Cand moare un om, cade o stea! Asa se spune! Cu alte cuvinte, noi oamenii, suntem niste stele cazatoare. Cand ne terminam rostul pe acest pamant, ne stingem. Ce este dincolo de LUMINA, nu vom sti niciodata. Degeaba fac unii si altii speculatii. Dumnezeu nu va permite niciodata unui muritor, sa afle MARELE MISTER. Totusi, zbaterea aceasta dramatica a omului, in limitele impuse de Dumnezeu, este benefica, pentru ca ne mentine vii. Altfel, am fi niste fiinte fara rost orbecaind prin lume, dupa iluzii desarte. Trebuie sa ne acceptam destinul, asa cum ni l-a trasat Cel de Sus si sa incercam, sa devenim mai buni, pe drumul fara intoarcere al Mantuirii. Nu trebuie sa judecam pe nimeni, de felul cum intelege sa-si oranduiasca viata, atata vreme cat nu incalca regulile din societate. Fiecare va raspunde, pentru faptele sale, acolo Sus. De aceea, dupa mine, este cel putin o impietate, sa discuti despre moartea unui om, sa intelegi de ce-urile, care nu vor putea fi aflate niciodata. Pentru ca fiecare om este un mic univers si in pofida cuvantului, care ne face sa comunicam, fiecare om are un univers al lui, in care nu poate patrunde nimeni, decat el insusi. Fiecare om are dramele lui interioare care, de cele mai multe ori, se duc in mormant odata cu el. Cand moare un om este bine sa ne rugam pentru sufletul lui, pentru iertarea pacatelor lui, pentru inaltarea lui in Lumina. Dumnezeu sa-l ierte si sa aiba grija de sufletul lui!
Atata putem spune, noi oamenii, la moartea unui om!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu