Am o tristete pe care...

Am o tristete pe care nu mi-o pot explica. Suntem in preajma sarbatorilor de iarna si, normal ar fi, sa am un sentiment de bucurie. Atunci de unde aceasta tristete! Poate din deznadejdea, de a nu putea sa fac nimic, pentru a indrepta anumite lucruri, pe care eu le consider strambe in aceasta lume! Poate din, aproape convingerea, ca viata este ca un dat, pe care noi muritorii o urmam fara sa putem modifica mai nimic din destinul nostru! Poate din tristetea vietii de zi cu zi, cand vad cata nedreptate este acum! Poate din constatarea, ca aceasta tara a incaput pe mana unor netrebnici! Poate din revolta mea solitara(si ca mine sunt milioane) ca nu putem fi, noi ca popor, precum polonezii! Poate din tristetea ca nici marii carturari ai acestei natii, la vremea lor, nu au putut sa schimbe in bine destinul acestei tari, unii platind chiar cu viata! Si-atunci ce este de facut? Cred ca trebuie sa facem recurs la istoria noastra milenara si, cum au procedat strabunii nostri, atunci cand tara era in pericol, asa trebuie sa procedam si noi. Sa "luptam" tinand intr-o mana crucea(credinta) si in cealalta sabia(diplomatia). Dar pentru aceasta ne trebuie UN CONDUCATOR. Poate ne lumineaza Dumnezeu, ca sa gasim un Havel al Romaniei. Dumnezeu sa-l ierte si sa aiba grija de sufletul lui!
Sa aveti gandul cel bun si sa va bucurati, atat cat se mai poate, de aceste sarbatori. La multi ani, tuturor, celor care cititi aceste randuri!

Am facut mai demult...

Am facut mai demult, datorita efortului fizic foarte intens, o intindere musculara care m-a determinat sa merg, cam o luna de zile, schiopatand. Atunci am realizat, cat de important este sa poti merge pe picioarele tale. M-am vindecat si, am uitat, pe moment, de acel episod din viata mea. Uneori mi-aduc aminte de el, cand aud pe unii si altii vaicarindu-se de tot felul de lucruri sau, cand vad sau aud de semeni de-ai mei, cu fel de fel de dizabilitati. Ei, saracii ce sa mai zica! La cei apropiati mie, le spun ca, cel mai important lucru pe lumea asta, este sanatatea. Restul lucrurilor se pot rezolva mai bine sau mai putin bine, mai devreme sau mai tarziu. Important este sa fim sanatosi sau cel putin, sa putem sa ne descurcam singuri, in tot ceea ce inseamna viata de zi cu zi. Stiu ca atunci cand esti "in activitate"(nu esti la pensie) "te duce valul" si practic, nu ai timp sa te mai gandesti la asemenea probleme. Doar in momentele cand intri in contact direct sau prin intermediul celor dragi, cu asemenea intamplari nefericite, legate de starea de sanatate sau integritate fizica, te trezesti un pic la realitate, dupa care iarasi uiti, luat de valul problemelor de la serviciu, de-acasa, etc. De aceea este bine sa va faceti timp, din cand in cand, sa "va opriti" din acest zbucium si sa va intrebati, in sinea voastra, de unele, de altele. Eu, cand eram in activitate (acum sunt pensionar), ma surprindeam, intrebandu-ma in gand: "Dar eu, unde ma grabesc asa?" Uneori, chiar ma grabeam, la propriu, fara rost. Eram ca o furnica, intr-o continua miscare. Cand veti merge in natura, cautati un musuroi de furnici, si uitati-va la acele fapturi. Asa suntem si noi oamenii, intr-o continua miscare, cu sau fara rost. Dar cine mai stie!

Treziti-va.

Ma adresez tuturor, celor care au discernamant si au, o cat de mica influenta, in a convinge sau a hotara soarta unor oameni tineri sau copii. Faceti tot ce depinde de voi, indiferent de sacrificii, pentru ca ei (tinerii si copii) sa invete carte. M-am gandit foarte mult si, aceasta este concluzia la care am ajuns. Numai oamenii instruiti mai pot schimba ceva, in bine, in lumea asta. Daca ne lasam la mana politicienilor, acestora le convine, ca electoratul sa fie neinstruit(ma refer la instructia scolara), pentru a-l putea manipula mai usor. Daca cineva mai crede, ca ei, politicienii vor cu adevarat binele oamenilor, se inseala amarnic. Ca mai sunt si politicieni, care sunt de buna credinta, aceasta nu schimba cu nimic rezultatul final, pentru ca acestia sunt foarte putini si nu au cum sa influenteze hotararile. De aici si concluzia la care am ajuns, cu privire la desfiintarea partidelor politice. Atata vreme cat ele nu fac decat sa invrajbeasca oamenii, la ce bun sa mai existe? Trebuie un nou sistem de valori, in urma carora, cei mai valorosi, mai morali sa acceada la functiile de conducere din societate. Unii vor sari si vor spune, ca in actuala societate democratica (o fi democratica in teorie, pentru ca in practica functioneaza "legea junglei") exista competitie!?! (imi cer scuze pentru limbaj, dar astora le-as raspunde: "Bai, ma lasi!"). Ce fel de competitie, vedeti si voi! Atata vreme cat ajung in posturi publice, bine remunerate, oameni, care se vede de la o posta, ca sunt incompetenti si imorali, ce fel de competitie este asta! Atata vreme cat unii, sus pusi, incalca legea si nimeni nu-i trage la raspundere (de frica), ce fel de moralitate este asta? In concluzie, invatati carte, sa va "destupati" la minte si sa judecati cu mintea voastra, tot ce se intampla in societate. Nu va mai lasati manipulati, de unul si de altul care, pentru votul vostru, sunt in stare sa va promita si luna de pe cer. Bafta la invatatura!