ROSIA MONTANA

  

   

                                        Ionel Haiduc, preşedintele Academiei Române:

                           "Ar fi de neconceput ca statul român să-şi cumpere propriul aur"                    


 Interviu:

Cu mici excepţii, decidenţii politici hotărăsc în numele nostru, fără a se consulta cu specialişti din diverse zone de activitate. De ce această ruptură între decident şi specialist?

Desigur, în unele ţări, şi mai ales în ţările avansate, decidenţii se consultă - cel puţin - cu specialiştii şi mai şi ţin cont de părerile acestora. Şi putem începe cu preşedintele Statelor Unite, care e cel mai puternic om din lume. Are un consiliu de specialişti din toate domeniile, unii dintre ei laureaţi ai premiului Nobel, şi cred că nu ia decizii, mai ales în zona ştiinţifică, fără să ţină cont de părerile acestui consiliu. De altfel, preşedintele american primeşte din doi în doi ani un raport foarte stufos, cu multe anexe, despre starea cercetării şi învăţământului din Statele Unite şi din toate statele lumii, cu informaţii şi date. Sigur, el nu va citi 2.000 de pagini, dar prin consilierii care sunt la curent cu ceea ce se prezintă în rapoarte, este în cunoştinţă de cauză atunci când ia decizii. Ca să nu mai vorbim de consultările permanente pe care le are cu Fundaţia Naţională pentru Ştiinţe şi cu Academia Naţională de Ştiinţe. Acolo, la nivel înalt, decidenţii ţin cont de părerile specialiştilor... Dar, sigur, toate aceste lucruri diferă de la o ţară la alta.

Eu cred că ruptura se produce din următorul motiv: oamenii politici sunt legaţi de aceste termene scurte ale mandatului, de 4 sau 5 ani între perioadele electorale, şi-atunci ei trebuie să se ocupe de problemele curente pe termen scurt şi să-şi asigure un prestigiu care să le permită o nouă candidatură. Însă, pe termen mediu şi lung, specialiştii pot să-şi permită să vină cu proiecte, programe şi soluţii viabile şi chiar fac acest lucru. Şi-atunci se impune aici un dialog concret între cele două paliere care nu se intersectează.

Dar instituţia pe care o conduceţi are deja o sumedenie de rapoarte întocmite. Ar trebui doar să le citească cineva...

Academia este solicitată de multe ori de guvern, de ministere, de unele instituţii centrale, de Parlament, să-şi exprime părerea în legătură cu unele proiecte de lege, sau când s-a elaborat strategia naţională după integrarea în Uniunea Europeană, Academia a fost un partener. La Academie s-au mai discutat şi regionalizarea şi proiectul de modificare a Constituţiei. Însă am creat doar un cadru de discuţii, un schimb de păreri, fără a veni cu propuneri concrete, însă au rezultat concluzii utile. Desigur, nu toate concluziile sau părerile pot să placă anumitor grupuri şi de-aici intervine nepotrivirea între ceea ce-ar trebui să se facă şi ceea ce se face în cele din urmă.

Nepotrivirea aceasta „de caracter” s-a manifestat şi în cazul variantelor de exploatare a resurselor naturale ale României?

Resursele naturale pot fi o cale de îmbogăţire a unei ţări şi multe ţări au reuşit acest lucru. Ideea e să le exploatezi inteligent... Academia Română a participat la comisia de la Ministerul Mediului care a evaluat proiectul de la Roşia Montană. A fost o solicitare oficială. În ceea ce priveşte gazele de şist, în primul rând am vrut să ne dumirim cu privire la tehnologie, pentru că părerile sunt împărţite în literatură, în presă, în rândul specialiştilor. Americanii se pare că folosesc cu succes această tehnologie, Europa e mai reticentă şi chiar se opune... Depinde şi de teren. În America au suprafeţe uriaşe, pot deschide exploatări departe de zonele foarte populate, pe când în Europa e înghesuială şi în special în România sunt cu totul alte condiţii; densitate, habitat natural, zone protejate, situri arheologice. Şi-atunci, în funcţie de această situaţie, ar trebui judecate lucrurile.

În legătură cu exploatarea inteligentă. Ţările arabe şi alte ţări, din Orient mai ales, nu încasează de la investitori doar redevenţe - care oricum la noi se preconizează a fi foarte mici -, ci se aplică aşa-numitul procedeu de împărţire a producţiei -„production sharing agreement”. Aurul, petrolul, gazele, nichelul şi multe altele sunt în proprietatea statului care le are în subsol. Pentru a le valorifica trebuie să se adreseze unui investitor, străin sau naţional. Să zicem, aurul; îl scoţi din pământ, este proprietatea statului. Dau investitorului atât cât să-şi acopere cheltuielile de investiţie, de exploatare şi un profit rezonabil, să fie atrăgător pentru el. Restul, în principiu şi în fapt, aparţine statului. Şi-atunci, unele ţări reţin 80% din producţie în favoarea statului. Ar fi bogate ţările arabe cu o redevenţă de 2-4% din petrol? Din contră! Asta ar trebui şi la noi să se întâmple. Dacă exploatăm aurul în condiţii de deplină siguranţă din punctul de vedere al mediului, al protecţiei arheologice şi-aşa mai departe.

Dacă exploatăm acest aur, tot surplusul după ce scădem cheltuielile menţionate ar trebui să intre în Banca Naţională. Ar fi de neconceput ca Banca Naţională, Statul Român să-şi cumpere propriul aur. Deci, subliniez, avem nevoie de o exploatare inteligentă a resurselor vitale ale României. Sunt lucruri care pot fi gândite din timp şi negociate, nu lăsate la voia întâmplării.

Mai trebuie un dram de moralitate şi verticalitate...

Când avem probleme de corupţie, lucrurile stau cu totul altfel.

 Pe lângă resurse, s-au mai ivit „peste noapte” două teme: regionalizarea şi modificarea Constituţiei. De ce atâta grabă?

Personal, nu cunosc toate aspectele legate de regionalizare, dar părerea mea este că nu trebuie să ne grăbim. Judeţele sunt şi ele nişte regiuni. Gruparea judeţelor nu cred că trebuie făcută formal, creându-se un strat între judeţ şi administraţia centrală. S-ar crea un sistem birocratic suplimentar. Ele pot colabora, formându-se nişte consorţii, pentru o problemă concretă de interes zonal. Există riscul ca totul să se facă pe hârtie, iar profitul să nu fie foarte substanţial. Se pare că vor fi două centre de centralizare. Există acum aceste regiuni economice, însă nu s-a văzut până acum efectul lor.

N-ar fi trebuit întrebată populaţia dacă vrea regionalizare?

Eu cred că până la urmă va fi întrebată printr-un referendum sau prin dezbateri extinse. La fel şi în problema Constituţiei. Sunt lucruri care trebuie schimbate, însă trebuie procedat cu calm, cu răbdare, cu inteligenţă. Nu trebuie să ne pripim numai de dragul de a schimba ceva.

Avem totuşi cu adevărat nişte priorităţi naţionale?

Asta nu e clar totuşi la noi, care sunt priorităţile naţionale. Se vorbeşte despre sănătate, cercetare, apărare, educaţie, toate sunt priorităţi, dar când se ajunge la împărţirea banilor, atunci se merge după capacitatea de influenţă a celui care solicită. Şi-ajungem la cele spuse mai înainte, la dezvoltarea pe termen mediu şi lung. Eu am fost surprins când s-a discutat în Parlament bugetul şi s-a venit cu zeci şi zeci de amendamente referitoare la biserici, mânăstiri, clopotniţe etcetera... Foarte puţine despre şcoli, pentru că în orice comună oamenii sunt mai dispuşi să contribuie la biserică decât la şcoală. La ţară, în ziua de azi sunt puţini copii şi de aici apare o situaţie oarecum deformată. Eu nu sunt împotriva finanţării bisericilor, dar lucrurile trebuie bine cântărite. Avem exemplul Coreei de Sud: acum câteva decenii erau acolo 60 de doctori în ştiinţă, un număr foarte mic. Era o ţară subdezvoltată. În Statele Unite erau vreo 600 de coreeni cu titlu de doctori formaţi şi specializaţi acolo. Un preşedinte al Coreei -preşedintele Park dacă nu mă înşel - dictator, e adevărat, pentru că altfel nu putea să facă ce a făcut, a decis să aducă din Statele Unite cât mai mulţi specialişti formaţi acolo; pentru asta le-a creat nu condiţii, ci privilegii. Adică salarii care să le permită un nivel de trai comparabil cu cel de peste Ocean.. Viaţa era mai ieftină în Coreea, deci nu era nevoie de salarii la nivelul american. Locuinţa, transportul gratuit, slujbă pentru soţie, şcoala pentru copii gratuită şi condiţii de lucru, de cercetare, laboratoare, biblioteci etcetera, astfel încât, după un număr de ani, iată, Coreea de Sud a ajuns pe piaţa mondială cu produse de inovaţie, creaţie proprie.

Thailanda, o ţară care era la acelaşi nivel cu Coreea de Sud în acelaşi an, a decis altfel: să deschidă porţile pentru investitorii străini, care au venit, au deschis firme, fabrici, cu tehnologii străine, iar când pleacă, pleacă de tot. Thailanda nu este prezentă pe piaţa mondială cu produse de concepţie proprie, iar PIB-ul Thailandei este astăzi de 6 ori mai mic decât cel al Coreei de Sud, deşi au pornit de la acelaşi nivel. Se vede astfel rolul investiţiilor în ştiinţă, în cercetare şi al libertăţii cercetătorului de a gândi şi de a face ceea ce crede el că trebuie să facă, iar din ceea ce produce cercetarea rezultă, până la urmă, ceva util şi care poate avea succes comercial.

Presupunând că de mâine aţi fi, să zicem, şeful guvernului României. Care ar fi priorităţile? Care ar fi primele lucruri pe care le-aţi face şi unde ar trebui să fie capătul de drum?

Nu m-am gândit niciodată la aşa ceva şi refuz să mă gândesc.

Să zicem că aţi fi obligat... Cu pistolul la tâmplă!

He, he... nu aş face nimic de capul meu, m-aş sfătui cu oamenii competenţi în domeniile în care ar trebui rezolvate lucruri la acest nivel. Pentru economie, pentru ştiinţă, pentru învăţământ, pentru sănătate, nu pe o scară foarte largă. Pentru că dacă aplici democraţie excesivă nu ajungi la nici o concluzie, sunt prea multe păreri, prea multe idei. Dar un grup de oameni înţelepţi şi bine selecţionaţi, care să deţină informaţia şi care pe baza informaţiei existente, în literatură, în cunoştinţele lor, pe baza comparaţiei cu ceea ce fac alţii, să tragă concluzii, ar putea fi de mare ajutor. Am impresia că noi, în România, de multe ori în cei 23 de ani ne-am grăbit să aplicăm idei poprii, fără să ne uităm cum procedează alţii. De ce am făcut retrocedările acestea care s-au făcut în mod cu totul şi cu totul dezordonat, pe baza ideii de restituţio in integrum?... Care e bună, dar cui dai? Unor stră-strănepoţi care nici nu şi-au cunoscut strămoşii, dar vin acum cu acte, de multe ori false? Sau dai numai pe linie directă, la fii, nepoţi, dar nu la a 4-a, a 5-a generaţie? Unele ţări precum Ungaria au fost foarte reticente în aceste restituiri şi nu au dat înapoi chiar oricui, oricum şi orice. Nu este în regulă!

( Marcel Bărbătei-Cotidianul)

Viziunea mea.

De multe ori m-am gandit la ce-mi spuneau sefii mei in legatura cu oamenii: "De la doi oameni in sus, unul trebuie sa fie sef". Atunci am tratat aceasta zicere cu condescendenta. Iata ca pe masura ce a trecut timpul, mi-am dat seama ca exista un mare adevar in aceasta, in aparenta, butada. Uitati-va ce se intampla cu Romania din 1989 incoace. Aceasta tara nu a fost condusa dupa regulile stiintei conducerii. S-a inteles prost conceptul de "Democratie". Unii l-au confundat cu bunul plac, cu libertinajul, cu vulgaritatea, cu nerespectarea legilor, cu nemunca, etc. Din aceasta cauza s-au inversat valorile. Adica competenta a fost inlocuita cu "descurcareala". Au reusit smecherii, invartitii, cei cu relatii, "lipitorii de afise", etc. Cei competenti au fost folositi la maximum iar cand nu a mai fost nevoie de ei, sau au venit, in institutie, unii "pe linie de partid", primii au fost dati afara si inlocuiti cu cei care aveau "recomandare de sus". Din aceasta cauza si din multe alte "smecherii", la limita legii, am ajuns la marginea prapastiei. Este timpul sa apara oameni providentiali care sa repuna TARA pe drumul cel bun.
Dupa parerea mea sistemul capitalist, in forma lui actuala, a dat faliment. Argumentul meu este AMERICA. Tara "tuturor posibilitatilor"! Sigur, vor veni unii cu argumente stiintifice sa-mi demonstreze ca nu este asa. Teoretic au dreptate, dar practica demonstreaza ca acest sistem nu mai este viabil. Colectivitatile trebuie CONDUSE altfel. In centrul societetii trebuie sa stea OMUL si apoi tot ce este viu pe aceasta planeta (va rog, nu mai veniti cu expresii de genul "limbaj de lemnn", etc; lasati oamenii sa se exprime asa cum pot si luati, din spusele fiecaruia, esenta a ceia ce a vrut sa comunice.).
Dupa parerea mea, orice activitate de pe acest pamant, care se refera la invatamant, sanatate, cultura, politica, economie, etc. trebuie sa aiba o forma de scolarizare.
Cu alte cuvinte fiecare din oamenii, care lucreaza in domeniile enumerate mai sus, trebuie sa aiba o competenta data, in primul rand, de scoala si apoi de experienta si de capacitatile intelectuale ale fiecaruia. Nu poti sa practici meseria de doctor, profesor, POLITICIAN, inginer, etc. daca nu ai pregatirea teoretica si practica necesara. O sa sara unii in sus si o sa zica: "Da ce, POLITICIAN este o meserie? Acum nu este, dar trebuie sa fie, dupa parerea mea. Este o activitate remunerata? Are ea particularitati fata de alte meserii? Da! Si atunci de ce sa nu o introducem in nomenclatorul cu meserii? Sta in puterea noastra, a oamenilor sa schimbam regulile din societate. Nimic nu a fost si nu va fi "batut in cuie" in societatea umana. Trebuie doar sa vrem acest lucru, gandindu-ne la binele comun (care este capabil de asa ceva, care nu, va ramane vesnic prizonierul "proprilui interes").
Dupa parerea mea, modelul de stat care sa puna in practica aceasta "viziune" nu este statul actual. Statul viitorului(nu ma refer la statul universal,ci la statul national al fiecarei tari), trebuie sa arate cam asa.
PRESEDINTELE STATULUI sa fie ales de POPOR si sa aiba NUMAI functie de reprezentare.
PARLAMENTUL sa fie ales de electorat dintre specialistii din domeniul juridic.
GUVERNUL sa fie format din specialisti. Ministrii sa fie specialisti in domeniul respectiv iar pentru ocuparea fuctiei de ministru sa se dea concurs.
JUSTITIA sa fie formata din cei mai buni profesionisti din domeniul juridic, iar functia de judecator sa fie ocupata, prin vot popular(din comunitatea respectiva). La aceste alegeri sa participe juristi cu multa experienta (asa zisii "intelepti" din domeniu).
In fiecare comunitate locala sa fie un judecator care sa judece cauzele simple legate de succesiuni, divorturi, litigii marunte, etc.
ORGANELE ADMINISTRATIEI LOCALE sa fie alese de populatia din comunitatile respective, din randul celor mai gospodari cetateni.
PARTIDELE POLITICE NU MAI SUNT VIABILE, DIN PUNCT DE VEDERE ISTORIC. Ele si-au indeplinit rolul lor. Daca ne uitam cu atentie, ele sunt o frana in calea dezvoltarii armonioase a societatii. Sunt o sursa de tensiuni sociale, politice,etc. Dupa parerea mea, nu mai sunt "un rau necesar" ci "un rau care trebuie eliminat".
CELELALTE FUNCTII ALE INSTITUTIILOR STATULUI sa fie ocupate, prin concurs, sau, acolo unde se preteaza, conducatorii acestora sa fie alesi de colectivele respective.
STATUL trebuie sa-si formeze institutii pentru a pregati specialisti in orice domeniu de activitate, in asa fel incat sa nu fie scolarizati decat strictul necesar, cu o marja in plus, dupa criteriile stiintifice stiute. Dupa scolarizare, fiecare trebuie sa primeasca repartitie la un loc de munca, functie de rezultatele obtinute la invatatura, si sa activeze, unde a fost repartizat, un numar de ani(perioada stipulata in contractul pe care, fiecare il va incheia cu statul sau cu firma particulara care suporta cheltuelile de scolarizare). Daca nu doreste sa se duca acolo unde a fost repartizat, atunci, respectivul absolvent, va fi obligat sa suporte cheltuielile de scolarizare.
ARMATA sa fie formata din profesionisti. Dar, in fiecare an, fiecare cetatean al statului de sex masculin, care a implinit varsta de 18(optsprezece) ani sa fie obligat sa participe, in resedinta de judet unde domiciliaza, la o tabara militara de pregatire complexa, unde sa invete teoretic si practic probleme privind apararea tarii.
POLITIA sa fie formata din profesionisti si sa i se dea puteri sporite in lupta cu infrationalitatea. ABUZURILE politistilor sa fie sanctionate IMEDIAT iar masurile luate, sa fie facute publice, pentru a intari increderea populatiei in acest organ al statului. .
SISTEMUL PENITENCIAR sa fie gandit in asa fel incat, cei care, din diferite cauze ajung acolo, sa aiba posibilitatea reala de a se indrepta. Cei care sunt inchisi pe viata sa li se asigure un trai uman dar, NUMAI PE BAZA MUNCII LOR. Celorlalti detinuti sa li se asigure programe reale de reeducare, tot pe baza activitatilor lucrative combinate cu scolarizari in diferite domenii.
ORGANELE STATULUI, LA TOATE NIVELELE, ORGANELE ADMINISTRATIEI LOCALE precum si TOATE FUNCTIILE DIN INSTITUTII alese prin vot, sa poata fie REVOCATE, tot prin acest mijloc, in conditii legale.
BISERICA sa redevina exemplul de morala crestina si unde oamenii sa se indrepte, ori de cate ori indoiala si deznadejdea le cuprinde sufletul.
ACADEMIA ROMANA sa elaboreze strategii de dezvoltare pe termen mediu si lung, in toate domeniile societatii, si sa gireze cu specialisti, acolo unde se preteaza, examenele de ocupare a inaltelor functii in stat. Sa fie ca un "SFAT AL INTELEPTILOR".
SOCIETATEA, in general, trebuie sa fie ca o familie, unde fiecare indeplineste o functie lucrativa pentru prosperitatea materiala si implinirea spirituala a fiecaruia si a societatii in ansamblu. Numai asa, cred eu, ne vom indeplini rostul nostru de fiinte rationale si ne vom apropia de mantuire.