CATINA MIRACULOSUL "GINSENG" ROMANESC.

           

                      Catina - miraculosul “ginseng” romanesc.

(Extrase din lucrarile : Catina si uleiul de catina - Ing. Stefan Manea si Catina alba-O farmacie intr-o planta - Prof. univ. dr. chim. Ion Brad, Dr. Luminita Brad, Ing. Florica Radu)

Putine plante din flora autohtona, ba chiar mondiala pot rivaliza cu catina romaneasca in privinta calitatilor curative ale diverselor aplicatii medicale. Cu fructele sale, ca niste bobite aurii care se coc toamna, catina ne ofera un nesperat ajutor tuturor, indiferent de varsta sau afectiuni. Vitaminizanta de exceptie, antioxidanta redutabila si neintrecuta stimulatoare a sistemului imunitar, catina are inca multe valente necunoscute publicului larg.

 Scurta carte de vizita.

 Cunoscuta in special sub denumirile populare de catina alba, catina ghimpoasa, catina de rau, sau chiar dracila din cauza spinilor ei redutabili, catina are si o denumire stiintifica pe masura calitatilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botanistii, deriva din termenii grecesti de hippos = cal si phao = eu omor. Denumirea se refera la utilizarea fructelor de catina in antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai. Alti faimosi autori antici precum Dioscorid si Theophrast recomandau hranirea cailor de curse cu catina pentru sporirea masei musculare si a luciului parului. Din punct de vedere taxonomic, catina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides. Se prezinta ca un arbust tufos, extrem de rezistent in egala masura la ger si la seceta. Iubeste lumina directa a soarelui, si nu creste in zone semiumbroase sau acoperite. Atinge in medie inaltimea de 1,5 - 4 metri, dar in conditii optime de mediu poate atinge si 8 metri. Clima zonei geografice unde creste este totusi prea aspra dar, catina se adapteaza la acest factor extern devenind un arbust tarator. Infloreste in lunile martie-aprilie, depinde de temperatura. Fructifica anual, insa abundent, doar dupa varsta de 4-5 ani, si atunci o data la doi ani. Planta creste in flora spontana a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologica si centrul distributiei in Asia Centrala, unde se intalneste mai ales in zonele montane. Daca in Asia ocupa un areal imens, partea din Europa unde este raspandita, se rezuma la un spatiu mult mai mic. La noi in tara este raspandita indeosebi in regiunea deluroasa a Munteniei si Moldovei, fiind mai rara in stepele litorale ale Marii Negre. Cea mai larga raspandire a catinei a fost observata in zona bazinului raului Buzau, unde creste din abundenta atat de-a lungul albiilor raurilor si izvoarelor, cat si pe versantii care urca la mari inaltimi. Este o planta careia-i priesc terenurile salbatice, cu vegetatie diversa si insorite. Conform cercetarilor efectuate de specialisti de prestigiu precum ing. Stefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminita Brad si ing. Florica Radu, catina care creste in tara noastra are un continut chimic de exceptie, poate cel mai bogat din intreaga lume. Planta a fost studiata si ameliorata in Statiunea Horticola "Maracineni", unde s-au obtinut varietati cu tepi redusi. Trebuie mentionat ca nicaieri in lume nici varietatea naturala, nici soiurile ameliorate nu contin atat de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi si aminoacizi precum  catina care creste in Romania, mai ales in zona subcarpatica.

O mica istorie a catinei.

 Primele popoare care au descoperit valentele terapeutice ale catinei au fost tracii, hindusii, grecii, chinezii, mongolii, celtii si slavii. Prima documentare scrisa apare in secolul VII dupa Hristos in tratatul clasic de medicina tibetana "Rgyud Bzi" care recomanda in mod explicit consumul de fructe de catina pentru serpasi sau cei care calatoreau la mari inaltimi. Cele patru carti fundamentale ale medicinei chinezesti traditionale aparute in decursul dinastiei Tang (907 dupa Hristos) recomandau tratamentul cu catina pentru  bolile de piele si afectiunile tubului digestiv. In Rusia, unde creste pe suprafete foarte mari, catina a fost numita "Ananas Siberian" datorita sucului placut si proprietatilor revigorante, foarte apreciate in conditiile climei aspre de acolo. Virtutile plantei nu au scapat neobservate nici in perioada moderna, cand au fost, pentru inceput, utilizate experimental in alimentatia cosmonautilor sovietici, deoarece pe langa celelalte calitati ale catinei, oamenii de stiinta din Moscova au descoperit ca aceasta protejeaza organismul uman de radiatiile cosmice. Potentialul catinei a determinat introducerea ei ca planta de cultura in S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China si Ucraina. Exista la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiaza si in prezent tainele acestui adevarat miracol al Naturii. Cu toate ca se foloseste din cele mai vechi timpuri, catina este prelucrata industrial doar in decursul ultimelor decenii, iar in ultimii ani a devenit speranta pentru suferinzii multor afectiuni grave. In Romania, de peste 30 ani se fac cercetari sistematice asupra catinei de catre Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic si Institutul de Cercetari Alimentare. Cercetarile urmaresc valorificarea componentelor chimice din planta. Produsul cel mai valoros este asa numitul ulei de catina.

 Ce contine catina?

 Pentru biologie si medicina, catina romaneasca prezinta inca un mister ale carui taine binefacatoare asteapta sa fie descoperite in totalitate, in ciuda deceniilor de cercetari minutioase. Pana in prezent cercetarile au confirmat faptul ca fructele de catina constituie cea mai bogata sursa naturala de vitamina A, vitamina E, carotenoizi si flavonoizi. Contine si cantitati mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F si P, alaturi de microelemente, acizi grasi esentiali si fitostenoli. In urma analizelor de laborator a reiesit ca fructul catinei contine substanta uscata in proportie de doar 10-20%, restul compozitiei constand in zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloza, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B. Celebrul si cautatul ulei de catina contine la randul sau, in proportie de circa 80-90% acizi grasi esentiali, licopen, tocoferoli si fitosteroli. Semintele de catina sunt bogate in acizi grasi nesaturati, iar frunzele si scoarta arbustului contin tocoferol si sitosterol.

Cum ne ajuta catina ?

Frunzele, scoarta, semintele, dar mai ales fructele de catina au rezultate extraordinare atat in scop medical, cat si alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neansemnate. Foarte apreciat este uleiul de catina, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar si in cazuri grave de arsuri termice si chimice, sau afectiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merita amintit un caz relatat de ing. Stefan Manea, referitor la un accident de munca grav petrecut in anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu. Accidentul respectiv s-a soldat cu sase victime, cu arsuri de gradele 3 si 4 pe suprafete de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticati fara sanse de supravietuire si au ramas internati la Sitalul Judetean Giurgiu in asteptarea fatidicului deznodamant. Ing. Stefan Manea apeleaza urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experti in catina la nivel mondial. Acesta este adus de urgenta cu elicopterul de la Facultatea de Medicina din Targu Mures, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de catina cu care le-a uns si pansat ranile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat in blocaj renal in faza urmatoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scapat de la moarte si traiesc sanatosi si in prezent. Uleiul de catina este folosit si in tratamentul ulcerului gastric si duodenal, diareei, urticariei si starilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afectiunilor circulatorii si hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei si chiar stresului. Utilizarile catinei in geriatrie au dat rezultate spectaculoase, iar cercetarile recente o recomanda si in oncologie. Cercetari efectuate in Marea Britanie au descoperit capacitatea catinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori. De asemenea, este eficienta si in tratarea hipertensiunii arteriale, afectiunilor coronariene, oftalmologice si gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant in mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosita cu succes si in tratamentul psoriazisului, in prevenirea cancerului si ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriana, inhibitoare a poftei de mancare in cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor si limfoamelor, afectiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamatii digestive, constipatie, afectiuni ale aparatului urinar si al celui genital, afectiuni hematologice, afectiuni virale, afectiuni ale sistemului nervos si psihice. In plus, in catina alba se gasesc o seama de substante cu efect hormonal prin ele insale, sau substante care reprezinta precursori ai anumitor hormoni. In uleiul de catina este probabila existenta prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activitatii hormonale care stimuleaza musculatura neteda), dar mai precis se gasesc acizi grasi nesaturati cu doua sau trei duble legaturi care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O alta susbstanta cu efect hormonal care se gaseste in cantitati mari in catina este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul - aminoacid esential care se gaseste in cantitati mari indeosebi in fructele uscate si pulverizate de catina. Cu aceste calitati si proprietati extraordinare, dintre care multe asteapta sa fie descoperite de lumea stiintifica, catina care creste in Romania se remarca inca o data ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal si alimentar din intreaga lume. Iar noi romanii putem oricand sa apelam la secretele acestei adevarate comori a botanicii nationale.