DESPRE OMV-PETROM.

                          

                                       Despre OMV-PETROM- Opinie documentata

Jaf sub protecția clasei politice de trădători: Jaful OMV Petrom denunţat public de un ofiţer de contrainformaţii economice...

Sunt col (r). prof. univ. dr. ing. Marian Rizea. Cei mai mulţi dintre destinatarii acestui mesaj mă cunoaşteţi, cu bunele şi mai puţin bunele lucruri pe care le-am făcut în cei 25 de ani ca ofiţer de informaţii şi contrainformaţii economice. Sunt inginer petrolist şi mi-am dat doctoratul în 2001, după mai bine de 5 ani de cercetări în care, sub coordonarea distinsului prof. univ. dr. ing. George Iordache de la UPG Ploieşti, am studiat, în schelele Tg. Ocna, Ocnele Mari, Ocna Mureş, etc. exploatarea zăcămintelor de sare, prin dizolvare cu ajutorul sondelor, cu o teză în premieră naţională”.

 Grupul petrolier OMV Petrom, care a obţinut anul trecut un profit de aproape un miliard de euro, este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, plătind taxe şi impozite în valoare de 8 miliarde de lei, în 2012. În total, primii zece contribuabili la bugetul de stat au plătit aproximativ 30 de miliarde de lei, în 2012, reprezentînd 15 procente din buget, relatează Digi24. Pe al doilea loc se află producătorul de ţigări British American Tabacco (5,6 miliarde de lei) şi Rompetrol Rafinărie (4,6 miliarde de lei), urmată de Petrotel-Lukoil Ploieşti.

 Iată clasamentul:

 1. OMV Petrom: 8 miliarde de lei

 2. British American Tobacco Trading: 5,6 miliarde de lei

 3. Rompetrol Rafinare: 4,6 miliarde de lei

 4. Petrotel-Lukoil 2,2 miliarde de lei

 Întrebare: ESTE POSIBIL CA DIFERENŢA DINTRE PROFITUL OMV PETROM ŞI O COMPANIE DE ŢIGĂRI SĂ FIE DE DOAR 2,4 MILIARDE LEI? SĂ ÎNŢELEG CĂ FUMĂM DE APROAPE CÎT CONSUMĂM PRODUSE ENERGETICE ???

 GUVERNANŢILOR, DACĂ AŢI TRECUT PE LA ŞCOALA ŞI NU AŢI CHIULIT LA ORELE DE ARITMETICĂ, UITAŢI-VĂ ÎN OGLINDĂ, PRIVIŢI-VĂ ÎN OCHI ŞI DAŢI-VĂ UN RĂSPUNS CARE SĂ NU VĂ CRAPE OBRAZUL!

 Acum 2-3 ani, la o conferinţă pe tema energiei, la Hilton, după ce reprezentantul OMV prezenta realizările de excepţie ale grupului OMV-Petrom, m-am ridicat în picioare (deşi aplauzele celor din sala nu se terminaseră) şi am făcut următoarele precizări:

 1. Înainte de privatizare, producţia de ţiţei extras era de cca. 6 milioane de tone/an. În 1976, România înregistrase 14,2 milioane tone şi 33,4 miliarde Nmc (normali metri cubi) gaze naturale.

 2. În anul în care se discută problema, 2010, OMW, care se laudă cu investiţii de miliarde şi aport de tehnologie, producea 4 milioane tone de ţiţei! (Din sală, cineva – o voce feminină – a strigat „4,7 milioane tone!”)

3. Corect, am spus, aşa să fie… Dar dacă în ţară, în România, nu prelucraţi decît cel mult 1,8 milioane tone ţiţei, la rafinăria Brazi (ARPECHIMUL fiind închis), ce faceţi cu restul producţiei? Unde o stocaţi? Sau o duceţi în Austria pe barje, încălcînd normele internaţionale, în materie vamală… Sau nu o declaraţi, să nu plătiţi acea infimă redevenţă de 4% (în lume, redevenţa este de 16-22%)!

Liniştea şi stupoarea celor de faţă, inclusiv a unor înalte feţe oficiale guvernamentale şi consilieri de rang înalt, au fost întrerupte de un zgomotos ropot de aplauze!

 4. Din grupul OMV-Petrom, cineva a întrebat “pe ce mă bazez” (replica celebră din MOROMEŢII) şi am realizat că este un roman, o coadă de topor… Calm, deşi mi se ridicase sîngele la cap, i-am răspuns că sînt ofiţer de informaţii (înainte şi după “loviluţie”), petrolist practicant on/offshore, am avut atribuţii în sectorul energetic peste 15 ani, profesor în informaţii strategice şi riscuri energetice şi pasiunea mea este aceea de a face bilanţuri energetice, sectoriale, pe care le public semestrial, la sesiunile de comunicări ştiinţifice cu participare internaţională… (Cît petrol se extrage, cît se raportaeză, cît se prelucrează, cît se vinde la pompă, dar şi produse auxiliare…)

 Aplauzele au continuat, spre deznădejdea celor de la OMW-Petrom!

 După şedinţă, am fost abordat de reprezentanţii Grupului şi mi-au propus să le devin partener în echipă… Mi-au spus că citiseră cartea publicata la Editura ANI Bucureşti, “PETROL, DEZVOLTARE ŞI (IN)SECURITATE”. Am cerut (conform uzanţelor, fiind ofiţer în activitate) timp de gîndire (spre a mă consulta cu şefii).

Nici nu vă puteţi închipui ce şuturi verbale şi morale am primit, a doua zi, de la un şef tembel, ajuns ulterior, general la apelul bocancilor: Că nu am fost orientat, că nu am pic de bun simţ faţă de cei care aduc nu ştiu cît la bugetul de stat. L-am ascultat şi, în final, în cea mai sănătoasă atitudine de copil trăit la ţară (in cîmpia Buzăului şi munţii Zarandului), instruit şi educat la şcolile înalte din bariera Bucureşti (zona Mimiu Ploieşti – liceul de petrol-chimie, Universitatea de petrol si gaze) l-am bagat în p…a mă-sii, pe româneşte, şi i-am spus că-l aştept să ieşim la pensie, să-i pot trage una în botul lui de nemernic.

 La cîteva zile, un alt mare şef, un om deosebit, care mă aprobă scrîşnind din dinţi, m-a sfatuit să fiu mai blînd… După cîteva săptămîni, ajuns aproape la cîteva luni de vîrsta biologică a trecerii în rezervă şi a peste 25 de ani de militărie, scîrbit şi informat că ni se vor micşora salariile şi, evident, cuantumul soldelor compensatorii şi pensiile, m-am pensionat!

 De atunci, sînt liniştit personal, dar nu împăcat cu soarta! Sper ca, într-o zi, trădătorii de neam şi ţară, să dea socoteală în faţa neamului românesc, pentru încălcarea art. 136, “Proprietatea”, alin. (3) din Constituţia României!

 Iar cei care simt şi gîndesc româneşte, să le fie judecatori!!!

 Doamne, ocroteşte România, Europa şi întreaga lume!

 Cu mare amărăciune,

 Prof. univ. dr. ing. Marian RIZEA

 Ploieşti, România, 27.02.2013

           

CUM SCAPAM DE CAPUSE.

         

                                                

Valabil pentru oameni si pentru animale

 A venit primavara, prilej de bucurie, a explodat natura, pomii sunt in floare si nu numai ei. Unde e verdeata si distractie, pot  urma si tristete si probleme. Odata cu iarba verde , gratarele si harjonelile prin iarba, prin poienite, sexul in aer liber pentru cei care isi permit (ma refer la animalutele  de companie, bine inteles), odata cu pomii, infloresc si capusele. Pe cat de mici si de neinsemnate, pe atat de periculoase pot fi. Foarte putini ne dam seama ca am fost compostati de capuse, sau observam aceste vietati pe animalele de companie si foarte putini stim ce sa facem mai ales daca suntem la tara, undeva departe de un medic veterinar sau o clinica , asa ca nu strica cateva leacuri babesti.

Din batrani si experienta proprie (avand animale), indiferent de stadiul in care este capusa, ori doar o pata neagra, ori deja umflata de sange, ca un bob de fasole:

1. Daca s-a prins o capusa si ai in casa untura, acoper-o complet cu untura solida si dupa doua-trei minute se desprinde (ea se sufoca, untura nu permite nici un strop de aer si capusa scoate capul din piele);

 daca nu s-a desprins inca, pui untura din nou.

2. Daca ai tinctura de iod, imbibi foarte bine un tampon de vata in tinctura si tii pe capusa cateva minute (3-4) si ea se va desprinde. Eventual mai picuri cativa stropi de tinctura pe tampon in timp ce il tii pe capusa. Atentie, nu iod simplu ci numai tinctura ! Daca este adanc prinsa in piele, repeti operatiunea. Atunci cand o rupi fortat si ramane capul in piele, se produce infectia.

 Faceti asta si nu veti ajunge la doctor.

3. Daca vezi pe mana, picior etc. o insecta mica verde sau bruna cu o pozitie ciudata infipta sub piele faci urmatoarele:

 Cu un tampon de tifon bine inmuiat in acetona se tamponeaza insecta si in citeva minute cade singura. Se desinfecteaza bine cu iod si se spala bine mainile cu apa si sapun. Se unge locul cu alifie de galbenele cu propolis. Se institue regim cu fructe si legume, iar medicul de specialitate face tratamen cu antibiotice. Sper sa nu fie nevoie, dar este bine de retinut.

 O sticluta de tinctura de iod in poseta, sau buzunar, nu strica niciodata atunci cand stim ca mergem in natura.

 (29 aprilie 2013, Marin Neacsu) 

DUMINICA FLORIILOR.

                                

Ortodocşii prăznuiesc, astăzi, Floriile, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele, rememorând intrarea lui Iisus în Ierusalim şi sărbătorindu-i, totodată, pe cei cu nume de flori. Sărbătoarea intrării Domnului în Ierusalim a fost suprapusă peste cea a zeiţei romane a florilor, Flora, de unde şi denumirea populară pe care a primit-o. Astfel, pe lângă sărbătoarea creştină a intrării Mântuitorului în Ierusalim au apărut şi nenumărate obiceiuri şi tradiţii, atât în mediul rural, cât şi în cel urban, cele mai multe de sorginte păgână. Creştinii prăznuiesc Intrarea Mântuitorului în Ierusalim participând la Sfânta Liturghie, împodobind cu ramuri de salcie sfinţită, icoanele, uşile şi ferestrele gospodăriilor lor şi păstrând rânduiala postului. Aceste ramuri sfinţite se păstrează peste an, fiind folosite cu credinţă la tămăduirea diferitelor boli. Oamenii obişnuiesc şi să înfigă aceste ramuri în straturile proaspăt semănate, să le pună în hrana animalelor sau să le aşeze pe morminte. Ramurile verzi simbolizează castitatea, dar şi renaşterea vegetaţiei, amintind totodată de ramurile cu care a fost întâmpinat Iisus la intrarea în Ierusalim, în această zi. În trecut, ramura de salcie sfinţită era folosită şi în scopuri terapeutice. Oamenii înghiţeau mâţişori de pe ramura de salcie pentru a fi feriţi de diferite boli, iar bătrânele se încingeau cu salcia ca să nu le mai doară şalele. De asemenea, exista şi obiceiul ca părinţii îi lovească pe copii cu nuieluşa de salcie când veneau de la biserică, pentru a creşte sănătoşi şi înţelepţi.

 

Obiceiul Lazăriţelor

 Înainte de a intra în Ierusalim, Hristos l-a inviat pe Lazăr. Învierea lui Lazăr este simbolul invierii viitoare a neamului omenesc. în popor se crede că Lazăr era un fecior tânar, fratele fetei care s-a căsătorit cu Dragobete, Cap de Primăvara. Potrivit tradiției, într-o sambata Lazăr a plecat cu oile la pascut, lasând-o pe mama-sa să facă plăcinte. Urcând într-un copac să ia muguri pentru animale, își aduce aminte de plăcinte. Se grăbește să coboare, cade și moare. Potrivit legendei că Lazăr ar fi murit de dorul plăcintelor, există obiceiul ca în aceasta sâmbătă, femeile de la țara să faca ofranda de pomenire a morților împărțind plăcinte de post.

 

Ramurile de salcie

 În ziua Floriilor, oamenii merg cu ramuri de salcie la biserica, pentru a-L întâmpina tainic pe Hristos. Ele sunt sfintite și puse la icoane. Se credea că nu e bine să renunți la aceste ramuri dacă nu au venit celelalte Florii. Oamenii le puneau și pe pomii fructiferi, pentru a-i ajuta să rodească. Exista credința ca abia acum pomii prind putere să rodească. De aceea, nu se plantau pomi inainte de Florii, de teama ca aceștia să nu rămână fără rod. In ziua de Florii, stupii erau împodobiți cu ramurile de salcie sfinţite, ca albinele să se bucure de binecuvântarea divină.

28.04.13 de C.U.

( Preluat de pe NEWS-AR - agenţie de ştiri a judeţului Arad.)

ROSIA MONTANA UN LOC PE MARGINEA PRAPASTIEI.

  

Documentar video facut de un german: Rosia Montana – un loc la marginea prapastiei. Despre proiectul minier criminal al RMGC Gabriel Resources Gold Corporation (eco35)
Pentru cei care vor să vadă  un documentar video făcut de un regizor german, Fabian Daub, despre proiectul minier al RMGC Gabriel Resources Gold Corporation şi despre situaţia din Roşia Montană, îl pot găsi integral pe youtube, cu titulatura “Rosia Montana, un loc la marginea prapastiei / Rosia Montana, town on the brink“, la următorul link: http://www.youtube.com/watch?v=mcgfJxmm6O4.


Despre acest documentar, Cristian Mungiu a declarat: ”Ma duc foarte rar sa vad filme intr-un festival pentru ca am propriile mele treburi acolo si nu am niciodata timp, dar am vrut sa vad un documentar german despre Rosia Montana, l-am vazut, acum a fost si la Astra, la Sibiu, si mi s-a parut ca,. cu fictiunea e foarte greu sa faci ceva mai echilibrat, mai rezonabil si mai onest decat a facut omul ala, care nu e roman si n-are niciun parti pris. Am luat legatura cu el pentru ca mi s-a parut mai important sa-i popularizez filmul inainte sa-mi pun problema daca eu voi face sau nu un film despre subiect.”
Directorul general al companiei miniere explica in acest documentar procedeul de extragere a aurului in felul urmator: “Ce incercam noi sa facem este procesul invers de a pune zahar intr-o cafea. Noi vrem sa luam zaharul din cafeaua voastra”

Am găsit pe gandeste.org o descriere a documentarului,  pe care o puteţi citi în continuare.

La început se vede, filmat de sus, din avion, o imagine idilică: un sat frumos, aşezat între munţi împăduriţi. Cîteva secunde mai tîrziu, armonia peisajului este deranjată. Mai întâi, discret, se iveşte o gaură în vârful unui munte.
 Apoi, tot mai insistent, apar halde de steril, o casă ruinată în care zace o păpuşă blondă, îmbrăcată în roşu, din noroiul otrăvitor, sub care este îngropat un vechi cimitir, răsar crucile de pe morminte.
Sunt primele imagini din filmul „Roşia Montană. Un sat la marginea prăpastiei“ (Roşia Montană. Ein Dorf am Abgrund) al ziaristului şi regizorului german Fabian Daub.
Filmul, a cărui premieră a avut loc în septembrie 2012 la Hamburg, prezentat recent, cu mare succes, la festivalul Astra din Sibiu, trece în revistă controversatul proiect minier al firmei canadiene „Rosia Montana Gold Corporation“ şi consecinţele sale sociale şi ecologice. Pelicula cineastului german ridică intrebări esentiale şi dureroase: cât de mult se poate interveni în natură, când incepe progresul să fie devastator, cum poate fi stabilit echilibrul dintre păstrarea trecutului şi abandonarea tradiţiilor?
Subiectul Roşia Montană şi problemele generate de proiectul minier sunt dezbătute de ani de zile, pe larg, mai ales în mass media românească, dar şi în cea străină. S-au scris nenumărate articole despre Roşia Montană, s-au făcut nenumărate reportaje iar unii promotori şi opozanţi ai proiectului sunt deja arhicunoscuţi în România.
Aşadar, ce se mai poate adăuga la acest subiect, mai ales într-o situaţie, în care soarta proiectul pare încă departe de a fi decisă definitiv?
Filmul lui Fabian Daub este, după „Gold Futures“ al lui Tibor Kocsis din 2004, singurul documentar lungmetraj despre Roşia Montană, realizat în timp: regizorul german a lucrat la acest film încă din anul 2009. Pelicula nu-şi propune o abordare investigativă, nu este un manifest ecologist, ci se vrea un portret profund al unui sat în care oamenii şi chiar şi multe familii sunt divizaţi din cauza „Gold“-ului, cum spun sătenii, pe scurt, firmei canadiene. În coloana sonoră a filmului, autorul Daub are intervenţii verbale proprii, doar protagoniştii filmului au ceva de spus. În comparaţie cu documentarul lui Kocsis, filmul regizorului german este mai puţin ostentativ.
Aceasta în primul rând din motive obiective, Daub îi prezintă mai ales pe cei care se opun proiectului: Singurul angajat al firmei canadiene care a dat declaraţii a fost Cătălin Hosu, directorul de comunicare al companiei. Echipa de filmare a lui Daub a fost mai tot timpul supravegheată de către angajaţi ai Gold Corporation iar acei roşieni care şi-au vândut proprietăţile nu prea au stat de vorbă cu regizorul.
Daub nu se solidarizează direct cu locuitorii care se opun proiectului. Totuşi, i-a simţit foarte aproape. Prin francheţea lor, prin obstinaţia şi ezitările lor, mai ales prin neputinţa lor faţa de o companie puternică, aceşti oameni devin, inevitabil, simpatici: un preot perseverent, când vesel, când trist, care, duminica, vorbeşte într-o biserică goală, un crescător mizantrop de canari un ţăran-filosof excentric, un singuratic explorator de aur, o bătrână povestitoare de legende, care seamănă cu o vrăjitoare. Pentru ei toţi, cea mai mare tragedie ar fi să fie rupţi de pământul lor natal. Fără rădăcinile lor nu pot trăi. De aceea ei, care sunt mărunţi, care nu au bani şi putere, după cum se exprimă unul dintre ei, luptă împotriva lui Goliath. Şi speră să câştige ca David.
Cei mai mulţi roşieni şi-au vândut de mult proprietăţile, s-au mutat într-un cartier din Alba Iulia construit special pentru ei şi speră să fie într-o zi angajati la Gold Corporation. Ca şi ei, o parte bună a elitei politice româneşti, inclusiv preşedintele Băsescu, este adeptă înfocată a proiectului, cu argumentul că România nu poate să-şi permită să renunţe nici la locurile de muncă pe care un astfel de proiect le crează, nici la banii care se vor scruge la buget în urma exploatării aurului.
Pe de altă parte, acei puţini roşieni care sunt împotriva proiectului au, de partea lor, marea majoritate a societăţii româneşti: odată cu accidentul de la Baia Mare românii au conştientizat că mineritul modern este una dintre cele mai murdare afaceri care există, mai ales în sensul propriu. Dintre toate ţările Uniunii Europene, România este pe departe cea mai afectată de mineritul murdar, practicat în timpul dictaturii comuniste, dar şi după 1989 de către concerne străine, care au preluat exploatările miniere ale fostelor combinate de stat româneşti.
În condiţiile acestea, mai merită oare proiectul de la Roşia Montană să fie realizat? Filmul nu oferă nici un răspuns tranşant, ci suscită şi reţine atenţia prin întrebările pe care le ridică. Totuşi, un răspuns impresionant în film vine din partea unei femei, care a părăsit Roşia Montană şi care s-a mutat, cu familia ei, în cartierul retortă din Alba Iulia. Totul este mai frumos şi mai confortabil, spune acea femeie. Până la urma începe să plângă şi mărturiseşte că îi pare rău că a părăsit casa şi locul în care a crescut. „Te doare“, spune femeia şi adaugă: „Sper să treacă.“

Autor: Keno Verseck

Sursa: dw.de

VINUL SI ULEIUL DIN SEMINTE DE STRUGURI

                                   VINUL  SI  CANCERUL

            

        Aceasta este ultima noutate in medicina, efectiv contra cancerului!!!

        Binefacerile VINULUI !!!!!

        Vinul este un produs miraculos ptr a omori celulele canceroase El este de 10.000 de ori mai puternic decat chimioterapia De ce nu suntem noi la curent cu asta?

        Ptr. ca exista laboratoare interesate in fabricarea unei versiun sintetice care le-ar aduce imense beneficii. Gustul sãu este agreabil si nu produce efectele oribile ale chimioterapiei. Dacã aveţi posibilitatea, plantaţi o viţã de vie în gradina voastrã!!! Cîte persoane mor în timp ce acest secret este pãstrat cu invidie ptr. a nu  putea fi atinse beneficiile multimilionare ale marilor corporaþii?

        Puteti sa consumati fructele in maniere diferite: puteţi sã mîncaţi pulpele, sa faceti suc, sa faceti bauturi, serbet, patiserii etc. I se atribuie multe virtuti dar cea mai interesanta este efectul produs asupra chisturilor si tumorilor. Aceasta este un remediu probat contra cancerului. Unii afirma ca este de mare utilitate in toate variantele de cancer . Se considera de asemenea ca un agent anti microbian cu larg spectru care controleaza infectiile bacteriene si cu ciuperci, eficace contra parazitilor interni si a viermilor, regularizeaza tensiunea arteriala f. inalta si este antidepresiv, combate tensiunea si bolile nervoase. In Elvetia, tara produselor farmaceutice, s-a constatat ca-i mai bine  pentru elvetieni sa consume in mod moderat vin, nu medicamente  ucigatoare.

  Sursa acestei informatii este fascinanta. Ea provine de la unul din cei mai mari fabricanti de medicamente din lume, care afirma ca dupa mai bine de 20 de incercari efectuate in laborator dupa 1970, extrasele au relevat ca el distruge celulele maligne din 12 tipuri de cancer, intelegând aici cel de colon, de san, de prostata, de plaman, de pancreas... Componentele acestei plante au demonstrat ca actioneaza de 10.000 de ori mai bine decat produsul Adriamycin, un drog chimioterapeutic utilizat normal in lume, ptr incetinirea cresterii celulelor canceroase si ce este inca f. uimitor este ca acest tip de  terapie, si cu extract de lamaie, distruge nu numai celulele maligne canceroase, dar nu afecteaza celulele sanatoase! (Institutul de Stiinte in Sanatate, Les Breuleux, Suisse).

                               ULEIUL  DIN  SEMINTE DE STRUGURI.

  Prima vita de vie a fost cultivata, se pare, acum mai putin de 10.000 de ani, iar de atunci, din negurile preistoriei si pana acum, oamenii a dezvoltat pană la nivel de arta cultivarea strugurilor si transformarea lor in vin. Si virtutile terapeutice ale strugurilor sunt cunoscute si practicate de mii de ani. Pana de curand, s-a crezut chiar, ca in acest domeniu nu mai pot aparea noutati absolute.  Aceasta, pana cand atentia cercetatorilor s-a indreptat asupra a ceea ce se arunca din struguri, samburii. Mai intai, acestia au provocat o mica revolutie in industria alimentara, pentru ca apoi sa inceapa o adevarata cariera in domeniul medical. De "vina" este uleiul extras din acesti samburi cu proprietati terapeutice exceptionale. Un campion al anti-imbatranirii. Desi vita de vie este cultivata de mii de ani, extractia uleiului din seminte este de data recenta, datorita dificultatilor tehnologice de obtinere a lui. Initial, el a fost fabricat doar in Franta si in Italia si a fost utilizat strict in alimentatie. Apoi a fost utilizat extern, in cosmetica, pentru ca este usor resorbit de piele, pe care o inmoaie si o intinde.  Abia la urma a fost luat in vizor de catre industria farmaceutica.

  Uleiul de samburi de struguri contine cantitati insemnate de vitamina E si vitamina F, precum si unele minerale: zinc, cupru, seleniu. Dar, mai presus de toate, contine asa-numitele procianidine  (prescurtat Opc), care sunt un agent anti-imbatranire de 50 de ori mai puternic decat vitamina E si de 20 de ori mai puternic decat vitami C. Mai contine substante care ajuta la mentinerea sanatatii vaselor de sange si a inimii, care catalizeaza actiunea unor vitamine in corp, care ajuta la tinerea sub control a reactiilor alergice. Cu alte cuvinte, un nou medicament natural s-a nascut de curand. Sa vedem, in cele ce urmeaza, cum trebuie folosit.

  Cateva precizari

  Cand vorbim despre efecte terapeutice ne raportam la uleiul de strugri obtinut prin presare la rece. Mai exista un ulei rafinat de samburi de struguri, care se obtine la temperaturi mari, cand sunt distruse, practic, toate substantele  active din punct de vedere terapeutic si care, evident, nu este recomandat in vindecare. Uleiul presat la rece din samburi de struguri il gasim in prezent in marile supermarketuri, in raioanele cu uleiuri de import. Intern, acest ulei se administreaza in primul rand prin alimentatie, fiind un excelent adaos in salate, in sosuri, in diferitele feluri de mancare, ce nu presupun prepararea la foc. Este absolut necesar sa evitam prajirea sau fierberea acestui ulei, pentru ca incalzirea la peste 50 de grade Celsius duce la alterarea proprietatilor terapeutice.         Doza zilnica de ulei este de 25-45 de grame, adica 2-4 linguri pe zi, care se pot consuma ca atare, sau in hrana. Extern este folosit ca solutie de masaj pentru piele, pe care o hraneste, previne uscarea sa, ajuta la mentinerea tineretii si a elasticitatii naturale.

   Uleiul de struguri - o pavaza impotriva bolii

    Bolile vasculare

  Folosirea constanta a uleiului de samburi de struguri in salate, care vor fi consumate zilnic, este suficienta pentru evitarea unor boli vasculare, cum ar fi arterioscleroza, fragilitatea vasculara sau arterita. Aceasta pentru ca uleiul de struguri contine substante

(asa-numitele grasimi nesaturate) care ajuta la mentinerea tineretii si elasticitatii vasculare, precum si substante care impiedica procesele degenerative ale vaselor de sange.

    Bolile de inima

 Se consuma zilnic doua linguri din acest ulei, care este recomandat in mod special persoanelor care au avut sau au o dieta cu multa carne si preparate din carne, cu prajeli sau alte grasimi "rele", cum ar fi        cele din margarina sau din uleiurile rafinate.

 Acest ulei previne ischemia cardiaca, precum si tulburari circulatorii cum ar fi hipertensiunea si tensiunea arteriala oscilanta.

   Tumorile benigne

  Studii de data recenta arata ca anumite substante continute in samburii de struguri impiedica dezvoltarea unor formatiuni tumorale benigne, cum ar fi chisturile ovariene, fibroamele uterine, adenoamele si adenofibroamele mamare.

  Femeile cu asemenea predispozitii ar fi bine sa faca de 4-6 ori pe an cure de cate 28 de zile in care sa consume ulei de samburi de struguri, cate 20-30 de ml zilnic.

  Infectiile diverse

 Substantele active din acest ulei actioneaza ca stimulent imunitar pe mai multe cai: catalizeaza actiunea vitaminei C in organism, favorizeaza producerea de celule imunocompetente si le activeaza pe cele existente.. Mai ales in perioadele reci ale anului, cand sistemul natural de aparare al organismului este cel mai incercat, se recomandă        consumarea uleiului de samburi de struguri, minimum 30 de grame zilnic.

  Alzheimer

 La persoanele din zonele in care se consuma deja acest ulei de cateva decenii (Franta si Italia) s-a observat, pe langa reducerea ratei bolilor cardiovasculare, o mult mai buna functionare a sistemului nervos. Se pare ca substantele antioxidante din samburii de struguri sunt foarte eficiente in oprirea proceselor degenerative ce afecteaza creierul la persoanele in varsta. Studiile pentru izolarea unei substante active care sa previna aceasta cumplita boala sunt in plina desfasurare, insa pana atunci, un lucru este sigur: consumul de ulei de seminte de struguri este printre cele mai bune antidoturi impotriva Alzheimer.

  Afectiuni dermatologice

 Se recomanda atat consumul intern, cat si masajul pe piele cu acest ulei. Bogat in vitamina E, este un elixir pentru mentinerea tineretii pielii, dar si pentru prevenirea unor afectiuni dermatologice (cheratoze, psoriazis, depigmentari etc.). Masajul facut dupa baie cu lei de samburi de struguri impiedica        pierderea apei (mentinand hidratarea pielii), da stralucire si finete epidermei, intarziindu-i imbatranirea.

  Colesterol

In 1993 a fost prezentat la conferinta anuala a "Colegiului stiintific de Cardiologie din Statele Unite" un studiu pe 56 de pacienti, barbati si femei, care aveau valori ridicate ale colesterolului. Consumand zilnic cate 43 de grame de ulei de seminte de struguri, acestia si-au redus cu 15,6 % nivelul colesterolului din

sange in doar 3 (!) saptamani.

 In prezent, uleiul de samburi de struguri este considerat cel mai bun medicament-aliment pentru scaderea si mentinerea la cote normale a nivelului colesterolului.

  Varice si hemoroizi

 Consumul zilnic al acestui ulei previne aparitia dilatatiilor venoase anormale si, mai mult, poate micsora venele varicoase. Se consuma in salate de cruditati, cate 3-4 linguri pe zi, tratamentul fiind pe termen lung (minimum un an). Este recomandat si pentru tratarea umflarii picioarelor si a senzatiei de greutate in picioare.

  Arteroscleroza

Uleiul de samburi de struguri ofera peretilor arterelor o protectie exceptionala la depunerile de colesterol.

Este mentionata folosirea cu succes si in arterita obliteranta, unde administrarea sa a ameliorat usor fluxul sanguin si, in timp, a redus crampele specifice (mai ales cele nocturne). Pentru obtinerea acestor        efecte, se fac cure de lunga durata (macar 1 an), cu acest ulei presat la rece, din care se administreaza minimum 20 de grame zilnic.

  Fragilitatea capilara si fragilitatea vasculara in general

Substantele din semintele de struguri au o actiune antioxidanta puternica, asigurand o protectie a celulelor din compozitia peretilor vaselor de sange la actiunea radicalilor liberi si mentinand sau     restabilind in buna masura elasticitatea vaselor sanguine. O cura de sase luni, in care se consuma zilnic 3-4 linguri din acest ulei, duce  la reducerea semnificativa a suprafetelor cu echimoze produse de

fragilitatea capilara si previne accidentele vasculare (eventual recidiva acestora).

  Deficiente imunitare

 Semintele de struguri contin substante cum ar fi zincul, cuprul, seleniul, vitamina E si procianidinele, care sunt cei mai puternici inamici ai radicalilor liberi, contribuind astfel la cresterea imunitatii organismului.

 O cura cu 25 de grame de ulei de struguri pe zi, mentinuta minimum o luna, ajuta la marirea rezistentei organismului la factorii infectiosi..

   Artrita (reumatismul)

 Cei care sufera deja de artrita pot constata, consumand acest ulei, o reducere in timp a durerilor datorate inflamatiilor.

 Aceasta, pentru ca semintele de struguri contin substante care mentin sanatatea tesuturilor din compozitia articulatiilor, precum si       antiinflamatoare naturale.

 Se consuma salate cu ulei de samburi de struguri (minimum 3 linguri zilnic), in cure de 2-3 luni.

  Alergie

Este utilizat si in tratarea alergiilor, deoarece blocheaze enzimele care produc histaminele (substante naturale din corpul uman care determina aparitia reactiilor alergice).

Se fac cure de cate 2-3 luni, in care se consuma cate 30 ml din acest ulei, zilnic. In caz de criza alergica, administrarea uleiului eficientizeaza, intre altele, actiunea vitaminei C, care este folosita in toate tratamentele anti-alergice.

 Imbatranirea

Uleiul de seminte de struguri nu poate, bineinteles, opri complet procesul de imbatranire al tesuturilor, dar poate prelungi mult tineretea biologica. La femei, ajuta la mentinerea echilibrulul       hormonal, previne aparitia menopauzei premature, precum si a unor fenomene cum ar fi uscarea pielii, aparitia pilozitatilor in exces, estomparea caracterelor secundare feminine. La barbati, previne  impotenta vasculara. La ambele sexe, previne si combate Alzheimerul, reumatismul degenerativ, problemele cardiace.

 Se consuma, zilnic, minimum 30 de grame, in salate de cruditati (care ii potenteaza efectul).

  Vedere obosita

Mai multe studii arata ca acest ulei imbunatateste vederea, facand ca vasele de sange din ochi sa functioneze mai eficient. Se recomanda mai ales persoanelor la care tulburarile de vedere apar odata cu varsta sau pe fondul unor probleme circulatorii. Se recomanda in paralel si curele cu struguri negri, consumati ca atare, pigmentii din coaja acestora ajutand si ei la ameliorarea vederii, inclusiv a celei  nocturne.

 Boli care se trateaza extern cu uleiul de samburi de struguri:

  Piele uscata si sensibila la frig

La zece minute dupa baie, se maseaza intreg corpul, mai ales membrele, cu ulei de samburi de struguri.

Tratamentul se face sase saptamani la rand, mai ales in perioadele friguroase.

  Piele cu tendinta de imbatranire

Uleiul de struguri penetreaza rapid epiderma, nelasand senzatia de piele grasa si protejand in schimb pielea de vant si de soare.

 Datorita continutului sau ridicat de acid linoleic, care este repede incorporat in piele, reduce pierderea de apa din epiderma si restabileste elasticitatea pielii.

 Se foloseste, de asemenea, dupa baie, pentru masaj.

     Ten uscat

     O data la trei zile, se maseaza obrajii, pometii, fruntea si gatul, cu ulei de samburi de struguri. Are efecte de protectie, mentine hidratarea si impiedica formarea ridurilor.

    Contraindicatii...

        Intern, nu se cunosc contraindicatii la administrarea acestui ulei, cu conditia sa nu fie preparat termic si sa nu fie depasita perioada de        valabilitate inscrisa pe ambalaj.

  Extern, va fi evitata folosirea sa pe portiunile cu piele grasa, seboreica, putand in aceste cazuri sa produca reactii cutanate locale.

( Preluat de la Eugen Coziol).

    

       

DETOXIFIEREA RINICHILOR CU PATRUNJEL.

                                                                                                                         

 Anii trec şi rinichii noştri filtrează sângele înlăturând sarea, otrăvurile şi alte lucruri nedorite care intră în corpul nostru. Cu timpul sărurile se acumulează şi e nevoie să-i curăţăm. Cum se face asta? Este foarte simplu.

 Luaţi un mănunchi de pătrunjel şi spălaţi-l bine. Apoi tăiaţi în bucăţi mici, puneţi-l într-un vas, turnaţi apa curată – un litru – peste el şi fierbeţi timp de 10 minute. Apoi lăsaţi să se răcească, strecuraţi şi puneţi într-o sticlă curată pe care o veţi păstra în frigider.

 Beţi un pahar pe zi şi veţi observa că toată sarea şi otrava acumulată în rinichi se elimină prin urina. De asemenea veţi observa diferenţa pe care nu aţi mai simţit-o până acum. Pătrunjelul este cunoscut că cel mai bun tratament pentru rinichi şi este natural!

  Va doresc multa sanatate !

(Preluat de la Marin Neacsu) 

CATINA MIRACULOSUL "GINSENG" ROMANESC.

           

                      Catina - miraculosul “ginseng” romanesc.

(Extrase din lucrarile : Catina si uleiul de catina - Ing. Stefan Manea si Catina alba-O farmacie intr-o planta - Prof. univ. dr. chim. Ion Brad, Dr. Luminita Brad, Ing. Florica Radu)

Putine plante din flora autohtona, ba chiar mondiala pot rivaliza cu catina romaneasca in privinta calitatilor curative ale diverselor aplicatii medicale. Cu fructele sale, ca niste bobite aurii care se coc toamna, catina ne ofera un nesperat ajutor tuturor, indiferent de varsta sau afectiuni. Vitaminizanta de exceptie, antioxidanta redutabila si neintrecuta stimulatoare a sistemului imunitar, catina are inca multe valente necunoscute publicului larg.

 Scurta carte de vizita.

 Cunoscuta in special sub denumirile populare de catina alba, catina ghimpoasa, catina de rau, sau chiar dracila din cauza spinilor ei redutabili, catina are si o denumire stiintifica pe masura calitatilor sale. Genul Hippophae, cum l-au numit botanistii, deriva din termenii grecesti de hippos = cal si phao = eu omor. Denumirea se refera la utilizarea fructelor de catina in antichitate pentru eliminarea viermilor intestinali la cai. Alti faimosi autori antici precum Dioscorid si Theophrast recomandau hranirea cailor de curse cu catina pentru sporirea masei musculare si a luciului parului. Din punct de vedere taxonomic, catina face parte din ordinul Rosales, familia Eleagnaceae, specia Hippophae rhamnoides. Se prezinta ca un arbust tufos, extrem de rezistent in egala masura la ger si la seceta. Iubeste lumina directa a soarelui, si nu creste in zone semiumbroase sau acoperite. Atinge in medie inaltimea de 1,5 - 4 metri, dar in conditii optime de mediu poate atinge si 8 metri. Clima zonei geografice unde creste este totusi prea aspra dar, catina se adapteaza la acest factor extern devenind un arbust tarator. Infloreste in lunile martie-aprilie, depinde de temperatura. Fructifica anual, insa abundent, doar dupa varsta de 4-5 ani, si atunci o data la doi ani. Planta creste in flora spontana a Eurasiei, cu optimul de adaptare ecologica si centrul distributiei in Asia Centrala, unde se intalneste mai ales in zonele montane. Daca in Asia ocupa un areal imens, partea din Europa unde este raspandita, se rezuma la un spatiu mult mai mic. La noi in tara este raspandita indeosebi in regiunea deluroasa a Munteniei si Moldovei, fiind mai rara in stepele litorale ale Marii Negre. Cea mai larga raspandire a catinei a fost observata in zona bazinului raului Buzau, unde creste din abundenta atat de-a lungul albiilor raurilor si izvoarelor, cat si pe versantii care urca la mari inaltimi. Este o planta careia-i priesc terenurile salbatice, cu vegetatie diversa si insorite. Conform cercetarilor efectuate de specialisti de prestigiu precum ing. Stefan Manea, prof. univ. dr. chim. Ion Brad, dr. Luminita Brad si ing. Florica Radu, catina care creste in tara noastra are un continut chimic de exceptie, poate cel mai bogat din intreaga lume. Planta a fost studiata si ameliorata in Statiunea Horticola "Maracineni", unde s-au obtinut varietati cu tepi redusi. Trebuie mentionat ca nicaieri in lume nici varietatea naturala, nici soiurile ameliorate nu contin atat de multe principii active, vitamine, minerale, microelemente, flavonoizi si aminoacizi precum  catina care creste in Romania, mai ales in zona subcarpatica.

O mica istorie a catinei.

 Primele popoare care au descoperit valentele terapeutice ale catinei au fost tracii, hindusii, grecii, chinezii, mongolii, celtii si slavii. Prima documentare scrisa apare in secolul VII dupa Hristos in tratatul clasic de medicina tibetana "Rgyud Bzi" care recomanda in mod explicit consumul de fructe de catina pentru serpasi sau cei care calatoreau la mari inaltimi. Cele patru carti fundamentale ale medicinei chinezesti traditionale aparute in decursul dinastiei Tang (907 dupa Hristos) recomandau tratamentul cu catina pentru  bolile de piele si afectiunile tubului digestiv. In Rusia, unde creste pe suprafete foarte mari, catina a fost numita "Ananas Siberian" datorita sucului placut si proprietatilor revigorante, foarte apreciate in conditiile climei aspre de acolo. Virtutile plantei nu au scapat neobservate nici in perioada moderna, cand au fost, pentru inceput, utilizate experimental in alimentatia cosmonautilor sovietici, deoarece pe langa celelalte calitati ale catinei, oamenii de stiinta din Moscova au descoperit ca aceasta protejeaza organismul uman de radiatiile cosmice. Potentialul catinei a determinat introducerea ei ca planta de cultura in S.U.A., Canada, Germania, Rusia, China si Ucraina. Exista la nivel mondial numeroase institute de cercetare care studiaza si in prezent tainele acestui adevarat miracol al Naturii. Cu toate ca se foloseste din cele mai vechi timpuri, catina este prelucrata industrial doar in decursul ultimelor decenii, iar in ultimii ani a devenit speranta pentru suferinzii multor afectiuni grave. In Romania, de peste 30 ani se fac cercetari sistematice asupra catinei de catre Institutul de Cercetare Chimico-Farmaceutic si Institutul de Cercetari Alimentare. Cercetarile urmaresc valorificarea componentelor chimice din planta. Produsul cel mai valoros este asa numitul ulei de catina.

 Ce contine catina?

 Pentru biologie si medicina, catina romaneasca prezinta inca un mister ale carui taine binefacatoare asteapta sa fie descoperite in totalitate, in ciuda deceniilor de cercetari minutioase. Pana in prezent cercetarile au confirmat faptul ca fructele de catina constituie cea mai bogata sursa naturala de vitamina A, vitamina E, carotenoizi si flavonoizi. Contine si cantitati mari de vitamina C, vitaminele B1, B2, K, F si P, alaturi de microelemente, acizi grasi esentiali si fitostenoli. In urma analizelor de laborator a reiesit ca fructul catinei contine substanta uscata in proportie de doar 10-20%, restul compozitiei constand in zaharuri, acizi organici, pectine, flavonoide, celuloza, proteine, ulei, betacaroten, fosfor, calciu, magneziu, potasiu, sodiu, fier, tot complexul vitaminelor B. Celebrul si cautatul ulei de catina contine la randul sau, in proportie de circa 80-90% acizi grasi esentiali, licopen, tocoferoli si fitosteroli. Semintele de catina sunt bogate in acizi grasi nesaturati, iar frunzele si scoarta arbustului contin tocoferol si sitosterol.

Cum ne ajuta catina ?

Frunzele, scoarta, semintele, dar mai ales fructele de catina au rezultate extraordinare atat in scop medical, cat si alimentar. Efectele secundare negative sunt de-a dreptul neansemnate. Foarte apreciat este uleiul de catina, fiind utilizat cu un succes deosebit chiar si in cazuri grave de arsuri termice si chimice, sau afectiuni ale pielii determinate de expunerea la iradieri. Merita amintit un caz relatat de ing. Stefan Manea, referitor la un accident de munca grav petrecut in anul 1985 la Combinatul Chimic Giurgiu. Accidentul respectiv s-a soldat cu sase victime, cu arsuri de gradele 3 si 4 pe suprafete de peste 50% din piele. Trei dintre bolnavi au fost diagnosticati fara sanse de supravietuire si au ramas internati la Sitalul Judetean Giurgiu in asteptarea fatidicului deznodamant. Ing. Stefan Manea apeleaza urgent la profesorul universitar Ioan Brad, unul dintre cei mai mari experti in catina la nivel mondial. Acesta este adus de urgenta cu elicopterul de la Facultatea de Medicina din Targu Mures, unde pe atunci era profesor. Ioan Brad a venit cu ulei de catina cu care le-a uns si pansat ranile celor trei muribunzi. Rezultatul a fost de-a dreptul miraculos. Cei trei ingineri nu au intrat in blocaj renal in faza urmatoare, iar arsurile s-au vindecat. Cei trei au scapat de la moarte si traiesc sanatosi si in prezent. Uleiul de catina este folosit si in tratamentul ulcerului gastric si duodenal, diareei, urticariei si starilor alergice, maladiilor neuroendocrine, reumatismului, afectiunilor circulatorii si hepatice, alcoolismului, anemiei, asteniei si chiar stresului. Utilizarile catinei in geriatrie au dat rezultate spectaculoase, iar cercetarile recente o recomanda si in oncologie. Cercetari efectuate in Marea Britanie au descoperit capacitatea catinei de a inhiba dezvoltarea unor tumori. De asemenea, este eficienta si in tratarea hipertensiunii arteriale, afectiunilor coronariene, oftalmologice si gingivale. Este un redutabil antidepresiv, antiacneic, contra keratozei, leucoplaziei, antimutagen, antioxidant in mastite, rinite, fotofobii, boli cronice pulmonare. Este folosita cu succes si in tratamentul psoriazisului, in prevenirea cancerului si ca imunostimulator, prevenirea adenoamelor, tratamentul cancerului mamar, antibacteriana, inhibitoare a poftei de mancare in cazurile de obezitate., reglatoare a lipoproteineinemiei, tratamentul leucemiilor si limfoamelor, afectiuni osteoarticulare, O.R.L., inflamatii digestive, constipatie, afectiuni ale aparatului urinar si al celui genital, afectiuni hematologice, afectiuni virale, afectiuni ale sistemului nervos si psihice. In plus, in catina alba se gasesc o seama de substante cu efect hormonal prin ele insale, sau substante care reprezinta precursori ai anumitor hormoni. In uleiul de catina este probabila existenta prostaglandinelor (acestea sunt considerate hormoni celulari, respectiv modulatori ai activitatii hormonale care stimuleaza musculatura neteda), dar mai precis se gasesc acizi grasi nesaturati cu doua sau trei duble legaturi care sunt precursorii siguri ai prostaglandinelor. O alta susbstanta cu efect hormonal care se gaseste in cantitati mari in catina este serotonina. Ea are ca precursor triptofanul - aminoacid esential care se gaseste in cantitati mari indeosebi in fructele uscate si pulverizate de catina. Cu aceste calitati si proprietati extraordinare, dintre care multe asteapta sa fie descoperite de lumea stiintifica, catina care creste in Romania se remarca inca o data ca una dintre cele mai valoroase plante cu uz medicinal si alimentar din intreaga lume. Iar noi romanii putem oricand sa apelam la secretele acestei adevarate comori a botanicii nationale.

             

ABDOMEN PLAT.

                         

                                                   

 1. Strânge-ți burta.  Cel mai bun exerciţiu pentru abdomen, este acela, de a-l menţine într-o poziţie încordată, cât mai des  posibil.

 2. Mănâncă mere, de preferat, pe stomacul gol (dimineata).  Datorită lor, intestinele lucrează mai rapid şi eficient.

 3. Fereste-te de banane.  Conţin foarte mult amidon, care este depus foarte uşor, de organism, sub formă de grăsimi.

 4. Nu bea lichide, decat cu 30 de minute inainte de masa si cu 30 de minute  după masa.  Lichidele dizolvă sucul gastric şi, fac ca organele să lucreze mai lent. 

 5. Nu mânca înainte de somn. Ultima masa sa fie cu doua ore inainte de culcare (sa nu depaseasca ora 20.00).  Reţine că, organismul noaptea, arde mai puţine calorii decât ziua.

Nota : Revedeti informatiile, mai vechi, de pe acest blog,  care se refera la alimentatie, ca de exemplu : "De retinut si de incercat" etc.

REMEDIU NATURAL PENTRU DEBLOCAREA VENELOR INIMII.

                               

Daca suferiti de o afectiune cardiaca si  vi s-a recomandat o

angiografie sau un bypass, asteptati putin.. Inainte de a proceda, fie

la angiografie sau bypass, incercati cu incredere acest remediu care

va poate vindeca.

Ingredientele necesare:

1 ceasca de suc de lamaie;

1 ceasca de suc de ghimbir;

1 ceasca de suc de usturoi;

1 ceasca de  otet de mere.

Se amesteca aceste ingrediente, iar amestecul se fierbe la foc mic,

timp de 60 de minute sau, pana se reduce volumul la 3 cesti. Se ia de

pe foc si se lasa sa se raceasca. Se adauga 3 cesti de miere naturala,

se amesteca, iar ce rezulta se pastreaza in borcane de sticla, in frigider.

Se consuma cate o lingura pe zi, inainte de micul dejun. Blocajul

venos va ceda,  in majoritatea cazurilor.

Va doresc, multa sanatate.

(SHRI SHANKRITI AYURVEDA INTERNATIONAL RESEARCH JOURNAL)