Lista mea de bloguri

Totalul afișărilor de pagină

luni, 1 iulie 2013

A FOST ODATA...






A fost odata, o mama care isi iubea tare mult fetita ei. Din prea multa dragoste si grija pentru ea, uneori exagera, infofolind-o iarna cu haine calduroase, iar vara protejand-o de razele soarelui. La un moment dat, tatal fetitei, din cauze numai de el stiute, a parasit-o pe mama ei, hotarand sa-si petreaca viata langa o alta femeie. Au ramas, si mama si fetita, tare nefericite! Se gandeau mereu, oare cu ce i-au gresit barbatului din viata lor care, pana mai ieri, le-a fost sot iubitor si tata de neinlocuit. Asa a trecut vremea in lacrimi si suferinte nemarturisite, pana cand fetita a devenit femeie si, conform legilor nescrise ale oamenilor, si-a ales un "Fat frumos" pe care l-a urmat, parasind casa parinteasca. Mama ei s-a trezit, dintr-o data, singura! Ea nu s-a gandit niciodata, ca fiinta cea mai scumpa de pe lume, va pleca vreodata de-acasa. Ca sa compenseze lipsa prezentei fizice a fetitei ei, o suna mereu la telefon, fara un motiv anume, doar ca sa-i auda glasul. Din aceasta cauza, fiica ei a inceput sa-i reproseze, ca este prea posesiva, ca exagereaza cu grija fata de ea etc. Cu timpul, mama fetitei s-a resemnat si, ascultand-o pe fiica ei, a inceput s-o sune din ce in ce mai rar, doar atunci cand, intr-adevar, avea sa-i comunice ceva important. Acum, trecea si cate o saptamana, intre telefoane. De aceia fetita, nu a dat prea multa importanta cand telefonul nu a mai sunat, de ceva vreme. Intr-o zi, telefonul fetitei a sunat si, "la celalat capat al firului", un glas inecat in lacrimi a rugat-o sa vina urgent acasa. Printre lacrimi, persoana de la telefon, a reusit sa-i spuna ca fiinta care-i daduse viata, se mutase la ceruri. Instantaneu, pe fata fetitei, devenita intre timp femeie, lacrimile au inceput sa curga, ca dintr-un izvor, si totul a devenit fara sens. "Cum sa moara mama? Nu se poooooate!", striga disperata fetita.
Si totusi, si mamele mai mor, din cand in cand!
Este bine sa marturisim parintilor nostri sentimentele, cat inca mai sunt in viata. Sa-i tratam cu respect, chiar daca uneori nu ne convin anumite lucruri. Se spune, ca pe parinti si pe copii ti-i daruieste Dumnezeu. De aceia, nu trebuie sa ne judecam parintii. Este ca si cum, l-am judeca pe EL.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu