Prin anii '70, m-am imbolnavit de hepatita si, am fost internat la Spitalul de boli infectioase Colentina. Acolo, am stat in salon cu un colonel de prin Moldova care, avea un talent deosebit de povestitor. Intr-una din zile, ne-a povestit (eram mai multi in salon, stiti cum este la spital) ca la el, la unitatea unde lucra, era comandant un colonel care neavand pile si relatii (cum era pe-atunci, cum este si acum) nu a fost avansat la gradul de colonel, inainte de termen (adica la exceptional) cativa ani. In sfarsit, a facut stagiul minim in grad (a implinit anii, cat trebuia sa stea locotenent colonel), a dat examenul de colonel si, a fost avansat... colonel. Acest colonel a avut un tata, care era foarte mandru ca fiul lui este ofiter si, si-a dorit tare mult sa-l vada... colonel. Trebuie sa va spun ca, inainte de 1989, cine era colonel era "cineva", nu ca acum. Din pacate, tatal colonelului s-a imbolnavit si, a murit, inainte sa-l faca, pe fiul lui... colonel "plin"(adica cu trei stele, cum era inainte de 1989). Avansarea s-a petrecut prin luna decembrie, a acelui an. A venit revelionul si, cum era traditia in unitatile miltare, trecerea dintre ani era sarbatorita, de majoritatea cadrelor militare din garnizoane, la casele armatei. Bineinteles, comandantul nostru de unitate si de garnizoana a venit imbracat in tinuta militara, sa-l vada, toata suflarea ostaseasca, ca a ajuns colonel, cu caciula brumarie (coloneii aveau iarna, caciula din blana de miel brumarie, celelalte cadre aveau caciula, dintr-um material caki). Dupa ce au inchinat paharul de sampanie de la miezul noptii, colonelul nostru, un pic cam cherchelit, si-a adus aminte de tatal sau si, a ordonat ca cei care doresc sa mearga la cimitir, sa-l insoteasca. Bineinteles ca, majoritatea barbatilor l-au urmat, chit ca nu aveau pe nimeni ingropat in cimitirul respectiv (cine isi permitea atunci, sa se puna rau cu comandatul de unitate!?). Au ajuns acolo si, cei care aveau pe cineva ingropat, in acel cimitir, s-au indreptat spre locul de veci al membrilor familiei lor, numai ca, fiind iarna, cu multa zapada si, cam intuneric, nu prea se vedeau bine inscrisurile de pe cruci, unii nici nu stiau prea bine locul amplasarii mormintelor, cert este ca, tovarasul colonel nu si-a gasit mormantul tatalui sau si, enervat si infrigurat, s-a oprit la un mormant oarecare, a luat pozitia de drepti si salutand militareste, cu mana la coifura (caciula) a glasuit : "Sa traiesti tata ! M-a facut tara colonel !". A ramas in pozitia aceasta cateva secunde apoi, cu ochii inlacrimati, de amintirea parintelui sau, a dat semnalul de plecare, la casa armatei, unde au continuat cheful, pana in zori.
vineri, 7 iunie 2013
"SA TRAIESTI TATA! M-A FACUT TARA COLONEL!
Prin anii '70, m-am imbolnavit de hepatita si, am fost internat la Spitalul de boli infectioase Colentina. Acolo, am stat in salon cu un colonel de prin Moldova care, avea un talent deosebit de povestitor. Intr-una din zile, ne-a povestit (eram mai multi in salon, stiti cum este la spital) ca la el, la unitatea unde lucra, era comandant un colonel care neavand pile si relatii (cum era pe-atunci, cum este si acum) nu a fost avansat la gradul de colonel, inainte de termen (adica la exceptional) cativa ani. In sfarsit, a facut stagiul minim in grad (a implinit anii, cat trebuia sa stea locotenent colonel), a dat examenul de colonel si, a fost avansat... colonel. Acest colonel a avut un tata, care era foarte mandru ca fiul lui este ofiter si, si-a dorit tare mult sa-l vada... colonel. Trebuie sa va spun ca, inainte de 1989, cine era colonel era "cineva", nu ca acum. Din pacate, tatal colonelului s-a imbolnavit si, a murit, inainte sa-l faca, pe fiul lui... colonel "plin"(adica cu trei stele, cum era inainte de 1989). Avansarea s-a petrecut prin luna decembrie, a acelui an. A venit revelionul si, cum era traditia in unitatile miltare, trecerea dintre ani era sarbatorita, de majoritatea cadrelor militare din garnizoane, la casele armatei. Bineinteles, comandantul nostru de unitate si de garnizoana a venit imbracat in tinuta militara, sa-l vada, toata suflarea ostaseasca, ca a ajuns colonel, cu caciula brumarie (coloneii aveau iarna, caciula din blana de miel brumarie, celelalte cadre aveau caciula, dintr-um material caki). Dupa ce au inchinat paharul de sampanie de la miezul noptii, colonelul nostru, un pic cam cherchelit, si-a adus aminte de tatal sau si, a ordonat ca cei care doresc sa mearga la cimitir, sa-l insoteasca. Bineinteles ca, majoritatea barbatilor l-au urmat, chit ca nu aveau pe nimeni ingropat in cimitirul respectiv (cine isi permitea atunci, sa se puna rau cu comandatul de unitate!?). Au ajuns acolo si, cei care aveau pe cineva ingropat, in acel cimitir, s-au indreptat spre locul de veci al membrilor familiei lor, numai ca, fiind iarna, cu multa zapada si, cam intuneric, nu prea se vedeau bine inscrisurile de pe cruci, unii nici nu stiau prea bine locul amplasarii mormintelor, cert este ca, tovarasul colonel nu si-a gasit mormantul tatalui sau si, enervat si infrigurat, s-a oprit la un mormant oarecare, a luat pozitia de drepti si salutand militareste, cu mana la coifura (caciula) a glasuit : "Sa traiesti tata ! M-a facut tara colonel !". A ramas in pozitia aceasta cateva secunde apoi, cu ochii inlacrimati, de amintirea parintelui sau, a dat semnalul de plecare, la casa armatei, unde au continuat cheful, pana in zori.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu