CU CE-AM GRESIT NOI, DOAMNE !

Am fost plecat, cateva zile, la mare. Pe A2, avident. Nu vreau sa critic lipsa serviciilor pe aceasta autostrada, vreau doar sa subliniez faptul ca, in afara de cateva benzinarii si cateva toalete publice, in rest, nimic. Si cate nu s-ar putea face, pentru bunul mers al circulatiei pe aceasta magistrala !? In afara de masa si cazare etc. ar mai fi si plantarea de perdele naturale pentru vant(vara) si zapada(iarna), intretinerea asfaltului, curatenia, paza impotriva infractorilor etc.

La mare, "cata frunza si iarba". Ma intreb: de unde au oamenii astia atatia bani? Si, nu-mi reprim banuiala, ca unii dintre ei, daca nu majoritatea, sunt "evazionistii tarii". Ne mai miram ca nu sunt bani la bugetul tarii?  Sa nu ne mai miram, pentru ca, cei care ne conduc, daca ar dori sa "tina in frau" evaziunea nu ar trebui decat, sa "faca un schimb de experienta" cu America sau Germania si, sa aplice metodele lor, daca nu sunt in stare sa gaseasca metode specifice Romaniei. Dar, nu vor! De ce? Pentru ca au interese, in firmele care fac evaziune! Alta explicatie rationala, nu exista. Ce este asa de greu, sa faci o legislatie clara, in privinta evaziunii, si sa-i platesti foarte bine pe cei care trebuie s-o  aplice!?  Iar pentru cei care incalca aceasta lege, fie ei platitori de taxe si impozite, fie organe de control, pedepsele sa fie atat de mari incat, sa stopeze din start aceasta infractiune. Este atat de simplu. Evident ca vor fi, si in aceste conditii, multi "nebuni" care vor gandi ca pe ei nu-i prinde nimeni, ca ei sunt "foarte smecheri" etc. si vor incalca legea. Este cunoscut, ca nu poti sa elimini dintr-o societate democratica (nici chiar dintr-o societate totalitara) infractionalitatea dar, poti s-o"stapanesti", in niste limite rezonabile. Dar cand, in Romania, evaziunea fiscala, in totalitate, insumeaza cateva zeci de miliarde de euro pe an, te intrebi asa, "ca simplu cetatean": de ce -i mai platim pe cei care ne conduc, daca nu sunt in stare sa administreze foarte bine societatea in care traim !?

Cand scriu aceste randuri, Prim ministrul Guvernului Romaniei se intalneste cu delegatia FMI pentru negocierea unui nou acord preventiv. Ascultati-ma cu atentie! Atata timp cat Romania va avea acord cu FMI sau cu orice alta banca straina, care pune conditii de natura sa limiteze dezvoltarea economica, pana atunci, vom regresa sau, in cel mai bun caz, "vom bate pasul pe loc". In momentul in care, ne vom permite(si, trebuie "sa ne permitem", pentru ca, alta cale decat MUNCA, NU EXISTA, pentru  numele lui Dumnezeu, ce nu intelegeti !?) "sa gandim cu capul nostru" si sa avem oameni priceputi si patrioti, la conducerea tarii, abia atunci ne va fi bine. Pana atunci, ne vom duce zilele, ca sa nu murim de foame. Si, cand vezi cat de bogata si plina de oportunitati, de locuri de munca, este aceasta tara, numita Romania, iti vine sa-l citezi pe marele nostru poet Mihai  Eminescu:

"Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,

 Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?

 Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă

 Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,

 Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,

 Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?

 Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,

 Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,

 Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,

 Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi - nişte mişei!

 Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;

 Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

 Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;

 Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.

 Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,

 Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,

 Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,

 Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!"

NU V-ATI TREZIT ?

Pana si bulgarii ne-au luat-o inainte. Ati vazut? Au blocat, la propriu, parlamentul lor, iar cei care se aflau, la acea ora, in cladire au iesit in masinile blindate ale politiei !? La noi, am vazut zilele trecute, ca se invarteau, in jurul Cotroceniului, pana la zece pensionari (barbati si femei), impleticindu-si picioarele, la propiu (probabil si din cauza bolilor, de care sufereau), cu niste cartoane scrise de mana, tinute deasupra capului, ca sa nu-i dogoreasca soarele, tipandu-si NEPUTINTA. Este atata duiosie si atata disperare in gestul acestor OAMENI, incat ma intreb: Cat vom mai suporta, ca TARA NOASTRA  sa fie condusa de niste TICALOSI, care o pun gaj la bancile straine, pentru supravietuirea lor politica. Chiar suntem atat de inconstienti incat, sa stam in casa si sa privim la televizor cum "dau din gura" (pentru ca, doar asta fac),  iar in rest, isi vad de "afacerile" lor transpartinice!? Ce trebuie sa se intample, ca sa pricepem ca ROMANIA este in pericol ? Ati vazut figurile acelor locuitori, dintr-un sat transilvan, a caror pamanturi, pe care au trait mosii si stramosii lor, au fost revendicare si castigate!? in justitie, pe baza unor acte false, cu coplicitatea unor judecatori, din acea parte de TARA !? Acolo vreti sa ajungem? Sa ne revoltam numai atunci cand, va veni cineva la "poarta" si ne va forta, cu politia, sa iesim afara din casa noastra, ca sa intre ei!? Nu vedeti ca se incalca tratate internationale, in legatura cu retrocedarile din Transilvania !? Cum este posibil ca Guvernul si Presedintia Romaniei sa taca, la asemenea incalcari grosolane ale legilor!?  Cum sa retrocedezi pamanturile si unele imobile din Transilvania, unor urmasi ai grofilor unguri, cand Statul Roman, in baza unor tratate internationale, a platit in AUR despagubiri pentru proprietarii acestor bunuri!? Cum este posibil asa ceva !? Cum sa platesti, cu zeci de mii de euro pe luna, niste "manageri" la STAT!? Spun unii : "Dmn'le, daca nu-i dau salariul asta, se duce "la privat" !? Si eu le raspund acestor "datatori din gura": Sa se duca, si ce daca se duc!? Eu STAT, atata le pot oferi. Cati or sa se duca!? Tot vor ramane destui PROFESIONISTI care sa poata fi angajati, si la STAT. Si, mai este o problema, pe care, multa lume nu o discuta, cu destula seriozitate: MORALITATEA!  Eu, asa cum sunt acum, la aceasta ora, daca, prin absurd, as fi angajat pe post de manager, la STAT, fara sa fac nimic deosebit, as aduce profit acelei societati, urmarind un singur obiectiv: SA NU SE MAI FURE NIMIC, DIN ACEA SOCIETATE iar, activitatea sa se desfasoare normal. Daca as mai avea, si un pic de inspiratie, in actul de conducere (pardon, ma iertati, am vrut sa spun, in activitatea MANAGERIALA!?) si as rentabiliza, si mai mult, activitatea societatii, ar fi foarte bine. Si asta as face-o, pentru un salariu decent, fara sa pretind zeci de mii de euro pe luna, ci doar, la sfarsitul  anului, un bonus pentru performanta, daca obtin, daca nu, NU.
Dar ei, TICALOSII, care ne conduc, nu vor sa se normalizeze  situatia din TARA pentru ca, daca s-ar normaliza(adica sa se respecte legile) ei si partidele lor nu vor mai avea bani pentru campaniile electorale si, in consecinta, nu vor mai avea cu ce sa "cumpere" voturile "saracilor" Romaniei, si atunci nu vor mai fi la putere("la cascaval"). Explic pentru cei care nu au inteles. Cei care sunt la putere dau intentionat, unor indivizi, care sunt membri de partid, salarii uriase la STAT, existand "intelegerea" ca o parte din acele salarii sa fie varsate legal sau ilegal(cine mai stie?) la partidele aflate la putere, sub forma de donatii sau, pur si simplu "la sacosa". Iar TICALOSII vin la televizor si, la sesizarea unor televiziuni dezbat, "cu manie proletara", problema salariilor nesimtite, dupa care, isi vad mai departe de treaba (adica de afacerile lor). Daca mai sunt chemati  la televiziuni, iarasi vin si, combat cu aceiasi indignare, concluzionand ca nu pot face nimic, pentru ca asa este legea, prost facuta de...precedenta guvernare etc. Si, urmarea acestor dezbateri, se "pune" de inca o lege a salarizarii care, vezi doamne, va "pune ordine" in aceasta problema!?  "Bai, ne lasi!?" "Prosteala pentru prosti", cum ar spune cineva.
Cam asta este ROMANIA, in anul de gratie 2013. Daca va place ce traiti, ramaneti in case si, uitati-va la televizor. Cumparati-va si ceva "de rontait", bere sau altceva de baut, dupa preferinte si, asteptati sa vina altcineva sa ne faca ordine in TARA.
Si, daca tot va place sa nu reactionati, la faradelegile pe care le comit majoritatea celor care ne conduc, ar fi bine sa va faceti si testamentul si, pe langa ce lasati urmasilor vostri, sa nu uitati, sa va cereti iertare pentru ca, NU ATI FOST IN STARE, SA APARATI ACEASTA TARA, DE CEI CARE NU AU ALTA RELIGIE DECAT, BANUL.

TREZITI-VA!

Va intreb, de unde a inceput toata "nebunia" asta, in care traim acum? De la intelegerea intre Bush si Gorbaciov, de la Malta, nu? Practic si fosta URSS si Romania au plecat, in acelasi timp, in aceasta cursa a democratizarii societatii. Unde este astazi Rusia, fata de Romania (cel putin din punct de vedere economic) !? In postarea anterioara, scriam ca, bunastarea unei tari depinde de conducatorii acesteia. Conducatorii Federatiei Ruse nu sunt ei, cei mai democrati din lume dar, un singur lucru puteti recunoaste, ca sunt PATRIOTI. Conducatorii nostri cum sunt !? Cred ca, la majoritatea dintre ei, li se potriveste apelativul de "PATRIHOTI" (adica sunt si... patrioti dar, mai mult HOTI !?).
Cititi mai jos si intrebati-va : "Cand isi "va permite" si Romania, sa ia asemenea masuri DEMOCRATICE (nu este nici o ironie) !?
Paradoxal, toata lumea isi doreste, ca cei care  FURA sa raspunda in fata legii, numai ca, este o mare problema!? Unii dintre HOTI sunt CHIAR la conducerea tarii! Si-atunci, cum sa se condamne singuri!? Dupa precedentul, cand un primar general al capitalei si-a repartizat, TOT LUI (ilegal),  o locuinta de serviciu, ar fi posibil (cel putin teoretic, ca-n matematica) ca CEI CARE FURA, SA SE PREDEA SINGURI !?
N-ar fi frumos! Ia imaginati-va, ca s-ar autodenunta toti hotii neamului !? Cred ca, ar trebui construite sute de puscarii noi, ca sa-i incapa pe toti. Ar fi benefic si din punct de vedere moral dar, si din punct de vedere economic, ca s-ar  crea noi locuri de munca si, s-ar mai reduce si somajul!? Dar, ce-ar fi sa-si construiasca singuri puscariile ! Ca pe timpul, asa-zisului "comunism" cand, se faceau tabere de munca pentru construirea, cate unui obiectiv industrial. Hmm! Ce-ar fi !?
Pana atunci, cititi mai jos si, visati la clipa cand, si in Romania va veni vremea JUDECATII (nu a celei divine, aia va veni, cu siguranta, pentru fiecare) cand fiecare HOT (care astazi se plimba, in libertate, unii cu garzile de corp dupa ei ) va da socoteala in fata LEGII.

                                    

                                              AŞA ARATĂ LEGEA ÎN RUSIA

                                                     ( informatie preluata)

Ruşii nu au nici DNA, nici ANI, nici DIICOT, nici alte mii de instituţii şi organisme care să lupte cu corupţia, aşa cum are România.

În schimb ruşii îl au pe Raşid Gumarovici Nurgaliev , general-colonel, ministrul Poliţiei şi al Afacerilor Interne, fost KGB-ist.

Recent, din ordinul lui Nurgaliev, toţi cei 1,4 milioane de poliţişti ruşi în frunte cu cei 340 de generali au trecut prin Comisia Specială de Reatestare Profesională care i-au verificat şi la măsele şi la portofele. Cu alte cuvinte, le-au fost controlate cunoştinţele profesionale, dar şi averile. Poliţistul care nu a fost în măsură să-şi justifice averea a rămas fără ea, considerându-se că a fost furată, iar el a luat drumul coloniilor de muncă de pe lângă Cercul Polar. Scurt.

Printre cei respinşi la examenul de reatestare pe posturi s-au aflat şi 21 de generali ruşi de poliţie.

În cele din urmă, din 1,4 milioane de poliţişti ruşi, au mai rămas 800000 ( opt sute de mii). “Puţini, dar buni!” a remarcat mulţumit ministrul Nurgaliev.

Comisiile de reexaminare au descoperit poliţişti ruşi posesori de cinci sau şase case, posesori de magazine, restaurante sau chiar hoteluri. Unii dintre ei erau chiar patroni de mici bănci.

Rashid Nurgaliev, un general extrem de respectat şi iubit de ruşi, cunoscut pentru sobrietatea şi viaţa lui austeră, a examinat listele cu respectivii ofiţeri şi a întrebat mirat: “Dar pentru ce mai stăteau ăştia aici în Poliţie dacă ei milionari? Cine-i ţinea pe aceşti indivizi în funcţii? Şi ce rezultate aveau aceşti veritabili oligarhi ca simpli sergenţi de poliţie? Probabil că aveau nişte rezultate fenomenale şi erau dedicaţi cu trup şi suflet muncii de poliţie dacă, putrezi de bogaţi fiind, ei patrulau noaptea pe străzi ca să prindă hoţii! Vreau să văd rezultatele muncii lor!”

Ministrul Nurgaliev nu a avut ce vedea, pentru că rezultatele cu pricina nu existau. Ca atare au zburat din posturi şi cei care îi toleraseră în funcţii pe primii.

Nu ar fi rău ca exemplul ruşilor să fie preluat urgent şi de Ministerul Român de Interne, dar şi de alte ministere din România.

Există sute de mii de funcţionari români de stat (mai ales la primării şi prefecturi), de poliţişti şi militari români, de directori ai unor companii de stat, de funcţionari prin diferite ministere care dacă ar fi luaţi acum la un control serios nu şi-ar putea justifica nici măcar zece la sută din averile pe care le deţin.

Există poliţişti, jandarmi, militari şi funcţionari români care posedă la ţară adevărate moşii. Mai mult decât atât, unii au proprietăţi prin străinătate, deţin case şi hoteluri sau pensiuni. Au contractate împrumuturi la bănci de milioane de euro. Mulţi dintre ei au acţiuni la diferite companii Practic sunt multimilionari. Singura spaimă reală cu care se confruntă aceşti poliţişti şi funcţionari este, în mod paradoxal, spaima de a nu fi daţi afară din “serviciul la stat”.

Deşi România a revenit la capitalismul chiaburesc de acum o sută de ani de care este foarte mândră, noii moşieri şi chiaburi ai României nu se găsesc pe haturile şi ogoarele ţării ci prin birourile MAI sau prin inspectoratele Poliţiei şi ale Jandarmeriei.

O mafie de nivel naţional s-a format şi în sistemul militar de pensii.

O simplă privire aruncată asupra listelor de pensii militare arată diferenţe scandaloase şi absconse. Militari cu acelaşi grad primesc pensii extreme (unul de o 150 de euro, altul de 4000 de euro) sub pretextul că unul dintre ei a ieşit la pensie cu câţiva ani mai devreme decât celălalt sau că unul a avut “munci de răspundere” în timp ce altul nu a avut aşa ceva. Aşa se face că în România de azi există plutonieri cu pensii de două sau de trei ori mai mari decât ale unui colonel.

Dar mai presus decât toate acestea stă neputinţa Justiţiei române de a lua măsuri contra celor care s-au îmbogăţit prin furt şi şantaj.

Presa a făcut mare tam-tam în legătură cu cazul ministrului Dan Ioan Popescu căruia i s-a pus sechestru pe bunurile deţinute a căror provenienţă nu a putut fi justificată (circa un milion de euro).

Totuşi, respectivul nu a păţit nimic. Iar în România există sute de mii de proprietari care nu pot justifica în nici un fel vilele, terenurile, conturile de milioane de euro pe care le deţin sau lăzile burduşite cu sute de kilograme de aur cu care posesorii nemaiştiind ce să facă îşi poleiesc maşinile cu el. De ce nu verifică statul aceste averi?

Nu le verifică pentru că România nu are deocamdată un Nurgaliev.

Stan VALENTINEAN

IMNUL NATIONAL.

De aproape 24 de ani se tot chinuie clasa noastra politica sa "democratizeze" Romania si sa aduca prosperitate populatiei care traieste in aceasta tara. Rezultatul? O tara aproape distrusa, din punct de vedere economic, cu institutii fundamentale (puterea judecatoreasca, Parlamentul etc.) cu o credibilitate foarte mica, din partea populatiei, cu o coruptie generalizata, cu o evaziune fiscala foarte mare, cu sistemul educational in perpetua reforma, asisderea si cu sistemul sanitar etc.
Cand a castigat alegerile Emil Constantinescu cu alianta CDR, mi-am pus o mare speranta, ca lucrurile vor evolua intr-o directie buna, cand a venit basescu(intentionat am scris asa, pentru ca, nici nu ar merita sa i se pronunte numele, dupa cat rau a facut acestei tari) am zis ca, poate o face el ceva. Acum, putem trage concluzia, ca nici unul, ori nu a dorit, ori nu a putut sa faca binele pe care il asteptam de prea multa vreme, pentru Tara si, implicit, pentru noi, ca oameni traitori pe aceste pamanturi. In schimb, ce se observa "de la o posta", cu ochiul liber, este ca MAJORITATEA  POLITICIENILOR, CARE AU FOST LA GUVERNARE, S-AU IMBOGATIT NEMASURAT !?  Ce deducem de-aici? CA AU FURAT "CA-N CODRU" ! Si-atunci, cum sa mai ai incredere atunci cand, ti se tot spune, ca va fi mai bine!? Cum sa mai ai incredere, in oamenii politici, cand vezi ca nu se respecta Constitutia Romaniei si, celelalte legi, tocmai de cei care, fac legi si, de cei care, trebuie sa asigure aplicarea lor!? ACESTA ESTE UN STAT MAFIOT ! Ii vezi toata ziua pe la televizor, ca "dau din gura" si, ne prostesc pe fata, pentru ca... ceea ce spun este corect. Numai ca, dupa aceste dezbateri televizate, ei isi vad mai departe de interesele lor transpartinice, iar noi ramanem in asteptarea "miracolului". Adica, sa avem un loc de munca platit decent, un sistem educational performant, un sistem de sanatate, la care sa te duci cu incredere, ca "te faci bine" si, nu te imbolnavesti de "altele" sau, iesi de-acolo "in patru scanduri", un sistem judiciar care sa-ti faca dreptate, CU ADEVARAT, nu sa te condamne, pe baza probelor  "indirecte" sau, pentru "a da un exemplu" pentru UE, o Armata bine inzestrata, o Politie bine dotata si incadrata 100%, o presa, cu adevarat libera, care sa apere cetatenii tarii, nu interesele unor "gasti"(ca tot e la moda cuvantul) etc.
Sunt atat de "imposibile" cerintele de mai sus? Eu cred ca NU! Numai ca, din patru in patru an, vin cam aceiasi oameni politici si, ne tot mint "c-o sa faca si, o sa dreaga", pana ajung "la butoane" dupa care, fac ce stiu ei mai bine adica, mai nimic, pentru alegatori si, FOARTE MULT pentru ei, "alesii neamului". Cand apare cate unul, din cei noi intrati in politica, cu niste propuneri cu adevarat corecte si rezonabile, care le incurca "afacerile lor transpartinice",  il ataca din toate partile, pana respectivul, bumacit, se lasa pagubas sau, se inregimenteaza si el "smecherilor", ca sa poata supravietui, din toate punctele de vedere.
Solutii sunt, pentru a iesi din acest cerc vicios dar, NU SE VREA!?
Si, pentru ca tot este in actualitate scandalul de la bacalaureat, pun si eu o intrebare: "De ce nu se introduc examenele de admitere la licee si facultati!?". Ia sa vedeti, cum s-ar rezolva, imediat, toate problemele "de spaga". Dar repet, NU SE VREA!?
In legatura cu sistemul sanitar una din solutii ar fi, ca TOTI asiguratii sa plateasca, functie de veniturile pe care le au. De ce sa plateasca, numai o parte a populatiei!? Mai suntem, in asa zisul "comunism" si, nu stiu eu?
In concluzie, ca treburile sa "mearga" in Romania, adica sa fim si noi o tara normala "ca afara", ne trebuie conducatori responsabili, cinstiti, corecti, profesionisti, PATRIOTI, cu dragoste de oameni etc.
Am vazut zilele trecute, o statistica cu salariile unei categorii sociale, mai exact a cadrelor didactice, comparativ cu veniturile omologilor lor din UE. Am vazut ca Cehia (fosta tara "comunista" ca si noi) are niste venituri, ale cadrelor ei didactice, de aproximativ noua ori mai mari decat omologii lor din Romania. Dar stiti de ce !? Pentru ca Cehia, printre multe alte atuuri, a avut un PRESEDINTE DE TARA, pe care l-a chemat HAVEL!? Cand vom avea si noi "Havelul nostru", atunci va fi bine, pentru toata suflarea romaneasca. Pana atunci, dragi compatrioti, "stati linistiti la televizor  ca, politicienii nostri lucreaza pentru ei(pardon, am vrut sa spun pentru noi) !?"
Ma intreb: "Ce au in plus egiptenii, turcii, grecii si alte semintii si, noi nu avem !?"

DIN PUTUL GANDIRII

                                   

 Viorel Cataramă

 ”Există aici, în această sală, tineri care au murit în revoluţia din decembrie 1989"

Florin Georgescu

“Lumea are voie să aibă două conturi: unul în lei, unul în valută şi încă unul pentru economii. Mai mult nu" 

Daniel Marian Vanghelie

“S-au verificat toate actele pe foştii trei ani pe care am fost primar"

Ion Iliescu

 "A garanta proprietatea înseamnă a limita dreptul omului asupra proprietatii  lui"   

Bogdan Balthazar 

“Băncile sunt conduse de bancheri în toată lumea în afară de Cişmigiu şi Herăstrău”

George Becali

"Becali e un brand. Eu, la Avicola Iasi, pot sa fac pui Gigi Becali, daca vreau"

"M-am certat cu Mitică Dragomir, dar fără jigniri. El m-a făcut oligofren, eu l-am facut zdreanţă, dar nu ne-am insultat”.

“În schimb Marian Iancu e obraznic şi umblă cu tot felul de jargoane care nu e bine să le dai la presă"

"Dumnezeu e cel mai tare serviciu de informaţii din lume - ştie tot, chiar şi-un fir de păr"

“Eu în tinereţe eram amfitrion pe oriunde mă duceam”

"Este voinţa lui Dumnezeu ca eu să pasc acest popor"

Adrian Năstase

"Domnul Iorgovan e un fel de electron sărit de pe orbită."

"Omar Hayssam aparţine ţării, este un bun al intregului popor"

Cornel Dinu

"Doar prin hazardul inconştient social nu se putea ajunge în sfere atât de aureolate şi în plan financiar"

Dumitru Dragomir

"Familia e sfântă, pe când patria....cum să vă spun, patria e sacră."

"Am ajuns la o vârstă la care mi-am dat seama că trebuie să fiu cinstit"

Loredana Groza

"Pe la voi prin Chişinău trece Volga, nu?

Cum? Nu mai trece?"

"Sigur că am auzit de El Niño". 

E numele unui cântăreţ de muzică latină, nu?"

"Am învăţat puţin limba braziliană!"

Antonie Iorgovan

"La noi, şefii de partid sunt ca vacile în India”

Dan Iosif

"Destinul meu a fost marcat de soartă"

Gheorghe Hagi

"Omul este o persoană umană”

Doru Viorel Ursu

"In politică cel mai bun adevăr este minciuna, cu condiţia să nu fie dovedită”

Paula Ivănescu

"Există oameni în acest parlament al României cărora nu poţi să le ridici imunitatea nici cu viagra"

DOREL VISAN

                                   

                  DOREL VIŞAN: “Am învăţat să vorbesc cu corpul meu”

Intreviu

“Mi-am luat, imaginar, ficatul în braţe şi l-am mângâiat”

 În urmă cu câţiva ani, admiratorii dvs. şi întreaga lume a teatrului românesc au intrat în panică auzind că sunteţi foarte bolnav de o suferinţă, cel mai adesea, fatală. Peste câtva timp, când zâmbetul dvs. a apărut din nou pe micul ecran şi pe scena Teatrului Naţional din Cluj, toată lumea a respirat uşurată. Acum, când norii negri au trecut şi sunteţi mai în formă ca niciodată, ne gândim că minunea pe care aţi trăit-o le-ar putea fi de folos şi altora. Cum s-a întâm­plat?

 Acum câţiva ani am avut o infecţie la o coardă vocală şi am făcut o operaţie. La analizele necesare s-a descoperit şi “bucuria” asta la ficat: hepatită cronică virală! N-am ştiut până atunci de ea, duceam boala pe picioare, cum se spune. A fost un semnal de alarmă foarte dur, pe care a trebuit să-l gestionez cât mai repede, căci boala aceasta este foarte vicleană. Primul impuls a fost că e cuţitul la os şi că trebuie făcut ceva de urgenţă, că altfel mă găt din lumea asta. Aşa că am început rapid cu tratamentul alopat, prescris de medic. Dar n-a fost suficient şi atunci am început tratamentul cu interferon, care este un medicament extraordinar, dar are nişte reacţii secundare teribile, care pot mai degrabă să strice, decât să repare în organism. Poţi să-l iei, să te chinui degeaba şi să n-aibă nici un efect. Eu am avut noroc, la mine a avut efect, într-o oarecare măsură, dar tot nu am fost restabilit şi vindecat total. În perioada aceea, întâmplarea, care niciodată nu e întâmplătoare, a făcut să cunosc un medic mai tânăr, care m-a ajutat mult, pentru că m-a orientat spre medicina naturistă şi spre alte metode de tratament, care ţin de medicina complementară. Aşa am ajuns să-mi planific singur vindecarea şi iată că acum sunt un om vindecat.

 Să le luăm pe rând, aţi înţeles, la un moment dat, că medicina alopată nu este suficientă pentru a trata boala dumneavoastră sau că este incapabilă să rezolve toate problemele medicale pe care le aveaţi…

 Da, am înţeles şi am simţit că medicina alopată a acoperit doar o parte a vindecării. Atunci m-am hotărât să caut şi alte metode de tratament. Eu citisem înainte câte ceva despre medicina complementară şi despre cea orientală, dar nu am folosit până atunci ceea ce ştiam, dar dacă am văzut că e bai mare, am reluat lecturile, învăţăturile şi notele mai vechi şi am început să practic unele dintre aceste metode. Primul pas a fost că am învăţat să-mi cunosc corpul, “să vorbesc” cu el. Pe orice organ poţi să-l setezi, să-l scoţi afară (imaginar), să vorbeşti cu el, să-l cureţi, să-l ştergi, să-l mângâi, să râzi cu el. Aşadar, am urmat mai departe sfaturile medicinii alopate, dar, în paralel, am aplicat tehnici orientale de echilibrare, de energizare, de setare a ficatului. Se spune că există o ierarhie a organelor. De exem­plu, stomacului poţi să-i ordoni să se alinieze la un standard, dar ficatul este un nobil cu care trebuie să te porţi frumos. Inima este regele, plămânii – statul major, vezica biliară este tribunalul, ficatul e consiliul de mi­niştri, stomacul este ariergarda, aprovizionarea, intestinele şi rinichii sunt servitorii, debarasează, rinichii filtrează sângele, au o muncă de salahor. Poate nu le-am spus pe toate, dar cam aşa este organizată armata trupului. Dar să revin la boala mea, eu am vorbit cu ficatul, l-am scos (imaginar), l-am luat în braţe şi l-am mângâiat şi i-am făcut o carapace de apărare, ca aceea a unei broaşte ţestoase. Mental, în jurul ficatului, am pus o plasă, care să-i permită respiraţia, dar prin care viruşii, care îl înconjurau să nu mai poată ajunge la el. Pe viruşi mi i-am imaginat ca pe nişte căluţi de mare ce încercau să-şi bage nasurile alungite prin plasa de care v-am vorbit. Ori acolo, în interiorul ficatului, lângă plasa aceea, mai aveam eu nişte “oameni” ai mei, aliaţii mei, care mă slujeau şi care veneau cu nişte săbii şi tăiau nasurile căluţilor, adică ale viruşilor. Pare copilăresc ceea ce vă spun, pare un joc de copil. E ca o poveste. Şi căluţii răniţi mergeau la ceilalţi şi le spuneau, măi, nu mai veniţi şi voi, că acolo vă taie nasul şi eu vedeam mental, îmi imaginam că nu mai vin alţii, că nu se mai apropie. Şi chiar simţeam că nu mai vin. Eu aşa am procedat, şi mi-am planificat ca în 3 săptămâni să scap de viruşii care mi-au atacat ficatul şi aşa a fost, în 3 săptămâni n-a mai fost nici un virus. După alte 3 săptămâni au venit din Scoţia rezultatele analizelor făcute la un laborator specializat în asemenea boli, şi scria negru pe alb: “Virus hepatic nedetectabil”. Doctoriţa alopată care mă îngrijea m-a întrebat ce am făcut şi i-am spus că mi-am planificat vindecarea. Am spus că vreau ca atunci aşa să fie şi aşa a fost. Asta înseamnă să planifici mental: vreau ca atunci să fie aşa şi aşa va fi. Aşadar, dacă-ţi impui şi bagi un program în creier, programul acela chiar funcţionează. Asta este ceea ce nu înţeleg occidentalii şi medicina alopată, din păcate. Ei râd de chestia asta, dar eu am mai vorbit şi cu alţi oameni care mi-au spus că instinctiv au procedat aşa, adică şi-au imaginat vindecarea şi chiar s-au vindecat. Şi eu m-am trezit cu ficatul vindecat.

 Spusă aşa, sub forma unei poveşti, vindecarea pare foarte simplă. Chiar aşa să fie?

 Dacă crezi în puterea minţii tale, în puterea gândului, chiar aşa este. Numai că trebuie să fii perseverent în aplicarea acestor metode şi să nu le întrerupi total niciodată. Chiar şi după ce ai primele semne de vindecare, trebuie să le mai practici. În cazul meu, lucrurile s-au complicat în sensul că tratamentul cu interferon a avut nişte efecte secundare extrem de neplăcute. Mi-a distrus un genunchi total, piciorul s-a umflat şi s-a format ceea ce medicii numesc chist Baker, care a ajuns la o mărime de 12 cm. Medicii alopaţi care m-au văzut mi-au spus că soluţiile în cazul meu erau puncţia, operaţia şi un genunchi de plastic. I-am spus unui profesor de la Bucureşti că aş vrea să încerc nişte metode complementare de tratament, care se bazează pe concentrare, meditaţie, vizualizare a locului bolnav, planificare a vindecării, dar profesorul mi-a spus că acelea sunt nişte prostii în care el n-are încredere. Dacă am văzut că aşa stau lucrurile, că toţi îmi spun de baston şi de cărucior, am venit aici la ţară, la mine, la Mărtineşti şi zilnic mi-am făcut automasaj, presopunctură, gimnastică, reglare energetică şi multe altele încă. După 6 luni a început să se stabilizeze situaţia oarecum, piciorul s-a dezumflat şi încet, încet şi-a reluat activitatea. Când m-am dus la profesor la Bucureşti, la control, el mi-a zis: “Ai văzut domnule, ce bine ţi-au făcut medicamentele pe care ţi le-am prescris, îţi mai dau încă şase luni de tratament.” Eu nu i-am mai spus că, de fapt, nu le-am luat nici pe primele, aşa că nici n-am mai cumpărat alte medicamente. Am revenit acasă şi am reluat tratamentele complementare, am făcut şi masaj în apă sărată la Turda şi într-un an de zile puteam deja să merg normal. Mai rămăsese doar un chist de 2 cm sub genunchi, despre care doctoriţa mi-a spus că nu se va închide, că aşa e boala şi că, chiar dacă se închide, apare apoi în altă parte.

 Bănuiesc că dumneavoastră nu v-aţi mulţumit cu un asemenea verdict şi că v-aţi pus iar armata de aliaţi să vă ajute, nu?

 Să ştii că i-am pus la lucru şi chistul a dispărut în 5 zile. I-am pus însă într-o altă formă decât în cazul ficatului, dar nu-mi prea place să povestesc despre asta, pentru că mulţi nu pricep şi batjocoresc metoda. Este o vindecare cu lumină violetă care este binefăcătoare. Lumina violetă fiind la marginea spectrului are nişte energii speciale. Linişteşte şi vindecă. De altfel, eu am practicat şi metoda Silva de liniştire şi de ajungere în stadiul alfa. Concret, am rugat-o pe doctoriţă să-mi arate o imagine interioară a chistului. “Păi, degeaba vi-l arăt, că ăsta nu se mai vindecă, tot o să se mute de colo, colo şi nu mai scăpaţi de el.” Am insistat să mi-l arate. “Domnişoară, i-am zis, numa’ arată-mi-l, vorba ciobanului, că de restul mă ocup eu.” Mi-a arătat radiografia genunchiului, ce avea o formă confuză şi o linie albă, unde era localizat chistul. M-am dus acasă şi mi-am imaginat că pun la baza genunchiului deformat o fantă de lumină violetă, că aceasta se ridică treptat, acoperă tot ge­nunchiul şi nu se mai vede dunga aceea albă, a chistului. A doua zi, am făcut acelaşi exerciţiu, îmi imaginam genunchiul tot violet, a treia zi, la fel, a patra, la fel şi în a cincea zi chistul a dispărut. Dar cum e posibil, o să mă întrebaţi şi vă răspund aşa cum mi-au spus şi mie alţii, mult mai specializaţi decât mine în asemenea metode de tratare. Vindecarea s-a făcut prin minte. În momentul în care am închis mental boala în partea aceea a corpului, (prin imaginarea culorii violete vindecătoare) celulele genunchiului au făcut o întrebare la creier. “Şefule, aici s-a dat ordin că-i vindecat, dar în spatele luminii nu e vindecat. Ce facem?” “Vindecaţi!” a zis creierul. Aşa se vindecă orice parte a organismului. Mental. Dar asta presupune să depăşeşti emoţiile negative, să te concentrezi şi să te autocontrolezi în orice moment. Eu pot acum să fac aceste exerciţii de autocontrol foarte repede, pentru că le practic de multă vreme. Nici nu ştiţi cât este de mare puterea gândului. Niciodată să nu spui că eşti bolnav. Niciodată să nu spui că eşti bătrân, sau nefericit, sau supărat. Tot timpul să ai în faţă partea bună a vieţii, a existenţei. Să spui mereu, chiar dacă nu e chiar aşa, “sunt sănătos, sunt tânăr, în putere, sunt fericit, sunt mulţumit”.

“Boala se naşte în minte şi tot acolo se vindecă”

 În literatura, medicina şi filozofia orientală se afirmă că este necesar să existe un echi­libru în tot şi în toate;, credeţi că ceva din viaţa dumneavoastră a atras îmbolnăvirea?

 Mintea mea a atras boala. Boala se naşte în minte şi tot acolo se şi vindecă. Toţi avem păcate, unele mai mari, altele mai mici. De la minciună şi mândrie, până la invidie, egoism şi ură, de la lene şi gelozie, până la ignoranţă, poftă şi necunoaştere. Toate sunt păcate care, într-un fel sau în altul, sunt pedepsite. Dar poate că mai intervin şi păcate ale înaintaşilor din cine ştie a câta generaţie. Totul se plăteşte pe lumea asta, nimic nu rămâne nepedepsit, iar scopul final al acestei judecăţi supreme este reinstaurarea echilibrului între toate şi aceasta se poate face prin puterea minţii. Ceea ce gândeşti, spun orientalii, aia eşti. Boala apare mai întâi în minte şi tot în puterea minţii stă şi vindecarea ei, dar şi salvarea în faţa provocărilor tot mai stresante ale timpului în care trăim. Tibetanii au trei metode de apărare şi salvare de stres. Lăsaţi-mă să vi le spun pentru că pot ajuta pe mulţi oameni. Prima este metoda antidotului: dacă cineva se gândeşte la tine cu ură, tu trebuie să te gândeşti la el cu iubire. Este cea mai simplă formă de apărare. Dacă ţipă la tine, răspunde-i liniştit. A doua metodă este aceea a conştientizării: dacă cineva te urăşte, tu trebuie să înţelegi că ura este trecătoare, pentru că totul este zădărnicie, după cum spune şi Ecleziastul. Şi-n momentul în care vin ca o avalanşă necazurile asupra ta, tu trebuie să te gândeşti că toate sunt trecătoare şi că vor lua sfârşit. Prin a treia metodă, foloseşti emoţiile negative ca şi catalizator. Este ca şi cum ai cădea în mare şi te-ai folosi de forţa valurilor ca să ieşi la mal. Este cea mai periculoasă din cele trei, care sunt toate o cheiţă de deschidere a minţii şi a sufletului şi de înţelegere a vieţii. Despre această metodă, numită a Păunului, înţeleptul Milarepa zice că este ca şi cum ai lua un giuvaer de pe capul unei vipere, care se poate întoarce în orice moment asupra ta să te muşte. Astea-s metode de a te apăra de stres. Din păcate, noi nu le cunoaştem şi nici nu le practicăm. Îţi face unul rău…. “te-n cur pe mă-ta, stai că-ţi arăt eu cine-s!”, cam aşa zice românul nostru. Noi nu răspundem cu dragoste, răspundem tot cu ură la ceea ce ni se face. Or, trebuie să în­văţăm că cea mai puternică formă de apărare în lumea periculoasă în care trăim este Iubirea. O spun şi vă rog să scrieţi cu literă mare pentru că alături de libertate, dreptate şi pace, Iubirea este unul dintre ţelurile şi idealurile oamenilor de pretutindeni şi ea stă ca o regină pe primul loc.

“Mi-am modificat total viaţa”

 Sunteţi un mare actor, profesor, poet, mărturisirile de acum arată publicului o altă faţă a omului Dorel Vişan. Toată această experienţă personală de vindecare a pornit din dorinţa de a trăi. Dincolo de faptul că v-aţi recâştigat sănătatea, ce altceva aţi mai învăţat în aceşti ani?

 Am ajuns la concluzia că poţi muri din lumea asta, fără să ştii cine eşti, adică fără să ştii unde-i popa cu crucea. Or, se ştie că omul care trăieşte în confuzie nu poate fi un om sănătos, pentru că nu judecă bine. Primul câştig este că am ajuns să mă cunosc foarte bine şi că am înţeles că poţi să te ajuţi singur, dacă-ţi disciplinezi mintea. Am fost în lumea întreagă pentru a învăţa din înţelepciunea medicinii tradiţionale de pretu­tindeni. Am călătorit în Noua Zeelandă, Australia, China, Congo, India, Vietnam, Mexic, Uruguay, Paraguay, Argentina, Tibet, Thailanda, Peru, Cambodgia, Japonia, Canada, nici nu mai ştiu pe unde n-am fost şi peste tot pe unde am umblat, am văzut cât de mult preţuiesc oamenii simplitatea, naturalul, traiul în aer liber, aproape de pământ, în concordanţă cu ciclurile mari ale anotimpurilor. Eu mi-am modificat total viaţa. Trăiesc acum într-o casă ţărănească, lângă Cluj, lucrez zilnic în grădină, am plantat pomi, viţă-de-vie, am stupi, flori, straturi de castraveţi, ceapă şi morcovi, usturoi; fac zilnic exerciţii fizice, am ajuns la câte 100 de abdomene pe zi, fac automasaj, gimnastică, de la o oră şi jumătate, până la trei ore pe zi. Ninge, plouă, picură de rouă, numai asta am de făcut şi asta fac. Când a fost baiul mare, am respectat o dietă severă, acuma e mai relaxată, am adoptat o cale de mijloc. E drept însă, câteodată, tot într-o parte mă trage şi mai mănânc şi ce nu-i potrivit. Altfel, n-am încetat să învăţ să trăiesc cât mai simplu şi învăţ cât de

În pragul casei, mulţumit că şi-a găsit sănătatea şi liniştea multe pot despre corpul meu. Cunosc, de exemplu, cele 5 forme de respiraţie, înţeleg cum se poate conduce energia în corp, unde sunt meridianele, unde locurile de blocare a energiei, cum se poate educa şi stăpâni voinţa, cum să scap de cele trei otrăvuri mari ale lumii: ura, pofta şi iluzia. Oi, Doamne, câtă zoală, câte exerciţii, cât studiu, până am ajuns să înţeleg, cât de cât, ce-i cu mine pe lumea asta! Până am înţeles că trupul singur are tot ce-i trebuie ca să se vindece şi să se refacă. Alopatia, medicina clasică, vindecă partea, dar omul trebuie să vindece întregul. Un corp uzat nu trebuie reparat pe ici, pe colo, ci “refăcut” în totalitate prin hrănirea cu energie naturală, aceea pe care o primeşte şi copilul la naştere. Această forţă de refacere a sănătăţii au intuit-o şi popoarele primitive care au folosit însă şi puterea poveştilor şi a miturilor, a artei, în general, pentru întoarcerea la lucrurile ancestrale şi, mai ales, la Lumina dintâi sub care Dumne­zeu i-a dăruit omului din energia Lui vie şi vindecătoare.

 (Preluat de pe http://www.formula-as.ro, 03.07.2013)

IARTA-L TU, DOAMNE, CA EU NU POT SA-L IERT !

Nu am urat in viata mea atat de intens, ca acum. Am avut, ca fiecare dintre voi, episoade in viata cand, am simtit acest sentiment pentru anumiti indivizi, dar NICIODATA ca acum. Cred ca acest sentiment il voi avea, pentru acest individ, pana voi muri, indiferent cate fapte bune !? va face acesta sau, cata pocainta!? va manifesta. Si, nu-l voi ierta, nici atunci cand imi voi fi terminat rostul meu pe acest pamant, pentru ca nu pot sa uit, cata umilinta au indurat camarazii mei de arme care au murit "de inima rea", plecand in etenitatate cu gustul amar al unei vieti irosite, dupa ce si-au inchinat-o TARII, slujind-o cu credinta. Nu pot sa-l iert pentru ca  a distrus TARA care, nu va mai putea fi NICIODATA, cum a fost. Nu pot sa-l iert pentru  copiii care s-au sinucis de dorul mamelor lor plecate,  sa-si castige painea, in cele patru zari,  si care nu vor mai invia NICIODATA. Nu pot sa-l iert pentru familiile care s-au destramat, din cauza ca unul dintre soti a plecat, in cele patru zari, ca sa trimita bani de-acolo, sa nu moara cei dragi lor,  de foame. Nu pot sa-l iert pentru ca,   A LOVIT ACEL COPIL, DE LA PLOIESTI, CU PUMNUL IN FATA, ca ultimul borfas, betiv si plin de ura. Nu pot sa-l iert pentru ca "a lovit" in ARMATA TARII, care a facut INDEPENDENTA, UNIREA CEA MARE, care a luptat cu eroism in cele doua razboaie mondiale, a trecut de partea poporului la revolutia din 1989 si  si-a sacrificat, o parte din cadrele militare (mare parte dintre ele avand in jur de 35-40 de ani), atunci cand s-a facut restructurarea armatei, pentru ca Romania sa poata intra in NATO. Nu pot sa-l iert pentru ca, sfideaza milioane de cetateni romani care, intr-un cor i-au "strigat", prin votul de la referendum : "Pleaca acasa si, lasa-ne in pace!"
Va intreb : "Cum poti sa ierti un asemenea... (nici nu stiu ce este in realitate, pentru ca, un OM isi dadea demult demisia si, salva, ce mai putea fi salvat, din aceasta TARA)".
Daca acum, in timp ce scriu, mi s-ar arata Dumnezeu si m-ar ruga sa-l iert, i-as raspunde si Lui : " Iarta-l Tu, Doamne, ca eu nu pot sa-l  iert!"

LASA-L FEMEIE SA INTREBE, CA ASA INVATA !?

Mi-am amintit de doua intamplari reale, pe care le-am auzit, acum cativa zeci de ani, de la fostii mei camarazi.

1. Doi parinti tineri, mai cu putina scoala, si cu baiatul lor, aflat la varsta intrebarilor, au venit de la tara in oraselul lor mai apropiat, pentru diverse cumparaturi. In timp ce mergeau prin oras, cel mic curios din fire, ca orice copil, aflat le varsta intrebarilor, cand vedea cate ceva il intreba pe tatal sau : "Te-i ata!?(Ce-i asta). Tot asa, mergand ei prin oras, si copilul vazand tot felul de lucruri, pe care mintea lui nu putea sa le priceapa, il intreba de zor pe tatal sau, acesta neraspunzandu-i la nici o intrebare. La un moment dat, mama copilului nemaiputand suporta insistenta celui mic de a afla raspunsuri de la tatal sau, izbucneste  : "Mai taci odata din gura, si lasa-l in pace pe taica-tau !". Barbatul simtindu-se vizat si, amintindu-si ca el este "capul familiei" ii zice femeii : "Lasa-l femeie sa intrebe, ca asa invata!?"

2. Un general conducea o aplicatie "pe harta". Era pe vremea lui Ceausescu. Asemenea aplicatii se executau in fiecare an la unitatile militare, in niste incaperi adecvate, unde incapeau toti cei care participau la asemenea activitati. La un moment dat generalul,  in dinamica acelei aplicatii, avea nevoie de un batalion de infanterie care, impreuna cu alte forte, sa formeze o grupare pentru un contraatac impotriva "inamicului". Se tot framanta el asa, si vorbea cu glas tare intrebandu-se "De unde sa iau eu un batalion!?" La un moment dat, un ofiter, mai cu putina experienta in ale aplicatiilor pe harta, crezand ca il poate ajuta pe comandantul aplicatiei si, in acelasi timp, sa se remarce in fata comandantului sau, ii zice : "Tovarase general, am gasit eu un batalion!" Generalul crezand in spusele ofiterului, odata se insenineaza si, adresandu-i-se acestuia ii zice : "Vino incoace, sa te pup!" si, luindu-i capul intre maini il pupa pe crestet, ca un parinte pe copilul sau. "Ia arata-mi, unde este batalionul?" Ofiterul ii arata unde "descoperise" batalionul, numai ca, cum va spuneam mai inainte, acesta neavand destula experienta in ale aplicatiilor pe harta, nu a observat ca acel batalion era "angajat in lupta cu inamicul" si deci, nu putea fi "folosit" pentru ce-i trebuia generalului. In momentul in care, ofiterul i-a aratat pe harta, generalului, unde se gasea batalionul cu pricina, acesta din urma obsevand... ce nu observase ofiterul, izbucneste cu furie : "Dute-n p...a m..ii!"

MIHAI GOTIU

                                                

                                               Mihai Goţiu, jurnalist de investigaţii:

                            "Trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie!"

                              Acasă » Interviu

Care este soarta unui jurnalist de provincie neînregimentat, care nu vrea să trăiască din „firimiturile” vreunui baron local, indiferent de culoarea politică a acestuia?

E greu, trebuie să strângi din dinţi şi să încerci să rezişti până la capăt în perioada asta nu tocmai fericită, când presa a fost o zonă foarte afectată de criză şi bătălia politică. E greu să rezişti, să ai coloană vertebrală... Eu zic că am mers bine şi dacă am rezistat până acum, în aceste condiţii, sunt convins că va fi mai bine în viitor. Iar faptul că „baronii locali” există peste tot, mai ales în provincie, nu face decât să-mi dea de lucru.

Ai trecut peste faza cu sucu’, berea, păpica la sindrofii şi pliculeţul la buzunar în diverse ipostaze. Cum ai rezistat?

Foarte simplu, acum mai bine de zece ani, când am început să fac jurnalism de investigaţie mai aprofundat, cred că materialele pe care le-am scris şi mesajele pe care le-am transmis au dat de înţeles că nu este cazul să vină cineva cu pliculeţul la mine. Am aflat la un moment dat, în urma unei anchete, că mă căuta un fost baron local, actualmente preşedintele unei federaţii sportive internaţionale, să-mi dea pliculeţul. Ce să-i faci, n-a fost să fie, nu m-a găsit atunci... he, he! Era vorba de Marius Vizer, ce să ne mai ascundem după deget?! Supărare mare că omul lui nu m-a găsit, dar eu cred că a fost spre binele lui că nu m-a găsit atunci! În rest, cred că un jurnalist îşi face treaba atunci când transmite un mesaj destul de clar că nu poate fi „apelat”, iar riscul de a fi deturnat este două ori mai mare decât cel al apariţiei articolului.

Ai demarat în ultima perioadă o serie de anchete privind devalizarea resurselor vitale ale României. În mare, dezbaterile publice s-au canalizat pe Roşia Montană, gazele de şist - Bârlad, Roşia Poieni... Se pare - ceea ce bănuiam de mult şi fără să folosesc cuvinte mari - că „sediul materiei” este cedarea pe nimic a tuturor resurselor ţării, cu complicitatea serviciilor de informaţii...

Există o lege a tăcerii în presă, se ştiu multe lucruri, există o grămadă de informaţii pe care foarte puţini le fac publice. Într-adevăr, la nivelul percepţiei opiniei publice, e „la modă” Roşia Montană. S-a atras de atâtea ori atenţia că Roşia este doar vârful de lance, proiectele fiind mult mai multe, aproape toţi Apusenii fiind „acoperiţi” şi nu doar Apusenii. Avem Baia Mare, ajungem la Arad, apoi Caraşul... e vorba de o întreagă strategie de vânzare pe doi bani a resurselor naturale ale României, pe de altă parte - nu mi-e frică s-o spun - trădarea de ţară a făcut ca România să devină o colonie. Cineva, bazându-se pe câţiva baroni locali care iau firimituri, profită la maximum de resursele naturale ale unei ţări. Ba mai mult, se ajunge inclusiv la înstrăinarea terenurilor agricole, o altă resursă vitală.

Cum suntem măcinaţi mărunt?

Pot spune că anul de pornire a fost 1995 şi personajul în jurul căruia se învârt multe dintre aceste afaceri este Frank Timiş. Deloc întâmplător, în 1995 el punea primele „balize” atât pe Roşia Montană, pe Certej, în domeniul aurului, însă trecea şi în partea cealaltă, obţinând şi licenţele pentru gazele de şist de la Bârlad. Le-a vândut apoi în 2011 către Chevron prin Regal Petroleum. Nu poţi să nu te-ntrebi cum e posibil ca un individ urmărit, condamnat pentru trafic de stupefiante în Australia, ajunge să deţină informaţii-cheie în toate domeniile ce ţin practic de siguranţa naţională. Când vorbim de aur-argint, de gaze de şist, de metale şi materiale rare, nu mai putem discuta de o scurgere accidentală de informaţii! Logic, totul s-a oferit de către cel sau cei care au centralizat informaţiile la vârf!

De unde atâtea firme canadiene „strategice”?

Schema e un pic mai complexă; majoritatea acestor firme sunt listate în Canada şi sunt subsidiare ale unor firme-mamă, cu acelaşi nume, înmatriculate în paradisuri fiscale bananiere. E o întreagă încrengătură, nici Fiscul american n-a reuşit să le pună cap la cap. Pe de-o parte, există firme din Barbados, din Cayman, Insulele Virgine şi-aşa mai departe, iar pe de altă parte, ele sunt listate cu acelaşi nume la Bursa din Canada. Alegerea Canadei ca loc de funcţionare a firmelor miniere, de fapt e vorba doar de sediul administrativ, e pentru că acolo nu există lege care să reglementeze funcţionarea acestor companii în afara ţării. La începutul lui 2010, 60% dintre companiile miniere erau înregistrate în Canada şi ele deţineau peste 40% din totalul exploatărilor din lume. De ce au „puişori” în paradisuri fiscale? E foarte simplu, acolo dispare profitul! O să vezi că există un Deva Gold cu sediul în Deva, dar mai există un Deva Gold cu sediul în Barbados, practic o subsidiară a European Goldfields, preluat de Eldorado Gold, care e acum deţinătorul a 80% din proiectul de la Deva. La fel cum există un Gabriel Resources (care deţine 80% din proiectul RMGC de la Roşia Montană) la Toronto, un Gabriel Resources în Insulele Jersey şi unul în Barbados.

Vorbim acum de reprezentanţi ai statului român care au aruncat o firmă „momeală” gen Minvest, care va dispărea cu totul în firma investitorului „strategic”... Dincolo de teoria conspiraţiei, se pare totuşi că asasinii economici există şi sunt pe ultima sută de metri...

În ecuaţie apare Barrick Gold, care preia tot mai multe procente din exploatările aurifere, concern aflat şi în culisele încercării de preluare a Cuprumin. Are în România trei firme pe care le controlează; Carpathian Gold, Valhalla, Samax... sunt preluate deja teritorii imense în Hunedoara, la Rovina, Cireşata şi Colnic - ultimele două denumiri de dealuri de fapt. Există şi neconcordanţe, să nu le spun altfel, între ceea ce ne prezintă Agenţia Naţională a Resurselor Minerale şi licenţele de explorare şi exploatare prezentate de aceste firme pe propriile site-uri oficiale. Avem cazul Băişoara, lângă Cluj, despre care RMGC nu ne spune nimic, dar care apare cu licenţă de explorare pe site-ul ANRM! Neconcordanţe existau şi pe site-ul European Goldfields - tot a lui Frank Timiş, practic „frăţiorul” RMGC (Gold Corporation) -, preluată de Eldorado Gold la începutul acestui an, beneficiara contractului de la Certej. Acţionar important de la sfârşitul anului trecut la European Goldfields e emirul din Qatar, cel căruia, pe 29 iulie, după anunţarea rezultatului referendumului, Băsescu îi... transmitea salutări prin intermediul corespondentului Al Jazeera... În ceea ce priveşte legalitatea acordului de mediu primit, mie mi se pare cel puţin dubios faptul că o agenţie regională a ajuns să dea avize de mediu pe un proiect de interes naţional.

Putem întocmi o hartă a secătuirii resurselor vitale ale României?

Încercăm! Tot în Alba, lângă Roşia Montană, se derulează un al doilea proiect, la Bucium, pentru care există licenţă de exploatare. Un alt proiect este la Băişoara, în Cluj, unde există deocamdată doar licenţă de explorare. Astea ar fi ale RMGC-ului. Vine apoi Eldorado Gold, despre care v-am vorbit ceva mai devreme, care a preluat European Goldfields; ei au exploatarea de la Certej... toate le au în judeţul Hunedoara. Au concesionat acolo 59 de kilometri pătraţi, apoi au în jurul oraşului Brad concesiune de 338 de kilometri pătraţi, sub numele de New Brad, şi o alta, New Deva-Muncel, o concesiune lângă Deva, de 137 de kilometri pătraţi. Deci ei au concesionat o treime din judeţul Hunedoara! După care apare Carpathian Gold, cu explorare la Rovina, tot în Hunedoara...

Carpathian e o firmă listată la bursă, în spatele căreia se află de fapt Barrick Gold. Tot Barrick mai e implicat în Transilvania Minerals, care, în asociere cu Valhalla, au licenţă de explorare în Arad (Bratosin) şi Caraş-Severin. Însă la ANRM nu mai apare nimic despre Severin! În Maramureş apare exploatarea deşeurilor din iazurile de decantare cu nişte firme ruseşti pe care încă n-am apucat să le verific. Apoi Băiţa, în judeţul Bihor, unde apare o licenţă de explorare pentru un zăcământ mixt care conţine şi aur şi argint, dar şi metale şi materiale rare.

Care este legătura cu gazele de şist?

Sunt două legături. Prima e numele lui Frank Timiş, care a preluat practic aurul Apusenilor prin cele două proiecte care sunt într-un stadiu avansat - Roşia Montană şi Certej - şi gazul de şist de la Bârlad, vândut acum Chevron-ului. Se pare că deja şi-a vândut toate afacerile din România până la urmă... A doua ţine de aceeaşi ”reţetă” de tip colonialist de exploatare a resurselor naturale ale ţării.

Unde duce reţeaua după intermedierile şi „vânzările succesive” ale lui Timiş?

Din informaţiile mele, merg către fosta reţea de Securitate...

Fosta şi actuala reţea... oare în mâna cui o fi, a lui Antonescu?

Ha, ha... parcă nu se ştie?! Dar în poveste apare şi Arpad Paszkany... Cine sunt acţionarii şi principalele nume din spatele firmelor „canadiene”? Pe de-o parte sunt firme miniere - cum e de exemplu Newont-ul sau Barrick sau Benny Steinmetz Group (BSG), cu exploatări în Sierra Leone -, iar pe de altă parte sunt „greii” de pe Wall Street: John Paulson, Tomas Kapplan, George Soros, principalii jucători la bursă pe minele de aur. BSG are o legătură cu Videanu de pe vremea când era primar, au dezvoltat un mare proiect imobiliar, Planorama, în Capitală, nu ştiu dacă e finalizat nici până astăzi.. Asta ar fi o filieră... Revenind la Barrick, ei au investit mai mult în acţiuni ale firmelor ce se ocupau cu aurul în România, după ce, anul trecut, pe 14 iulie, s-a primit acordul pentru descărcarea de sarcină arheologică pentru Cârnic (Roşia Montană). După patru zile Barrick cumpăra masiv acţiuni. La Carpathian a cumpărat 9% cu posibilitatea de a-şi mări pachetul. Preşedintele Barrick Gold este Peter Munk, unul dintre principalii acţionari la TriGranit, care-l are ca asociat şi administrator în România pe Arpad Paszkany. Au fost şi fotografiaţi amândoi la inaugurarea Polus Center din Cluj.

Arpad Paszkany cel reevaluat de Băsescu?!

Da, dar să nu uităm că tatăl său, tot Arpad, făcea parte dintr-un grup din care mai făceau parte un domn Voiculescu, un domn Columbeanu-tatăl, un domn Demian Şandor, şeful TriGranit care, înainte de 1989, avea nişte ocupaţii similare în Ungaria cu cei pe care i-am enumerat până acum în România.

Înseamnă că Irinel Columbeanu-fiul nu şi-a făcut averea vânzând telefoane în faţă la Inter...

Şi Paszkany spune că şi-a făcut avere din bişniţă cu deodorante...

Mai era unu’ Cataramă, care zicea prin anii 90’ că s-a pricopsit după ce vânduse vreo şase motociclete...

He, he...

Se mai simplifică lucrurile... Înţelegem de ce funcţionează atât de bine Diktatul axei Bruxelles -Washington...

Pot da doar o parte din informaţii, pentru că mai am o parte în verificare. Acte prin care se vede cum firme de lobby şi public-relation din New York recomandă companiei Gabriel Resources să lucreze cu nişte firme germane, una producătoare de cianură, alta specializată în închiderea minelor, pentru a se obţine sprijinul ambasadorului Germaniei în România.

Aceste fiind zise, mai avem ceva de făcut când Serviciile au luat-o „pe arătură”?

Cel mai bun lucru pe care-l putem face este să ne opunem, aşa cum s-a întâmplat în cazul Roşia Montană. Foarte multă lume e acum disperată şi demoralizată după acest aviz de mediu de la Certej, dar trebuie continuată lupta în justiţie şi mai ales pentru aplicarea hotărârilor judecătoreşti. Povestea de la Roşia era terminată de mult dacă se respectau hotărârile definitive şi irevocabile...

Dar mai avem judecători neşantajabili cu dosare din arhiva SIPA?

Da, mai avem şi oricum, până la urmă, presiunea publică din România a oprit o lege specială de expropiere în favoarea companiilor miniere care trecuse de Senat şi ar fi trebuit să fie votată încă de anul trecut în Camera Deputaţilor. Peste 100.000 de semnături şi fiecare deputat contactat (mail, telefon etc.) şi avertizat de zeci, sute, mii de cetăţeni din colegiilor lor că dacă votează legea se vor „arde” definitiv, uite că i-a oprit, cel puţin până la ora la care vorbim. Uite că nici la Certej n-au toate proprietăţile pe care ar trebui să-şi desfăşoare proiectul. Oricum, oamenii de acolo, care se opun, trebuie să ştie că vor fi sprijiniţi de cei din societatea civilă care au luptat şi până acum la Roşia Montană, de la profesori universitari şi academicieni până la (nu în ultimul rând) he, he... membri ai galeriilor de fotbal.

Nu ţi-e un pic frică, sau mai bine zis, ai ce pierde din toată povestea asta? Cum stai cu declaraţia de avere?

Am o maşină de litraj mic căreia i-au tăiat de trei ori cauciucurile până acum. A fost şi atacată cu ouă la Roşia Montană de agenţii de pază de la RMGC - nu ştiu ce i se poate întâmpla mai mult, că e o maşinuţă de 1,2, acum i s-a spart şi toba, dar ”opera” asta din urmă îmi aparţine, pe drumurile din Roşia. Despre conturile mele, dacă găsesc hackerii ceva prin ele, îi felicit, măcar să-mi spună şi mie c-am avut ceva. Oricum, mai bine te lipseşti de orice ban numai să vezi ceva unic în lume. În Muntele Cârnic, sub pământ, ce vor ăştia să distrugă... să-ţi imaginezi doar peşterile din Moria, din ”Stăpânul Inelelor”. Ei, aşa ceva există în realitate! De la galeriile romane şi până la exploatările recente, închipuie-ţi camerele cu coloane pe 24 de etaje. Şiruri, şiruri de coloane şi de camere, şi labirinturi... Ca înălţime sunt câteva blocuri turn unul peste altul.. E un palat interior. Aşa ceva nu există nicăieri în lume!

Marcel Bărbătei

Publicat Vineri, 07 septembrie 2012

         

A FOST ODATA...

A fost odata, o mama care isi iubea tare mult fetita ei. Din prea multa dragoste si grija pentru ea, uneori exagera, infofolind-o iarna cu haine calduroase, iar vara protejand-o de razele soarelui. La un moment dat, tatal fetitei, din cauze numai de el stiute, a parasit-o pe mama ei, hotarand sa-si petreaca viata langa o alta femeie. Au ramas, si mama si fetita, tare nefericite! Se gandeau mereu, oare cu ce i-au gresit barbatului din viata lor care, pana mai ieri, le-a fost sot iubitor si tata de neinlocuit. Asa a trecut vremea in lacrimi si suferinte nemarturisite, pana cand fetita a devenit femeie si, conform legilor nescrise ale oamenilor, si-a ales un "Fat frumos" pe care l-a urmat, parasind casa parinteasca. Mama ei s-a trezit, dintr-o data, singura! Ea nu s-a gandit niciodata, ca fiinta cea mai scumpa de pe lume, va pleca vreodata de-acasa. Ca sa compenseze lipsa prezentei fizice a fetitei ei, o suna mereu la telefon, fara un motiv anume, doar ca sa-i auda glasul. Din aceasta cauza, fiica ei a inceput sa-i reproseze, ca este prea posesiva, ca exagereaza cu grija fata de ea etc. Cu timpul, mama fetitei s-a resemnat si, ascultand-o pe fiica ei, a inceput s-o sune din ce in ce mai rar, doar atunci cand, intr-adevar, avea sa-i comunice ceva important. Acum, trecea si cate o saptamana, intre telefoane. De aceia fetita, nu a dat prea multa importanta cand telefonul nu a mai sunat, de ceva vreme. Intr-o zi, telefonul fetitei a sunat si, "la celalat capat al firului", un glas inecat in lacrimi a rugat-o sa vina urgent acasa. Printre lacrimi, persoana de la telefon, a reusit sa-i spuna ca fiinta care-i daduse viata, se mutase la ceruri. Instantaneu, pe fata fetitei, devenita intre timp femeie, lacrimile au inceput sa curga, ca dintr-un izvor, si totul a devenit fara sens. "Cum sa moara mama? Nu se poooooate!", striga disperata fetita.
Si totusi, si mamele mai mor, din cand in cand!
Este bine sa marturisim parintilor nostri sentimentele, cat inca mai sunt in viata. Sa-i tratam cu respect, chiar daca uneori nu ne convin anumite lucruri. Se spune, ca pe parinti si pe copii ti-i daruieste Dumnezeu. De aceia, nu trebuie sa ne judecam parintii. Este ca si cum, l-am judeca pe EL.