TREZITI-VA !

Exista o dezbatere nationala pe tema Rosiei Montane si, a exploatarii gazelor de sist. Vocile avizate ale Romaniei, Academia Romana, specialisti de prestigiu, in activitate sau nu, spun raspicat un lucru : SA SE TINA CONT DE INTERESUL NATIONAL. Ce fac unii politicieni? Se fac ca sunt foarte preocupati de problema, numai ca, privesc cu coada ochiului la partid, sa vada, ce "spune"... partidul !? Pai daca "partidul e'n toate..." ce rost mai au aceste dezbateri !? Nu mai bine hotarati voi, cei de la partide si, apoi venim noi, cei multi si... "prosti" si va alungam de la putere, ca pe Ceausescu !? Asta vreti ? Pai daca nu este in interesul Romaniei exploatarea aurului, ce tot o "lalaiti' !? Retrageti licentele obtinute, pe baza de "spaga" si lasati aurul ACOLO unde este sau, sa fie exploatat, ca pana acum, de STATUL ROMAN. Iar TICALOSII care au vandut, pe nimic, aceste bogatii sa fie "ascunsi" la puscarie, ca-n America, sute de ani, pentru a le pieri cheful celorlati, care mai jinduiesc sa se imbogateasca prin furt si smecherii, pacalind STATUL ROMAN.
In ceea ce priveste exploatarea gazelor de sist, solutia este una singura : INTERZICEREA EXPLOATARII PRIN FRACTURARE HIDRAULICA. Sa lasam specialistii sa descopere alte metode, mai blande pentru mediu si, apoi vom vedea. Cand ii aud, pe unii si pe altii aducand in discutie "independenta energetica", mi se face rau. Pai daca doriti, voi, cei de la putere, cu adevarat, independenta energetica a Romaniei, de ce nu investiti in CERCETARE.  CERCETAREA MULTIDISCIPLINARA este singura care poate da raspunsuri, la provocarile viitorului. In rest este "gargara" pe baza de "spaga". Urmariti-i cu atentie, pe cei care sunt "vehementi" in sustinerea exploatarii bogatiilor Romaniei, de catre "investitorii"straini si, judecati cu capul vostru. NU VA MAI LASATI MANIPULATI ! Va veni o vreme, cand, fiecare dintre cei care se cred pe cai mari, acum, "vor da sama". Sper sa fie in timpul vietii noastre, a celor cu moralitate, mai presus de orice.
Doamne ajuta !

S-A INVENTAT CASA DE MARCAT!

Acum ceva timp, cumparam paine sau alte produse de panificatie si, nu primeam bon de casa decat, daca ceream in mod expres. Acum, dupa intrarea in vigoare a legii, care a scazut TVA-ul de la 24% la 9%, constat cu placere, ca mi se da, de fiecare data, bon de casa. Deci, se poate! Asa trebuie procedat si in piata de legume si, oriunde in TARA asta ( parca blestemata)  unde, se VINDE SI SE CUMPARA, CEVA. Este atat de simplu! Ce trebuie sa ne complicam cu atatea reglementari (cititi in revista Capital, din data de, marti ,24 sept. ) !? Si, daca infiintezi LOTERIA BONURILOR DE CASA, saptamanal, sa vezi tu INCASARI LA BUGETUL STATULUI, ce n-a vazut Parisul !? 

Domnule ministru Constantin fiti, domnule, PRAGMATIC. Nu-l "ingropati ", pe taranul roman, in hartii, pentru ca el este mai istet decat dumneavoastra si, va vinde incontinuare, dar nu in piata!?. 

DOMNULE MINISTRU CONSTANTIN, S-A INVENTAT, DEMULT, CASA DE MARCAT. INTRODUCETI-O IN PIATA!?.

ROSIA MONTANA

Se vede cu ochiul liber, daca ii asculti pe toti, ca majoritatea celor care sunt de-acord cu exploatarea aurului din Muntii Apuseni, de catre compania canadiana, sunt cumparati de aceasta. Altfel nu se explica "vehementa" cu care incearca sa ne convinga, pe noi, cei mai multi dintre romani, care mai avem un pic de patriotism in vene, ca este bine, ca Statul Roman sa accepte exploatarea in aceasta varianta. Adica, cu redeventa de 6% si, cu impartirea productiei astfel : "canadienii" cu vreo 80% si "romanii" cu 20% !? Ma intreb, dar, de ce sa nu fie invers ? Adica, "romanii" 80% iar, "canadienii" 20% !? Evident, ca firma canadiana nu va fi de-acord. Si-atunci, care este solutia? Aceasta a fost exprimata de Academia Romana, de A.S.E-ul din Bucuresti, da manifestantii din Piata Universitatii, de majoritatea populatiei Romaniei : exploatarea aurului sa fie facuta de Statul Roman. Se uita faptul ca Romania are o experienta milenara, in aceasta activitate. Zic unii, ca nu avem tehnologie. Ei, si !? Ne grabeste cineva, sa scoatem tot aurul, in 15 ani, asa cum vor face canadienii ?  Nuuuuuu! Si-atunci, daca tot nu avem nevoie stringenta de aur, asa cum a recunoscut si Guvernatorul Bancii Nationale, de ce sa-l scoatem, pe tot, acum !? Il vom scoate pe indelete, vom asigura si ocuparea fortei de munca din zona, pe termen lung si, vom dezvolta durabil acea regiune (schimband statutul zonei din "monoindustriala" in "regiune de dezvoltare durabila", dand facilitati investitorilor, care vor sa investeasca acolo). Ce este mai clar, de-atat !? Dar, evident, ca cei care au fost mituiti se vor lupta, pe viata si pe moarte, sa le faca pe plac "canadienilor" pentru ca, altfel, vor trebui sa returneze "spaga". Nu-i vedeti cum se-agita pe la televiziuni !? Mai au putin si, unii vor face infarct, in direct, cand vor afla, ca nu se mai exploateaza in varianta "canadiana". Ei nu au luat in calcul, ca in strada, ACUM, nu sunt numai cei "a lui Soros" ci, marea majoritate, sunt tineri in jurul varstei de 25 de ani, care sunt mult mai destepti si mult mai patrioti decat marea majoritatea a clasei politice. Aceasta generatie va salva Romania ! Degeaba incerca ponta (asa merita mentionat) sa-si caute aliati prin Europa. Aceasta generatie, de care va scriam mai sus, nu mai poate fi pacalita. Adevarata REVOLUTIE, in Romania post comunista, ACUM se va produce. Doamne ajuta!

LUMEA TREBUIE SA SE SCHIMBE.

Am scris mai demult, ce veti citi mai jos. Iata ca si un cap incoronat, cu asa-zisul "sange abastru" in vene, imi da dreptate.

 Voi nu vedeti ca suntem martorii nasterii unei noi societati umane? Asa cum omenirea a trecut de la comuna primitiva la sclavagism etc., asa si acum, capitalismul acesta va fi inlocuit de o alta societate, care sper sa tina cont mai mult de OAMENI. In fond, societatea este compusa din oameni nu din furnici sau alte vietuitoare de pe planeta. De aceea omului trebuie sa i se acorde cea mai mare importanta. Dupa parerea mea, in contextul actualelor drepturi ale omului ar trebui sa se GARANTEZE, prin constitutiile statelor nationale, dreptul la munca. De ce sa-i dai unui om, un ajutor in bani fara sa dea nimic in schimb! Nu mai bine, cu banii acestia, faci locuri de munca si-l angajezi cu acte in regula! Imaginati-va o societate, in care majoritatea celor apti de munca, ar avea o slujba! Nu ar fi frumos? S-ar rezolva multe din problemele, cu care, se confrunta astazi societatea umana. Unii vor spune ca nu se poate, ca este ceva ideal! Eu nu cred. Haideti sa mai asteptam un pic si, vom vedea. Chiar daca acest lucru nu se va intampla imediat, convingerea mea este, ca spre asta se indreapta omenirea. Uitati-va ce se intampla in America, amintiti-va ce s-a intamplat in Africa. Si asta este doar inceputul. Evident ca, celor care sunt foarte bogati si in special bancherilor, aceasta trasformare a societatii umane nu o sa le convina dar, parca revolutiile care au marcat istoria omenirii, au tinut cont de "X" sau "Y"? Au venit ca un tavalug si au asezat societatile umane intre alti parametri. Asa se va intampla si acum. Sper ca noua societate sa imparta mai echitabil resursele, de orice fel, pe criterii corecte, si, sa puna stavila risipei, pe care unii o practica ca pe o dovada de "smecherie".

Vineri, 20 septembrie 2013, 10:03. Cotidianul .ro

Adio pensii, concedii plătite, servicii medicale și venit disponibil

Regele Olandei: Modelul social european postbelic a murit

Acasă » Lumea

"Din cauza evoluțiilor sociale, precum globalizarea și îmbătrânirea populației, piața noastră a muncii și serviciile publice nu mai sunt potrivite pentru necesitățile timpurilor noastre. Statul clasic al bunăstării din a doua jumătate a secolului XX evoluează încet dar sigur către 'o societate participativă', în care se așteaptă ca cetățenii să aibă grijă de ei înșiși sau sa creeze soluții la nivelul societății civile pentru probleme precum pensiile", a declarat marți regele Willem-Alexander al Olandei, citind în fața parlamnentului de la Haga prezentarea făcută de guvern pentru noul buget.

"Reformele necesare iau timp și reclamă perseverență", a spus regele, "dar ele vor fi baza pentru crearea de locuri de muncă și pentru restabilirea încrederii". Regele Olandei a mai spus că în această perioadă oamenii se așteaptă ”și vor să ia propriile lor decizii, să-și organizeze propriile vieți și să aibă grijă unii de ceilalți”.

”Tuturor celor care pot li se cere să-și asume responsabilitatea pentru propria viață și pentru cea a persoanelor apropiate”, a anunțat guvernul olandez, prin vocea regelui Willem-Alexander.

Societatea participativă imaginată de guvernul Olandei a început deja să se creioneze în realitatea de zi cu zi: beneficii sociale precum ajutoarele de șomaj, subsidiile pentru sănătate au fost tot mai mult reduse în ultimii zece ani. Vârsta de pensionare a fost ridicată la 67 de ani și se așteaptă ca pragul sa crească. Regele a mai declarat că servicii sociale precum îngrijirea bătrânilor, ajutoarele pentru șomeri și serviciile dedicate tineretului vor fi transferate în sarcina autorităţilor locale, astfel încât costurile să fie stabilite în funcție de realitățile economico-sociale ale fiecărei regiuni.

"Financial Times" caracterizează discursul regelui drept cel mai abrupt anunț făcut până acum în Europa cu privire la încheirea unei epoci. Oricât ar fi pus acest discurs pe seama calculelor politice interne din Olanda, unde coaliția dintre liberali și laburiști aflată la putere încearcă să nu se discrediteze total și să prezinte austeritatea drept o necesitate istorică, discursul regelui poate marca începutul unui drum pentru întreaga Europa, un drum care nu va mai duce niciodată către prosperitatea pe care statele UE au cunoscut-o înainte de 2008.

”Ei vorbesc despre o societate participativă. Aceasta înseamnă, de fapt, că fiecare e pe cont propriu”, spune Arnoud Boot, profesor de economie la Universitatea din Amsterdam. ”În întregul discurs nu am auzit macar o dată cuvântul ’vârstnic’. Singura dată când regele l-a pronunţat a fost cu referire la mama sa”, spune liderul partidului pensionarilor din Olanda, 50-Plus.

Ceea ce un cap încoronat a transmis uneia dintre cele mai bogate națiuni din Europa nu este oare valabil și pentru statele mult mai putin dezvoltate ale Uniunii? De altfel, regele Olandei nu este primul care anunță încetarea contractului social dintre stat și cetățeni. A făcut-o în urmă cu doi ani președintele Băncii Centrale Europene, care, într-un interviu pentru "Wall Street Journal", anunța că ”Modelul social european este mort”. Acest model pe care Europa şi-a bazat prosperitatea după Al Doilea Război Mondial a dispărut (“has gone”), considera Mario Draghi, amintind de formula economistului german Rudi Dornbusch: “Europenii sunt atât de bogaţi încât îşi pot permite să plătească oamenii ca să nu muncească”.

Politicienii nu îşi permit să piardă electorat făcând asemenea declarații. Sarcina acestor anunțuri dure le revine bancherilor centrali. Este și cazul României, unde guvernatorul Mugur Isărescu anunță, printre rânduri, un viitor similar și pentru țara noastră. La fel și al său consilier Adrian Vasilescu, care arată deseori că modul de viață al românilor din urmă cu cinci ani nu va mai reveni pentru actualele generații.

Vârsta de aur a Europei postbelice s-a încheiat, ne transmit liderii europeni.

Ceea ce în urmă cu doar câteva generații reprezenta un imens progres (asigurările de șomaj obligatorii introduse în perioada interbelică, pensiile introduse în aceeași perioadă, alături de alocațiile familiale, accesul gratuit la servicii medicale și chiar de apariția Ministerelor Sănătății, concediile plătite care au dus la nașterea de facto a turismului) nu mai este pus acum sub semnul întrebării, ci de-a dreptul anulat.

Treptat, liderii naţionali şi cei de la Bruxelles încearcă să pregătească cetățenii pentru o reîntoarcere la ”normalitatea secolului XIX”, cea în care o gospodărie din înaintatele țări occidentale cheltuiau mare parte din venit pe hrană, băutură și tutun, cu o proporție şi mai mare în țările mediteraneene.

"După 1945, elementul definitoriu al relației a devenit păienjenișul de beneficii sociale și strategii economice prin care statul își servea supușii-nu invers”, scria istoricul britanic Tony Judt. "Acum însă suntem pregătiți pentru a ne întoarce către realitatea secolului XIX, când relația dintre cetățean și stat era un compromis variabil între nevoile militare și revendicările politice, iar obligaţia străveche de a-şi apăra glia contrabalansa, pentru cetățenii deveniți suverani, drepturile moderne.”

Noile realități sunt mult mai periculoase decât par. Ele implică nu numai securitatea societală, ci și națională. ”Pentru prima dată după Al Doilea Război Mondial, contractul social european este pe cale de a se rupe. Dacă această problemă nu va fi abordată și dacă elitele nu reușesc să-și reconcilieze interesele cu cele ale alegătorilor, fundamentele politice ale UE se vor eroda”, arată o analiză Stratfor dedicată surprinzătorului mesaj regal din Olanda.

Aceeași analiză arată că este ceasul al 12-lea pentru ca guvernele europene să mai poată decide între deschiderea dezbaterii pentru formarea unei federații europene sau continuarea actualei expectative, în speranța că economia UE își va reveni fără modificari politice majore. La fel, alegătorilor europeni li se picură în ureche că Europa se va putea întoarce la nivelul ante-criză fără reforme semnificative.

Olanda, o națiune de negustori și navigatori, legată comercial pe uscat de Germania și pe mare de Marea Britanie și care știe că în situații delicate inacțiunea este cea mai proastă politică, este prima care deschide dezbaterea despre schimbarea radicală a UE, dar și a modului de viață a sute de milioane de oameni. Alegerile europene din 2014 sunt considerate un pas decisiv către o nouă Europă, cu partidele conservatoare asumându-şi rolul de factor al schimbării, dar uitând însă că cei zece ani ai Comisiei Barroso nu au însemnat decât sacrificarea modelului social european și folosirea acestuia din urmă pentru realizarea unei pieței unice incapabile să facă față unei crize.

HELICOBACTER PYLORI

Am tot cautat pe internet date despre aceasta bacterie. Intre timp, persoana draga mie, a fost la doctorul de familie, unde i s-a prescris un tratament cu antibiotice. Rezultatul? Se simte tot mai rau! Am "luat taurul de coarne" si, "m-am interesat" pe net, din nou. Am notat un ceai, care trebuie facut din mai multe plante. Am plecat de dimineata la plafar si, am vrut initial, sa cumpar toate ceaiurile pe care le notasem, de-acasa. Am intrebat asa, intr-o "doara", pe vanzatoare daca nu are ceva mai bun pentru tratarea acestei bacterii. Spre surprinderea mea placuta, vanzatoarea mi-a spus ca are!. Am rugat-o, sa-mi arate si mie.  In timp ce-mi cauta produsele, mi-a povestit ca o doamna a cumparat de la ea, aceste suplimente alimentare,  pe care le aflase intamplator, uitandu-se la televizor. A urmat acest tratament si, spre bucuria ei, se simte foarte bine, dupa ce ANI LA RAND a urmat tratamentul prescris de doctor. A nu se intelege, din aceasta relatare, ca sunt impotriva tratamentului cu antibiotice. Dar, cred ca doctorii DESTEPTI SI FARA INTERESE IN DISTRIBUIREA MEDICAMENTELOR DE SINTEZA ar trebui sa se "aplece " si asupra acestor tratamente, eventual sa faca cercetari pe cazuistica pe care o au. Si, pana la urma, daca aceste tratamente naturiste sunt mai bune, sa le promoveze si sa le prescrie pacientilor. Da, dar pentru asta TREBUIE SA FII DEDICAT si, sa nu tii asa de mult la... BANI, nu !?  Am cumparat aceste produse si, de dimineata, am facut  ceaiul iar, dupa ce a devenit caldut, am pus in el tinctura. Sotia mea l-a baut ( trebuie sa recunosc ca m-am enervat un pic, pentru ca, nu  mai are incredere ca se va face bine) si, SURPRIZA!?,  mi-a spus ca se simte mai bine, dupa ce, aproape toata noaptea trecuta, a avut senzatie de voma si, neavand nimic in stomac, voma doar ceaiul de musetel pe care il bea. Acum, cand scriu aceste randuri, beau si eu din acest MIRACOL, pentru ca, trebuie sa va spun ca se poate lua si preventiv.
Fara a fi acuzat ca fac reclama (nu l-am vazut sau auzit in viata mea, pe acest domn, nici chiar la televizor), aceste produse se numesc :
 Ceai AROMA PLANT - ION BONCHIS
Pansament digestiv - supliment alimentar si
Tinctura 
DE GHINTURA
Dupa ce sotia mea va termina tratamentul, voi reveni cu amanunte. Pana atunci, incercati si voi sau, transmiteti mai departe aceasta informatie, pentru ca, sunt foarte multi semeni de-ai nostri care, ACUM, in clipa in care va scriu, se zvarcolesc de durere si, nu stiu ce sa mai faca. Asta imi aminteste de durerile pe care le-am suportat si eu, prin anii '80, cand am contractat o gastrita, de ma faceam ghem, langa pat, de durere. Nici nu stiu cum m-am vindecat. Stiu doar, ca am baut foarte mult ceai de sunatoare, iar acum, sunt BINE. In orice caz, de-atunci, ceaiul de sunatoare nu-mi lipseste din casa.
Ca alimentatie sunt interzise urmatoarele: prajelile, condimentele,branzeturile grase, grasimile, fripturile, afumaturile, carnatii, conservele de carne, fructele acre (citrice, kivi), legumele fibroase (ridichi, fasole uscata), painea neagra, dulciurile concentrate (si dulceata sau gemul), alcoolul, bauturile carbogazoase (inclusiv apa minerala).Ceapa si usturoiul trebuie consumate in cantitati moderate. Trebuie sa manacati incet, sa mestecati bine si sa nu consumati lchide in timpul mesei. In afara regimului clasic (pentru gastrite sau ulcer - cu lapte, smantana, supe de legume, carne fiarta de vita sau pui) se recomanda sucul de broccoli si sucul de cartofi (de exemplu Sucul ecologic din cartofi Biotta). Puteti face si un tratament cu argila (Algo Bocan) daca nu aveti afectiuni renale si, cu conditia, sa consumati suficiente lichide. Atentie, argila se va admnistra la distanta de 2 ore fata de alte produse sau alimente. 

Din toata inima, va doresc SANATATE !

DACA NU ACTIONAM ACUM, VOM PATI CA EI.

Mesaj redirecţionat Apostol Aureliu Către: Trimis: Luni, 2 Septembrie 2013 20:21:59
 Subiect: Fw: Luati atitudine.

 Conduc o mașină închiriată de-a lungul râului Ohio. Soarele scoate scântei din apă și mă orbește, dar nu-mi pun ochelari de soare, țin ochii larg deschiși, să absorb totul. Uite un panou verde, mă invită la Freedom (next right), cum pot refuza asta? Dealurile Pennsylvaniei sunt așa verzi și împădurite că uneori îmi fuge mintea și am impresia că sunt tot prin Vaslui, pe drumurile de noroi din Păltiniș, întrebând moșnegii dacă au auzit că vine Chevron la ei în sat. Dar sunt cu 8000 de kilometri mai la vale, tocmai în patria Chevronului și a gazelor de șist. Am citit despre ele până mi-a venit rău, am văzut poze și filme, dar tot mă ia cu fiori când ajung în miezul exploatării. Mai fiecare casă are o sondă în bătătură. Un vârf de deal e bărbierit și găzduiește o piscină de apă și chimicale. Dintre copaci se ridică un furnal care pompează gaz în aer și îi dă foc. Într-o vale sunt o stație de compresie și o mică uzină de procesare a gazului. O cireadă de vaci paște pe o pășune, în jurul unei sonde. Pe garduri e plin de plăcuțe cu Accesul interzis, pericol de explozie.. Pământul de sub noi e sfredelit de conducte care pătrund la mii de metri adâncime, injectează chimicale într-o rocă pe care o sfărâmă și eliberează gazele prinse în ea de milioane de ani. Sună înfricoșător, dar oamenii din Pennsylvania sunt obișnuiți cu sondele. Aici s-a săpat prima sondă de petrol din lume, în 1859, și tot aici a pornit prima goană dupăaurul negru. Așa că lumea s-a bucurat acum câțiva ani, când a început o nouă goană după gaze naturale, au răsărit mii de sonde noi, economia țării a luat-o-n sus și o mulțime de localnici s-au îmbogățit. După ce a trecut entuziasmul de la început, mii de oameni s-au trezit într-un coșmar. Sunt într-o sufragerie luminată gălbui din Woodlands, un cătun din estul Pennsylvaniei, un pic mai sus de Pittsburgh. Deasupra televizorului e o vitrină cu bibelouri. Un câine e lungit pe covorul persan, lângă o păpușă murdară. Peste tot în jur sunt bidoane de apă. John McIntyre stă prăbușit pe un scaun cu mâinile-n cap, privește în gol și spune ca pentru sine: “Suntem în cea mai bogată țară de pe pământ și trăim fără apă, ca în lumea a treia.” Nevastă-sa scormonește printr-o cutie plină de hârțoage, urmele oficiale ale purgatoriului în care s-a transformat viața lor. BEEP. BEEP. O alarmă ascuțită ne face pe toți să tresărim. E detectorul de metan din baie. Trebuie să închidă repede conductele, altfel riscă să le explodeze casa. John McIntyre e un american get-beget. Locuiește într-o casă prefabricată dintr-o comunitate mică, pe undeva prin pădurile Pennsylvaniei. În curte are o camionetă și multe mașini vechi, la care meșterește în timpul liber. Și-a petrecut o parte din viață săpând sonde de petrol și puțuri de apă, reparând chestii pe care nimeni nu le putea repara, cântând la chitară într-o formație rock… “Am avut orice slujbă îți poți imagina. Le-am văzut pe toate.” Sau cel puțin așa credea până când s-a trezit că nevasta i s-a îmbolnăvit de leucemie, casa e-n pericol de explozie, apa de la robinet se face din când în când mov și dacă o bea vomită, iar dacă face duș pielea i se irită și îi curge sânge din nas. Ca să supraviețuiască are nevoie de multă apă îmbuteliată (bisericile din regiune fac o colectă în fiecare săptămână și distribuie bidoane la cele ~10 familii afectate). Nu poate să vândă și să plece, casa lui nu mai valorează aproape nimic. Nu mai are încredere că autoritățile o să facă dreptate. Nu mai are aproape nimic… Totul s-a întâmplat după ce comunitatea lui a fost înconjurată de șapte sonde pentru gazele de șist. Când au călcat prima oară în Woodlands, acum 20 de ani, soții McIntyre s-au simțit ca în paradis. Liniște și sălbăticie, o priveliște minunată și loc destul pentru orice le-ar fi trecut prin cap. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să sape un puț de 30 de metri: “Evrika! Am dat peste apă. Mai multă apă decât îți poți imagina. Limpede ca cristalul, curată și rece ca gheața. Ne simțeam ca și cum am fi găsit aur.” Și-au asamblat o casă și au trăit liniștiți 20 de ani în comunitatea izolată, la 50km de Pittsburgh, unde lumea iși lasă copiii să se joace prin pădure și bărbații strâng în curte bărci ruginite și mașini de epocă. “În ianuarie 2011, familia mea s-a îmbolnăvit violent”, spune Janet McIntyre în sufrageria ei, cu teancuri de analize medicale în brațe. Dureri de cap, vomă, diaree, iritații ale pielii. La început credeau că-i un soi de răceală, dar apoi i-au sunat cei doi copii. Ei locuiesc în altă parte, dar veneau în fiecare duminică să-și vadă părinții și să ia apă proaspătă din fântâna lor. Acum descriau aceleași simptome. Până și câinele începuse să rămână fără blană. Misterul s-a risipit peste două zile: au dat drumul la robinet și a început să curgă un lichid mov, cu spumă. Au sunat compania de gaze, au sunat și agenția de mediu să vină să testeze apa. Știau sigur că apa lor fusese impecabilă (unul dintre copiii lor era adoptat și, în urmă cu câțiva ani, Protecția Copilului i-a pus să-și testeze puțul din curte – ieșise perfect). Testele companiei și ale agenției de mediu se băteau cap în cap. Rex Energy spunea că apa e bună de băut. Department of Environmental Protection din Pennsylvania a testat apa de două ori și au găsit cinci compuși organici volatili asociați cu fracturarea hidraulică. A mai ieșit la iveală că firma de gaze fusese deja amendată pentru nereguli la construcția sondelor din zonă. Lucrurile păreau logice pentru John McIntyre: Nevasta lui a fost diagnosticată cu leucemie la ceva timp după necazurile cu apa. Leucemia poate fi cauzată de expunere la benzen. În apa lor s-a găsit benzen. Benzenul e una dintre substanțele folosite la fracturarea hidraulică. Nu există altă industrie în zonă în afară de sondele de gaze. Concluzia lui: Sondele de gaze i-au otrăvit sursa de apă și i-a îmbolnăvit nevasta. Concluzia agenției de mediu: nu știm ce s-a întâmplat și nici nu vrem să aflăm. Deși făcuse două runde de teste pe apa celor din Woodlands și găsise substanțe periculoase, agenția de mediu le-a retras, spunând că au fost greșite. Apoi a refuzat să le refacă și a închis cazul. Șah mat. Lui John McIntyre nu-i venea să creadă că se poate întâmpla așa ceva. Atunci s-a apucat să caute pe Internet și a descoperit că există mii de familii care au pățit chestii similare. Cel mai celebru caz, care a apărut și în documentarul nominalizat la Oscar Gasland, e orășelul Dimock, în care explodau fântâni și apa de la robinet lua foc. În urma scandalului compania a fost amendată, pusă să plătească despăgubiri și dată afară din orășel, dar agenția de mediu a evitat să confirme public legătura între exploatarea gazelor de șist și contaminare (o confirmă, însă, un raport intern). Și comunitatea celor din Woodlands a fost vizitată de jurnaliști din toată lumea, de la Pittsburgh Gazette până la Al Jazeera, s-a făcut un scurt film despre ei, dar nu s-a strâns destulă presiune publică pentru a redeschide investigația. Au rămas singuri, cu apa contaminată și cu alarma de metan în baie. “Așa am ajuns să îmi trăiesc viața. Mă gândesc la apă 24 de ore pe zi.” ”Ducem o bătălie împotriva Satanei“, zice Jim Hamilton, un pastor mustăcios, la o întâlnire a cetățenilor îngrijorați de exploatarea gazelor de șist din orașul Beaver, la jumătate de oră distanță de Woodlands. Tresar, pentru un moment am senzația că sunt la Bârlad, la o slujbă anti-fracking ținută de părintele Lăiu. Bisericile din zonă au o reacție similară cu cele din Vaslui. Doar că aici faptul este împlinit, așa că se concentrează pe ajutorarea celor care nu mai au apă. În fiecare luni dimineața, Janet McIntyre merge la biserica presbiteriană White Oak Springs să împartă apa care s-a strâns din donații. O cameră din spatele bisericii (după un semn cu o zvastică tăiată), e plină de cutii cu bidoane. Șapte biserici contribuie la “banca de apă”. Totul e contorizat în stil american, e un tabel cu fiecare familie, rația în funcție de numărul membrilor și livrările săptămânale. Pe cei care nu pot veni până la biserică îi ajută tot Janet – ia apa și le-o duce acasă cu mașina. Cu ocazia asta dă o tură și până la McDonalds-ul din apropiere – costă mai puțin să meargă cu mașina și să mănânce la fast-food decât apa pe care ar folosi-o la gătit și spălat vasele. Înainte să se întoarcă acasă, Janet McIntyre oprește la o vecină mai bătrână. Îi aduce apă și îi cară bidoanele în casă. Cutia e grea, Janet se dezechilibrează, cade pe scări și își fracturează mâna. În timp ce o așteaptă pe fata ei să vină și să o ducă la spital, Janet McIntyre cedează și lacrimile încep să-i curgă pe obraji. Nu plânge cu furie americană sau cu spirit justițiar, e un bocet încet, deznădăjduit, cum de multe ori am văzut la românii care și-au pierdut speranța. Pentru fiecare poveste cu americani nenorociți de fracking găsești încă una cu fermieri care s-au îmbogățit și, a naibii soartă, nici n-au probleme cu apa. Iar Guvernul și companiile sunt în extaz – banii și resursele vin pachete pachete. Așa e-n goana după resurse, ai câștigători și pierzători. Culmea e că giganții petrolului nu-s prea fericiți. Au fost sceptici la începutul goanei, așa că au lăsat firmele mici să se bage agresiv prin fiecare cotlon de zăcământ american și să facă profituri nebunești. Când s-au prins că mania gazelor de șist chiar funcționează era cam târziu – abundența de gaze a scăzut prețul, ecologiștii s-au dezmeticit și au început să facă o rezistență acerbă, iar agențiile de mediu se mișcă greu, dar sigur, către reglementări și controale mai stricte. Vestul sălbatic s-a cam terminat. Așa că Chevron, ExxonMobil și ceilalți s-au apucat să caute în toată lumea locuri mai facile în care să sape. Ajutați de influența de care se bucură diplomații americani în țările respective, au încheiat contracte avantajoase și s-au pus pe treabă. România e unul dintre acele locuri.