Nimic nu este pierdut atata timp cat exista dragoste.

Ma plimbam prin orasul meu moldav si, la un moment dat, vad o doamna mai in varsta, la cativa metri in fata mea, ca se opreste, si intinde mainile in lateral, la nivelul umerilor. M-am uitat mai cu atentie si am observat ca din fata ei venea, in mare fuga, un copilas de gradinita, numai un zambet. Cand a ajuns la distanta potrivita, pur si simplu a plonjat in bratele femeii, incolacindu-si manutele si lipindu-si capusorul de gatul bunicii lui(am inteles asta, cand am trecut pe langa ei). O scena mai frumoasa ca aceasta nu cred ca exista! Imbratisarea lor raspandea in jur, atata dragoste, incat, cei care treceau pe langa ei zambeau, fiecare amintindu-si, probabil, de copiii sau nepotii lor, sau pur si simplu erau fascinati de frumusetea imbratisarii.