Modul in care a rezolvat SLOVACIA
problema revizionismului maghiar
Un singur lucru nu poate Dumnezeu: sa ne mantuiasca fara
consimtamantul nostru.
Nicolae Steinhardt
Daca
Dumnezeu nu exista si eu cred, n-am pierdut nimic.
Dar daca
Dumnezeu exista si eu nu cred, atunci am pierdut totul.
- N.
Iorga -
.
OARE CAND VOM AVEA SI NOI
TARIA SI FORTA DE A PROCEDA CA SLOVACIA?
Slovacia – o ţară europeană demnă şi care trebuie respectată de noi românii.
Maniera intransigentă, corectă şi europeană în care Slovacia a rezolvat
problema neorevizionismului maghiar intern – care ameninţă siguranţa sa
naţională – mi-a generat un sentiment de admiraţie totală şi de respect sincer
faţă de această ţară. Slovacia dovedeşte Europei şi lumii întregi că,
deşi este un stat mic ca teritoriu şi populaţie, posedă o splendidă calitate,
specifică numai statelor puternic consolidate ca democraţii, anume aceea a unei impresionante demnităţi
naţionale şi prin aceasta că este un stat mare.
Principiul care a generat o asemenea atitudine politică şi naţională a Slovaciei
nu este o invenţie a acestei ţări, nici nu a fost descoperit acum după
îndelungi căutări, necunoscut zilelor noastre, ci este unul vechi decând lumea
şi la îndemâna oricărei ţări care doreşte cu adevărat să-şi apere interesele
naţionale fundamentale. A fost şi este un principiu axat pe patriotism,
demnitate naţională şi apărarea cu fermitate a intereselor supreme de stat.
Rememorarea câtorva acţiuni întreprinse de
statul slovac împotriva neorevizionismului revanşard, şovin şi exclusivist
etnic, practicat tenace de Ungaria, se impune pentru noi românii. România este,
la fel, o ţintă permanentă a politicii extremist – revanşarde a Budapestei iar
atitudinea Slovaciei ne oferă modul în care această ţară a ştiut să
contracareze acţiunile respective şi să se protejeze. Un exemplu elocvent în
acest sens l-a reprezentat refuzul autorităţilor slovace de a permite, în
august 2009, intrarea în ţară a preşedintelui Ungariei, Laszlo Solyom, cu
intenţia de a inaugura o statuie a „Sf.Stefan”, în localitatea Komarno, cu
concentraţie de etnici maghiari. Refuzul Slovaciei a avut o motivare
inatacabilă anume că vizita preconizată coincidea cu împlinirea a 41 de ani de
la invazia trupelor Tratatului de la Varşovia, între care şi cele ale Ungariei,
în Cehoslovacia. Întrucât nu s-a ţinut
seama de anunţul făcut pe canale diplomatice că „vizita nu este
binevenită”, Laszlo Solyom a fost oprit la graniţa statului slovac fiind nevoit
să facă cale întoarsă; a fost declarat „persona non grata”! Prin această
decizie autorităţile slovace au preîntâmpinat organizarea pe teritoriu slovac a
unor manifestări cu caracter revizionist, revanşard şi şovin maghiare ce erau
preconizate a se desfăşura cu prilejul vizitei lui Slyom. De asemenea, Slovacia
a făcut faţă cu succes intenţiei Ungariei de a acorda cetăţenia ungară
etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul naţional slovac prin adoptarea
de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacţia a fost
una la fel de fermă, neezitantă şi perfect legală prin adoptarea legii care
prevede că se interzice dubla cetăţenie iar etnicii maghiari care deţin
cetăţenia ungară nu pot ocupa funcţii publice în Slovacia. Atitudinea statului
slovac, în acest caz, a fost una logică fiind arhicunoscut faptul, probat nu de
puţine ori de-a lungul istoriei, că loialitatea nu poate fi împărţită, ea poate
fi doar una şi faţă de o singură ţară . Cu atât
mai mult cu cât politica Ungariei faţă de
Slovacia este una revanşardă, de revizuire a tratatelor de pace, de după
Primul Război Mondial, care au consfiinţit crearea statului Cehoslovac şi de
realizare a iluzoriei Ungarii Mari! Semnificativă în această situaţie a fost
solidarizarea cu Slovacia a lui Vaclav Klaus, preşedintele Cehiei. La fel, în
baza aceluiaşi principiu al primordialităţii interesului naţional, autorităţile
slovace au implementat regionalizarea respingând organizarea administrativ-teritorială
pe criterii etnice, evitând astfel apariţia acelei „mici Ungarii” pe teritoriul
său, atât de mult dorite de Ungaria şi subordonate total intereselor acesteia,
nu numai în cazul de faţă dar şi în cel al României, Ucrainei, Serbiei, etc.,
peste tot unde există o minoritate maghiară. Deosebit de consecvent în planul
contracarării acţiunilor neorevizioniste, extremiste, revanşarde şi de amestec
în problemele sale interne, iniţiate în prezent de Ungaria, statul slovac a
interzis desfăşurarea pe teritoriul său, la Komarno, în ziua de 27 iunie 2012,
a şedinţei unei comisii a Parlamentului Ungariei. Şi în acest caz, ca şi în
altele, Ungaria fidelă „principiului” care guvernează politica sa externă în
raport cu ţările pe teritoriul cărora există etnici minoritari maghiari,
respectiv amestecul în treburile interne ale acestor state, a intenţionat
organizarea şedinţei menţionate fără a consulta, în prealabil, autorităţile
slovace. În acest context, mai amintim de faptul că trupa rock Karpatia, din
Ungaria, este interzisă pe teritoriul Slovaciei,datorită mesajelor extremiste,
şovine, xenofobe, rasiste şi de
susţinere a refacerii aşa zisei Ungarii Mari,cuprinse în repertoriul ei. O
menţiune se impune, anume că măsurile aplicate de Slovacia, la care am făcut
referire, nu au fost criticate de ţările membre ale Uniunii Europene, ele
nefiind considerate nici nelegale, nici antidemocrate, nici antieuropene, nici
antimaghiare!
Fie şi la o simplă privire este evidentă
asemănarea izbitoare a modului de acţiune practicat de Ungaria, în virtutea
doctrinei hungariste a neorevizionismului, extremismului, exclusivismului
etnic, separatismului teritorial şi şovinismului, în cazul Slovaciei şi
României! Toate situaţiile din Slovacia, enumerate mai sus, s-au petrecut copie
la indigo în România. Trebuie spus,
însă, că în timp ce Slovacia a rezolvat, ferm, logic, fără ezitare, în favoarea
sa această situaţie, România, datorită atitudinii de espectativă şi ezitante a
autorităţilor statului, a fost umilită şi sfidată de Ungaria! Din această
perspectivă, comparativ, vorbim de un stat slovac puternic apărat printr-o demnitate naţională impresionantă şi de un stat român vulnerabil
în care această calitate esenţială pare să nu mai existe. Autorităţile ţării
mele, România, nu au considerat până în prezent necesar să găsească şi să
aplice soluţii la aceaşi problemă. Cu siguranţă că nici nu au fost interesate,
în acest sens, dacă este să ţinem seama numai şi de faptul că
modelul slovac era aproape şi la îndemână!
Colonel (r) prof.
Claudiu Aiudeanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu