ei). O scena mai frumoasa ca aceasta nu cred ca exista! Imbratisarea lor raspandea in jur, atata dragoste, incat, cei care treceau pe langa ei zambeau, fiecare amintindu-si, probabil, de copiii sau nepotii lor, sau pur si simplu erau fascinati de frumusetea imbratisarii.