Cititi si luati aminte. Aceasta este CAUZA principala, pentru care Romania este in coada LUMII. Cand vom reusi sa ne alegem CONDUCATORII, dupa criterii de performanta profesionala si moralitate ridicata, atunci vom fi si noi un POPOR respectat, pana atunci, vom sta cu mana intinsa, si vom supravietui intr-o lume tot mai globalizata. TREZITI-VA !
Florian Colceag. Educator din naştere. Profesor de meserie
Grea meseria asta de educator. Toţi am avut.
Pe unii i-am apreciat şi chiar iubit. Pe alţii nu. Toţi ne-am „lipit” cu
sufletul de anumiţi profesori. Copiii simt cel mai bine care dascăl îşi face meseria
pentru binele lor şi care o face pentru binele său. Sunt oameni care au menirea
asta în sânge. Oricine poate fi numit sau se poate „numi” profesor. Dar nu
oricine poate fi Profesor.
In 2007, domnul Profesor Colceag spunea despre învăţământul
românesc „Sistemul a ajuns
în faza de putrefacţie, de distrugere, devenind toxic atât pentru elevi, cât şi
pentru profesori”. Acum, în 2009, suntem într-o anumită „situaţie”
cu educaţia. Se ştie care. Profesorul Florian Colceag din 2007 tot spune. Cine
l-a auzit? Cine l-a ascultat? Pe cine a interesat?
Domnul Florian Colceag a absolvit Facultatea
de Matematică-Mecanică în 1978. A devenit profesor de matematică la Şcoala nr.
78 din cartierul 23 August – Bucureşti, o şcoală de periferie în care învăţau
mulţi copii cu mari probleme sociale.
Din 1984 s-a ocupat de copiii din Bucureşti care participau
la olimpiadele de matematică, naţionale şi internaţionale. În 15 ani de
pregătire a olimpicilor, copiii au obţinut 69 de medalii internaţionale la
matematică. În 2007, domnul Profesor Colceag spunea că din cei 300-400 de copii
pe care i-a pregătit, doar 5 sau 6 mai erau în România. „Au plecat în străinătate, peste 70
dintre ei fiind la rândul lor profesori la prestigioase universităţi din lume”.
După 1989 a lucrat un an în Ministerul
Învăţământului. A fost înlăturat. S-a mutat la Liceul de Mecanică Fină şi a continuar
să lucreze cu olimpicii. Din 1996 a început să lucreze cu specialişti
australieni, în programe de „Gifted Education” – Educaţia a copiilor
supradotaţi, dăruiţi, talentaţi. Copii înzestraţi cu calităţi speciale
într-unul sau mai multe domenii.
În 1999 era profesor gradul I. A fost invitat
la un congres de specialitate, în Turcia. Ca să poată participa, domnul
Profesor Colceag şi-a vândut maşina.
Tot în 1999, domnul Profesor Colceag a primit
o bursă în SUA – pe probleme de „Gifted Education” – la Universitatea de Stat
din Utah. S-a gândit să o accepte, pentru că în România nu mai avea către ce să
evolueze. A vândut apartamentul, şi-a luat fiica şi pentru 2 ani s-a mutat în
SUA.
A făcut un master în problemele de educaţie
ale copiilor supradotaţi. A studiat zilnic şi a lucrat la cel mai mare centru
de profil din Oklahoma.
S-a întors în România în 2001. „Timp de un an şi jumătate am trăit cu familia din…
ultimul salariu obţinut în America…”. Timp în care a început lupta
pentru înfiinţarea unui program educaţional aşa cum îl văzuse aplicat cu mare
succes în ţările civilizate. „Timp
de 8 luni am fost purtat între un birou şi altul al Ministerului Educaţiei”.
A demisionat din învăţământ şi a înfiinţat
Organizaţia IRSCA Gifted Education.
De atunci luptă. Pentru concretizarea unui
învăţământ care să pună în valoare abilităţile înalte ale copiilor din România.
Profesorul Florian Colceag: „Eu nu fac politică, ci politică
educaţională. Dar nu
poţi să judeci acţiunea diferitelor partide şi să vezi, din ceea ce ele propun,
unde este vorba de competenţă, responsabilitate, eficienţă şi implicare
socială. Politica nu este un meci de fotbal, în care trebuie să fii suporterul
uneia dintre echipe. Nu are ce
căuta spiritul suporterit în politică, şi cu atât mai puţin în politica
educaţională”.
În anul 2007, în ianuarie, a fost aprobată Legea 17 –
„Privind educaţia tinerilor supradotaţi capabili de performanţă înaltă”.
Documentaţia privind organizarea concretă a Centrului Naţional de Instruire
Diferenţiată „s-a rătăcit” prin birourile ministerului: „Ca şi
când ar fi fost vorba de vreun pix, vreo scobitoare ori o limuzină Audi A8,
achiziţionată de fostul ministru, şi nu de viitorul copiilor României, ba chiar
de viitorul însuşi al ţării” spunea
domnul Profesor Colceag.
„Dacă
se ia decizia proastă, copiii şi tinerii cu abilităţi înalte vor continua să părăsească
ţara, iar cei care vor rămâne se vor pierde, sufocaţi de un deşert de nepăsare
şi incompetenţă”.
Articol de Gabriel Penes – „Florian Colceag, un visator pragmatic”. Revista Felicia, august 2007.
Acum câteva zile, doamna Tincuţa Baltag scria pe blogul său: „Nu sunt un specialist in sisteme
educationale. Sunt insa un produs al unui astfel de sistem si imi pot forma o
opinie ce se bazeaza mai mult pe bun simt decat pe studii de cercetare profunde. Din punctul meu de
vedere imbunatatirea educatiei in Romania s-ar putea face cu investitii
serioase de bani si energie dar mai ales cu viziune si leadership. Daca as
putea reforma sistemul as porni probabil cu urmatoarele elemente: 1. As
corela salariilor profesorilor cu performanta acestora. Performanta as lega-o atat de metode moderne de predare
dar si de teste periodice aplicate profesorilor pentru a verifica felul in care
acestia isi actualizeaza cunostintele legate de domeniul pe care il predau. Am
intalnit prea multi profesori care nu mai investesc in propria dezvoltare
profesionala si care isi predau liniar materia desi informatia este depasita.
As pune mare accent pe evaluarile anonime si permanente ale elevilor”.
Se pare că bunul simţ nu prea are loc în
sistem.
Matematicianul
Florin Colceag, preşedintele EDUGATE (Consorţiul
Român pentru Educaţia Copiilor şi Tinerilor Supradotaţi şi Talentaţi) şi al IRSCA Gifted Education (Institutul
Român pentru Studii şi Cercetări Avansate Gifted Education) apreciază, conform
datelor publicate în cercetări recente, că 5%-10% din populaţia lumii sunt persoane
supradotate. Dintre aceştia, doar 2% se diferenţiază prin potenţial creator sau
talente extrem de mari. „Experienţele
au demonstrat că dezvoltarea economică, socială şi culturală este în directă
legătură cu dezvoltarea educaţiei copiilor supradotaţi şi talentaţi“,
afirmă cu convingere „antrenorul“ a sute de olimpici internaţionali care au dus
faima României în lume. Ţările aflate acum în topul clasamentelor care indică
gradul de dezvoltare al societăţii umane sunt cele care au dezvoltat economii
funcţionale folosindu-se de potenţialul creator al oamenilor de excepţie.
Acestea sunt şi cele care au dezvoltat sistemul „gifted education“.Incubatorul
de genii este în casa fiecăruia. Educaţia. Florin Colceag spune că i-au trecut prin mână aproximativ o mie de supradotaţi,
excelând în matematică, informatică, fizică, economie, medicină, lingvistică,
politologie, muzică, biologie, balet etc.
Din 1984, s-a ocupat de loturile din Bucureşti pentru olimpiadele de
matematică, naţionale şi internaţionale. Tinerii pregătiţi de matematicianul
român au câştigat zeci de medalii internaţionale. Acum, numără pe degetele de
la o mână numărul celor care au mai rămas în ţară.
INTERVIU
Capital: Este o mare foame de inteligenţe la nivel mondial.
România s-a dovedit un bun exportator de creiere în decursul anilor, iar acum,
mai mult ca niciodată.
Florin
Colceag: Este un sistem vicios la nivel politic, iar
acesta se reflectă şi în plan economic. Dacă
un lider este mediocru, el nu-şi va pune subalterni mai buni pentru că se va
teme. Va alege subalterni mediocri. Aceştia, pentru a putea rămâne pe posturile
lor, devin obedienţi. Această obedienţă
existentă la nivel de sistem central se transmite la toate nivelurile, ceea ce
duce la un stat totalitar, condus de un individ mediocru. Aici este marea
problemă, pentru că de la acest nivel nu pornesc iniţiativele. Se frânează
totul.
Capital: Avem o astfel de conducere statală?
Florin
Colceag: Mă băgaţi în corzi! Nu eu sunt cel chemat
să comentez. Se vede cu ochiul liber, după rezultatele care se obţin. În sistemul de
conducere a României sunt şi oameni competenţi, dar cei mai mulţi sunt aleşi pe
alte principii decât capacitatea sau performanţele profesionale.
Capital: Care este coeficientul de inteligenţă pe care ar
trebui să-l aibă un lider?
Florin
Colceag: Un lider capabil să facă ceva şi să fie
respectat are un coeficient IQ de aproximativ 150. Noi acum ne aflăm la
momentul istoric al „uciderii pruncilor“, deoarece tipul de lider pe care-l
avem este unul care se teme că vine altul să-i ia locul. În ţările dimprejurul
nostru s-au creat centre sau institute naţionale pentru tineri supradotaţi.
Acestea atrag tinerii, fac cercetări deosebite, ceea ce se vede în dinamica
dezvoltării economiei acestor state. Universitatea Warwik din Marea Britanie a
dat recent un comunicat prin care anunţă că-şi deschide porţile pentru o mie de
copii cu abilităţi deosebite din toată lumea. Aceştia vor primi o educaţie
gratuită. Eu am făcut presiuni pentru înfiinţarea acestor „oaze“ şi în România,
dar lucrurile se mişcă foarte greu. Sistemul
naţionalist de educaţie nu permite dezvoltarea liderilor capabili să
soluţioneze crizele cu care ne confruntăm acum.
Capital: În pofida declaraţiilor, în ultimii ani, de fapt,
s-a stopat dezvoltarea talentelor în România.
Florin
Colceag: Nu. În
perioadele de haos apar cele mai multe genii. Explicaţia este dată de faptul că oamenii trebuie să facă
faţă unor situaţii cu totul deosebite, incerte, care le favorizează dezvoltarea
intelectuală. România, la fel ca Israel, Rusia, China, India, beneficiază de o
categorie specială de copii, cu inteligenţe deosebite. Aceştia pot fi strategii de mai târziu, dacă sunt bine
antrenaţi.
Capital: Cum îi descoperim?
Florin
Colceag: Sunt mai multe căi. Avem la dispoziţie o
mulţime de sisteme de investigare şi testare ştiinţifică. La trei ani, copilul
are clar conturat profilul talentelor. Din cauza reacţiei de
tip „neolitic“ a părinţilor, care nu au capacitatea să-i răspundă la întrebări,
să-l încurajeze în cercetare, descoperire, copilul cade în oniric, în joc. Se întrerupe contactul cu adultul şi nu-şi mai dezvoltă
abilităţile. Dacă nu te ocupi de copil, el nu mai creşte foarte bine.
Capital: Îl dăm la şcoală sau la diverse cursuri. Acum este
o adevărată modă.
Florin
Colceag: Este un mod de a te spăla pe mâini, pentru
că şcolile sunt un al doilea factor de frânare. Îl duc într-un loc în care liderul este profesorul
care foarte rar încurajează copilul să pună întrebări penetrante, pentru că se
teme că nu ştie să răspundă.
Capital: Înseamnă că avem nişte mecanisme extraordinar de
bine puse la punct pentru frânarea inteligenţei.
Florin
Colceag: Da, pentru că sistemul nostru
naţionalist de învăţământ nu are nevoie de genii, ci de oameni obedienţi, de
auditori secvenţiali. Vizualii spaţiali
sunt extraordinar de creativi, nu suportă nedreptăţile şi din această cauză
sunt nişte contestatari la adresa puterii şi a organizării administrative.
Capital: Care este rata de pierdere a acestor talente în
România?
Florin
Colceag: Este mare peste tot. În SUA este o rată de
pierdere a copiilor supradotaţi de 50%. În România, este de 80%. Din cei 20%
care sunt încurajaţi să se dezvolte, 80% pleacă apoi peste hotare.
Capital: Se întâmplă să clacheze supradotaţii şi la ce
vârstă?
Florin
Colceag: Da. Şi la toate vârstele, dacă nu sunt
„hrăniţi“. Majoritatea
oamenilor dezvoltă inteligenţa atâta timp cât li se cere şi până unde le-o cere
sistemul. Ce
avantaj competitiv are un om inteligent într-o societate riguros construită
piramidal? Cum priveşte această societate un om generos? Cam… prost. Dar pe
unul inteligent? Ca pe un… ciudat. Societatea impune limitări şi majoritatea
oamenilor se dezvoltă până în momentul în care intră în contradicţie cu
societatea. Foarte puţini au curajul să meargă mai departe.
„Haosul şi incertitudinea favorizează dezvoltarea
indivizilor supradotaţi”. Florin
Colceag, preşedintele EDUGATE şi IRSCA Gifted Education – Interviu din Capital, octombrie
2007.
Mediul
haotic în care trăim, o provocare în plus pentru speranţele României. Profesorul Florin
Colceag are o experienţă de două decenii în educaţia copiilor supradotaţi.
Preşedintele EDUGATE şi al organizaţiei IRSCA Gifted Education România a
antrenat generaţii întregi de olimpici de matematică, din care îi poate număra
pe degete pe cei care au rămas în România. În viziunea sa, centrele de
excelenţă deschise prin ţară au unicul scop de a antrena copiii pentru
câştigarea concursurilor şcolare, şi foarte puţin cel de a dezvolta abilităţile
fiecărui individ în parte. Paradoxal, rata de pierdere a copiilor şi tinerilor
supradotaţi din România este sensibil mai mică decât media mondială, care
depăşeşte 50% dintre copiii excepţionali. „Mediul
haotic în care trăim este o provocare suplimentară pentru copii, îi face să
lupte cu reprimările sistemului“, explică
matematicianul.
Crizele
mondiale nu pot fi rezolvate de mediocri. Chiar dacă, de la 2-3
ani, copilul e curios, afectuos, etic, plin de umor, creativitate şi spirit de
iniţiativă, în timp, fără susţinere morală, alege să îşi nege abilităţile doar
pentru a intra „în rând cu lumea“. Rezultatul: o uriaşă risipă de potenţial
uman. Legea nr. 17/2007 pentru susţinerea unui Centru Naţional de Instruire
Diferenţiată a adus, până acum, doar speranţa. În ciuda rezultatelor mediocre
la evaluările internaţionale, centrul întârzie să apară, iar tinerii
supradotaţi aleg exodul. În România, instituţiile dedicate educaţiei copiilor
cu IQ, EQ şi SQ peste medie, de la grădiniţă până la nivel postuniversitar,
sunt, practic, inexistente. O explicaţie este faptul că nu am reuşit să ne
rupem complet de „clasa muncitoare care merge-n paradis“ şi nici să respectăm
specialiştii. „Această atitudine îşi trăieşte ultimele zile. Crizele mondiale
nu pot fi rezolvate cu mediocri, ci cu oameni cu abilităţi înalte, antrenaţi să
facă faţă la provocarea complexităţii şi dinamicii imprevizibile a schimbărilor“, avertizează Florin Colceag, pentru care viitorul
aparţine sistemului „gifted education“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu