Am o tristete pe care nu mi-o pot explica. Suntem in preajma sarbatorilor de iarna si, normal ar fi, sa am un sentiment de bucurie. Atunci de unde aceasta tristete! Poate din deznadejdea, de a nu putea sa fac nimic, pentru a indrepta anumite lucruri, pe care eu le consider strambe in aceasta lume! Poate din, aproape convingerea, ca viata este ca un dat, pe care noi muritorii o urmam fara sa putem modifica mai nimic din destinul nostru! Poate din tristetea vietii de zi cu zi, cand vad cata nedreptate este acum! Poate din constatarea, ca aceasta tara a incaput pe mana unor netrebnici! Poate din revolta mea solitara(si ca mine sunt milioane) ca nu putem fi, noi ca popor, precum polonezii! Poate din tristetea ca nici marii carturari ai acestei natii, la vremea lor, nu au putut sa schimbe in bine destinul acestei tari, unii platind chiar cu viata! Si-atunci ce este de facut? Cred ca trebuie sa facem recurs la istoria noastra milenara si, cum au procedat strabunii nostri, atunci cand tara era in pericol, asa trebuie sa procedam si noi. Sa "luptam" tinand intr-o mana crucea(credinta) si in cealalta sabia(diplomatia). Dar pentru aceasta ne trebuie UN CONDUCATOR. Poate ne lumineaza Dumnezeu, ca sa gasim un Havel al Romaniei. Dumnezeu sa-l ierte si sa aiba grija de sufletul lui!
Sa aveti gandul cel bun si sa va bucurati, atat cat se mai poate, de aceste sarbatori. La multi ani, tuturor, celor care cititi aceste randuri!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu