ROMÂNIA CA UN DEZASTRU. O POSIBILĂ EXPLICAȚIE.

Dacă mai aveati rezerve, în legatură cu scenariul prin care România a fost ”programată” la a fi distrusă, vă rog sa cititi,  ”cu capul vostru”, articolul de mai jos (Vă rog sa cititi, pana la capat, cu răbdare. La sfârsit veți fi mai îțelepți).
Cred cu tărie, că numai Dumnezeu (ca de fiecare dată, de-a lungul istoriei noastre milenare) s-a putut opune acestor PATIBULARI (cine spune, ala e!?) caȚARA NOASTRĂ să nu fie sfârtecată la masa NESĂTUILOR LUMII.
Sunt mândru că fac parte din acest popor care, desi este lăsat ”în întuneric” din prostia politicienilor sau, din alte cauze, el  caută lumina acolo, de unde a izvorat de la începuturi : De la DUMNEZEU!

O explicație despre starea noastră de azi. Cum am ajuns să ne considerăm cerșetorii Europei

11 septembrie 2012 de Codrul

Un articol excelent despre identitate, importanța istoriei și războiul nevăzut din ultimii 22 de ani. Merită.

În urma unor evenimente politice, Horia-Roman Patapievici, şeful I.C.R. (Institutul Cultural Român), şi-a anunţat la sfârşitul lunii iulie demisia din fruntea instituţiei pe care a condus-o mai bine de şapte ani, denunţând faptul că agenda cosmopolită a I.C.R. va fi înlocuită de noii guvernanţi cu o agendă românească. „O agendă europeană a fost schimbată cu una naţionalistă” a declarat D-l Patapievici, referindu-se la intenţia I.C.R. de a se ocupa de „identitatea naţională” a românilor din diaspora (măcar de-ar fi aşa! – cel mai probabil e doar o falsă „alarmă”…). Obiectiv intolerabil pentru fostul şef al I.C.R., care a promovat, sub patronajul direct al preşedinţiei României, unele din cele mai şocante şi dezgustătoare obscenităţi la adresa creştinismului şi identităţii româneşti, asupra cărora am atras şi noi atenţia încă din numărul-semnal al revistei. La mijloc se află o adevărată strategie de deconstrucţie a celor pe care ideologiile transnaţionale le numesc „miturile fondatoare ale naţiunii române”. Campania nu s-a rezumat doar la expoziţii hulitoare la adresa Sfinţilor şi a Maicii Domnului, ci, după cum era de aşteptat, s-a desfăşurat şi pe frontul istoric…

În volumul „România medievală”, apărut în 2010 la Monitorul Oficial (!), cu o prefaţă semnată de… teologul Teodor Baconschi, pe atunci Ministru de Externe, România este definită ca „teritoriu”, „spaţiu”, „mozaic de civilizaţii, de populaţii, de culturi şi de etnii”, care, după cum susţine autorul, „nu fusese niciodată până atunci (până în sec. al XIX-lea – n.n.) o Naţiune”. Confuzia între statul-naţiune şi conceptul de naţiune sau, mai precis, de neam, este deliberată: dacă e adevărat că România nu a fost un stat naţional până în secolul al XIX-lea, e la fel de adevărat că românii au fost şi sunt un neam vechi de ani de zile, născut creştin la începutul „erei noastre”.

Identitatea naţională oferă sens, prestigiu şi putere

Strategia deconstrucţiei nu face altceva decât să reproducă, cu mijloace intelectuale, războaiele de cucerire a cetăţilor din Grecia antică. Vechii greci ştiau că, pentru a cuceri definitiv un adversar, nu e de-ajuns să-l înfrângi într-o confruntare militară. Cucerirea cetăţii era completă abia atunci când zeii acesteia erau dărâmaţi: zdrobirea Pantheonului de idoli ai cetăţii ducea la anihilarea completă a adversarului, putându-se trece, apoi, la decimarea populaţiei şi la ducerea în robie a celor rămaşi în viaţă. Mutatis mutandis, colonizarea şi înfrângerea naţiunilor, astăzi, pe plan spiritual, se desăvârşeşte prin distrugerea credinţelor fondatoare şi prin deconstrucţia naraţiunilor identitare ale acestora.

Acest proces nihilist se manifestă cu precădere în ţările răsăritene ale Europei şi, în cazul nostru, probabil cu o virulenţă fără seamăn după 1989. Prin contrast, naţiunile occidentale, începând cu S.U.A. şi continuând cu Franţa, Germania etc., îşi perpetuează şi propagă internaţional identitatea, personalităţile şi evenimentele majore ale istoriei, căutând să le universalizeze, să le transforme în „bunuri de export”. „Părinţii fondatori” ai S.U.A., mitul democraţiei excepţionale şi al misiunii cvasi-divine de a interveni pretutindeni în lume pentru instaurarea „păcii americane” nu sunt altceva decât o naraţiune care valorizează anumite aspecte istorice (trecând cu vederea sau chiar ocultând altele), cu rolul clar de a legitima politic agenda pe care Washingtonul o implementează în lume. Franţa valorizează în continuare Revoluţia Franceză şi ideologia iluministă, cu toate că s-au scris tomuri întregi despre aspectele întunecate ale acestor evenimente (complot, teroare, genocid etc.), doar fiindcă acestea sunt o naraţiune definitorie pentru statul francez modern, prin care capătă un sens universal al misiunii sale în lume, prestigiu şi putere de negociere.
Prin urmare, a avea o naraţiune identitară ce cuprinde personalităţi fondatoare şi evenimente cruciale este un fapt nu doar absolut firesc şi practicat de ţările occidentale (care, de atâtea ori, ni se dau drept model cultural), ci şi profund politic şi absolut necesar pentru securitatea şi stabilitatea unei ţări.

De ce? Pentru că ţine de ceea ce analiştii numesc „soft power” – puterea nevăzută („intangibilă” sau „blândă”, în alte traduceri): capacitatea de atracţie a unei ţări, de a modela preferinţele celorlalţi, de a avea o voce distinctă, de a putea genera sau configura agende internaţionale astfel încât, în cadrul negocierilor, să-şi poată asigura o poziţie ascendentă sau, cel puţin, consistentă. Este puterea non-militară a unei ţări, care nu se reduce doar la simpla diplomaţie sau doar la simpla propagandă de stat, ci este un complex care ţine de realizările istorice, culturale, economice, chiar sportive, de naraţiunea care integrează toate acestea într-o identitate şi „imagine” coerentă şi care, laolaltă, dau conturul spiritual al ţării, în sensul cel mai concret al expresiei.

Statele „paria” ale U.E.

Cât de importantă este această dimensiune a puterii ne putem da seama din modul în care sunt tratate ţările răsăritene în Uniunea Europeană. Grecii sunt supuşi unui adevărat asediu mediatic şi diplomatic, în care sunt definiţi ca un popor de leneşi şi evazionişti, care profită de U.E. şi de instituţiile financiare mondiale pentru a înghiţi în neştire miliardele de euro prezentate ca „planuri de salvare” de la faliment a ţării. Realitatea este cu totul alta: miliardele de euro nu sunt necesare grecilor, ci băncilor occidentale (mai ales germane), care au expunere mare în Grecia şi care, dacă ar da faliment, ar înceta plăţile oneroase către creditorii internaţionali şi ar stopa măsurile antisociale ale austerităţii; la rândul lor, statisticile arată că grecii muncesc mult mai mult decât germanii.
Ce folos că aceasta e realitatea? Pe planul confruntării nevăzute, Grecia este culpabilizată pentru starea sa de stat „balcanic, ortodox şi primitiv”, este pusă la colţ şi somată să se „reformeze” urgent, mai ales pe planul mentalităţilor, să-şi condamne poporul la foamete şi sărăcie, să-şi vândă toate avuţiile naţionale! Toate acestea nu ar fi putut să se desfăşoare cu asemenea pregnanţă dacă raportul dintre Grecia şi Europa nu ar fi fost definit astfel pe agenda internaţională şi dacă nu ar fi existat atâtea cozi de topor din sânul acestei naţiuni ortodoxe, care să clameze aceleaşi neadevăruri.

România şi Bulgaria sunt, în ce le priveşte, definite drept statele europene cele mai înapoiate, nedemocratice şi nereformate, adevărate paria ale Uniunii Europene, zice-se cu carenţe grave ale statului de drept. În consecinţă, cele două ţări sunt supuse şi în prezent unui umilitor mecanism de monitorizare, adevărat instrument de intruziune şi de degradare a statutului celor două ţări la masa negocierilor între statele membre ale U.E. Este vorba despre vestitul „Mecanism de Cooperare şi Verificare” (MCV), prin care se face, chipurile, analiza reformelor din justiţie şi din alte domenii-cheie. Cine are curiozitatea să citească aceste rapoarte va descoperi afirmaţii care nu au nici o legătură cu realitatea din teren, fie atunci când acuză carenţe, fie atunci când laudă. Totul este o mistificare a realităţii, care serveşte intereselor eurocraţilor şi slugilor lor din aceste state.

Bineînţeles, la fel ca grecii, românii şi bulgarii sunt chemaţi să se „reformeze”, să aplice politicile antisociale cele mai dure, să-şi vândă avuţiile naţionale şi să-şi schimbe mentalitatea „estică” – legată, indisolubil, de Ortodoxie, văzută de atâţia drept factor de înapoiere civilizaţională. Săracii din est nu trebuie să-şi ridice ochii din pământ în faţa stăpânilor din vest: la acest principiu se reduce războiul nevăzut dus, în Uniunea Europeană, împotriva popoarelor răsăritene. Evident, fără cozi de topor, fără Iude constituite în adevărate reţele de demobilizare, reeducare, deconstrucţie a prestigiului naţional, a identităţii şi a sensului apartenenţei la acest neam ortodox, răsăritean, această operaţiune de cucerire şi colonizare nu ar putea fi dusă cu atât succes. O astfel de reţea a fost şi I.C.R.-ul condus de D-l Patapievici.

Să reţinem, aşadar, că problema deconstrucţiei istoriei şi identităţii nu este doar una teoretică – şi, dacă acuzăm demitizarea, nu o facem doar pentru că se găsesc unii să spargă canoanele istoriei naţionale ca să fie interesanţi. Problema este una ce ţine de putere şi de politică, de exploatare, de robie nevăzută, ce are corespondent în robia economică şi geopolitică văzută a ţării noastre. Este o problemă ce se răsfrânge în sărăcirea ţării, în dezorientarea generală a oamenilor din popor, în hemoragia neîntreruptă a României, adică acest groaznic fenomen al emigraţiei prin care populaţia activă merge să îngraşe dosurile puhave ale vesticilor, lăsându-şi ţara în paragină pentru că nu au învăţat de la nimeni ce înseamnă că sunt români.

Deconstrucţia identitară a României nu a fost niciodată doar un proces intelectual, ci întotdeauna a fost însoţită de aplicarea unei agende care, sub numele „reformei şi modernizării”, a jefuit sistematic ţara în favoarea unei „oligarhii de aventură”, cum o numea Caragiale.

„Atunci poporul trebuie nimicit!”

Originile istorice ale acestei practici de subjugare spirituală şi materială a poporului vin încă din secolul al XIX-lea, odată cu întemeierea României moderne de către elita revoluţionară paşoptistă, educată în centrele universitare apusene. E drept că paşoptiştii, aşa masoni cum erau şi interesaţi să fie oligarhii avuţiilor naţionale, aveau măcar ca obiectiv crearea unui stat naţional şi reîntregirea neamului.
De atunci provine însă marea prăpastie care s-a căscat între elita politică şi culturală a ţării şi popor, deoarece de atunci provine dispreţul faţă de cultura şiidentitatea ortodoxă locale, complet ignorate chiar şi de „conservatori”, atunci când nu erau batjocorite în lucrări literare sau privite ca un „retard” istoric de care România trebuia să se descotorosească pentru a performa. Şi tot de atunci datează mitul Europei – al civilizaţiei superioare în jurul căreia noi, „pigmeii mizeri şi primitivi” din Răsărit, suntem chemaţi să gravităm.
Prăpastia a existat şi la alte popoare răsăritene, şi a fost resimţită puternic de scriitorul rus F. M. Dostoievski. Rusia intrase, încă din epoca lui Petru cel Mare, sub vraja modelului cultural european, elita statului ţarist fiind ruptă de poporul „mujic” şi de credinţa sa ortodoxă, chiar şi atunci când pretindea că luptă pentru binele săracilor. „Ruşii”, spuneau aceşti europenişti, „trebuie să evolueze, să fie civilizaţi şi abia apoi să deschidă gura în faţa străinilor”. Dostoievski relatează că i-a spus unui astfel de occidentalist: „Poporul nu va tolera aşa ceva”. „Atunci poporul trebuie nimicit!( sau cum auzim pe la noi: “poporul e prost”, “poporul ne trage în jos”, etc -n.n.)
”, i-a raspuns occidentalistul, „calm şi maiestuos”.
În urma unui dispreţ colonialist similar întrutotul celui descris de scriitorul rus, satul românesc a fost, practic, desfiinţat ca entitate socială ce funcţiona pe baza tradiţiei, cutumei, în obşti conduse de legi nescrise, în care oamenii ştiau să trăiască şi să muncească împreună, fără să experieze polarizarea socială între bogaţi şi săraci, individualismul egoist şi lipsa de sens. Obiectivul ascuns al acestor „reforme” era, de fapt, dezrădăcinarea ţăranului şi transformarea lui în muncitor, în mână de lucru ieftină pentru industria şi capitalul oligarhiei, şi în consumator al produselor manufacturiere şi al băncilor. Aceeaşi atitudine colonialistă a dus la punerea sub obroc a Ortodoxiei, Biserica României suferind nenumărate prigoane şi amputări din partea statului modern, de la secularizarea averilor la impunerea picturilor de tip apusean în biserici sau politizarea ierarhiei.
Acestea erau însă cele mai mari averi ale poporului: satul (adică civilizaţia sătească) şi credinţa (adică legea). Când spunem acest lucru nu avem în vedere vreun soi de „semănătorism” patetic, în care să trecem cu vederea greutăţile vieţii rurale şi să o idealizăm de dragul nostalgiilor, ci ne gândim pur şi simplu la o lume socială în sine. Mircea Vulcănescu (care a fost nu doar un mare filosof, ci şi un mare sociolog şi economist) a contrastat cele două Românii, una a oraşului, reprezentanta unei civilizaţii artificiale, străine, egoiste, babilonice şi paranoice – şi una a satului, o civilizaţie a firescului, organicului, rânduielii şi credincioşiei. Fiecare dintre aceste lumi, separate şi opuse, avea propria ordine socială, propria economie, propriile raporturi şi practici sociale.

Astfel, pentru a reveni de unde am plecat, neamul românesc nu a fost doar „un teritoriu, un spaţiu, un mozaic”, care „doar prin relaţii comerciale” a ajuns la „o limbă şi conştiinţă comună”, aşa cum vrea să ne înveţe I.C.R., ci dimpotrivă. În ciuda influenţelor imperiale contradictorii, în ciuda separării şi a imposibilităţii de-a trăi împreună în aceleaşi fruntarii şi cu aceeaşi piaţă, gravitând ba în jurul Moscovei, ba în jurul Vienei, ba în jurul Istanbulului, românii au fost din timpuri străvechi acelaşi neam pentru că aveau aceeaşi limbă şi aceeaşi „lege” (adică aceeaşi credinţă), şi pentru că trăiau în aceeaşi ordine socială: a satului. Nu unitatea rasială ne-a făcut să fim români, notà Vulcănescu, ci unitatea culturală, civilizaţională.

Or, a deconstrui această unitate culturală, a nega specificul lumii româneşti înseamnă a anula dreptul la existenţă al acestui popor, care nu-şi poate găsi sensul pe această lume şi nici apăra locul lăsat de Dumnezeu dacă nu ştie ce este, ce preţ are moştenirea părintească şi de ce trebuie să o păstreze.

Articol semnat de Ioan Bucur, apărut în revista Familia Ortodoxă

DESPRE PARVENITI

Uitati-va la cei care ne conduc. Daca îi iei pe fiecare in parte, constati ca, foarte putini au facut ”studiile superioare” la zi. Altii, nici macar ”studiile medii”! Si, ne intrebam de ce merg ”treburile ”tarii prost!? Iaca, de-asta! Cand te conduc smecherii, parvenitii, PROSII si HOTII care, nu au cunostinte minime  despre MORALA, darmite sa traiasca in spiritul ei, la ce sa te astepti!?Si, in tot acest timp ELITA INTELECTUALA  a tarii scrie intr-o polemica, demna de o cauza mai buna, despre unul, despre altul, cand ea(elita intelectuala) ar trebui sa iasa public, de fiecare data si, sa ia atitudine(la televizor sau in ”piata publica”) in legatura cu derapajele democratice, pe care le comit unii oameni politici, de la toate partidele. Dar, cum sa fie ea(elita intelectuala) impartiala cand, unii membri ai ei au tot primit, de-a lungul timpului, tot felul de ”sinecuri” aducatoare de venituri pentru ei si familiile lor!? Cum sa dea ea, in cel care,  le-a dat o ”paine de mancat”!? Cata mizerie! Si, ce este TRAGIC cu adevarat,consta in faptul istoric ca aceste defecte ale clasei politice au o continuitate care te face, pe tine, cel care mai rasfoiesti din cand in cand, cate o carte, sa constati ca, si acum o suta si ceva de ani, era aceeasi situatie politica. Numai ca, la alt nivel si, cu alti actori ,la fel de originali, ca unii din timpul nostru. Vorba aia :”Nimic nou sub soare!” Si, as adauga eu, doar progresul tehnologic si-a respectat menirea lui, de a imbunatati viata oamenilor. Oamenii politici, unii dintre ei, au ramas la fel de hoti, smecheri, needucati, fara morala etc. ca acum o suta si ceva de ani!?” Din pacate.

MASINA DE SPALAT AUTOMATA NU MAI STOARCE RUFE

  Se mai intampla sa se mai strice prin casa omului una, alta nu? Ei, mie mi s-a stricat recent, masina de spalat automata. M-am dus, la un centru specializat din oras. Am vorbit cu patronul de-acolo care, intamplator era si ”mester”. I-am spus ce problema am la masina de spalat, iar el mi-a spus ca, trebuie obligatoriu, sa aduc masina la atelier, indrugandu-mi tot felul de argumente. L-am intrebat, de ce nu poate sa vina acasa la mine, sa constate defectiunea si, poate, o repara pe loc. Mi-a argumentat, asa cum v-am scris mai sus. Am plecat dezamagit. Trebuia sa rezolv, urgent, aceasta problema si, atunci, am  sunat la unii mesteri care, si-au postat numarul de telefon prin diverse publicatii sau, l-au lipit prin diverse locuri din oras. A venit primul, la care am sunat si, stupoare !? era chiar patronul de la atelier. Trebuie sa va spun ca, atunci cand am sunat si, am convenit sa vina acasa, acesta mi-a spus ca, pentru deplasare si verificarea defectiunii ma costa 40 de lei!? Ce era sa fac? Am acceptat! Revenind, la momentul cand mesterul a venit acasa, dupa ce mi-am ascuns surprinderea, in sensul ca, acesta, la prima discutie la atelier, mi-a spus ca nu se deplaseaza la client, l-am invitat la locul unde am instalata masina de spalat. A conectat masina la priza, a programat-o la un program de spalare si, timp de cateva minute, nu i-a mai facut nimic. Nu a demontat nimic!? Se uita la ea si,  asculta ce se intampla pe timpul derularii programului. In final, mi-a spus ca nu are ce sa-i faca si, ca trebuie s-o aduc la atelier si, acolo, va constata DACA se mai poate repara sau nu. L-am intrebat, daca nu poate sa trimita el, o masina cu doi lucratori si  sa o ia. A zis ca poate dar, din fata blocului!? Adica, sa o scot eu in fata blocului si, oamenii lui sa o urce in masina si, sa o duca la atelier!? Mai sa fie, mi-am zis eu in gand. A ramas ca o sa-l sun eu intr-o zi, cand voi fi acasa  si vom stabili atunci ce si cum. Intre timp, am mai dat cateva telefoane dar, fara succes. Intr-o zi am intrat, intamplator, intr-un atelier de reparat electronice si, am vazut scris acolo ca, repara si masini de spalat!? L-am intebat pe patron care, intamplator, era si acesta mester!?(nu-i nimic rau in asta) si  mi-a spus ca nu el repara ci, are o colaborare cu alt mester care, i-a lasat telefonul in cazul cand...etc. etc. Am sunat la acel mester, acesta a venit acasa, A DEMONTAT MASINA, a gasit defectiunea DAR, si acesta mi-a spus ca, TREBUIE dusa la atelier(cred ca astia sunt vorbiti intre ei)!? L-am intrebat, daca nu poate sa demonteze PROGRAMATORUL(pentru ca acolo era defectiunea) si, sa-l duca la electronistul de la care  luasem telefonul lui. A zis ca, e prea complicat, ca el nu are timp etc. etc. A ramas, sa ma duc eu la electronist, sa-l conving pe acesta sa vina acasa si, sa demonteze piesa defecta. Am fost a doua zi dar, nu am avut succes. L-am sunat, din nou, pe mesterul care imi demontase masina si, l-am induplecat sa vina si, sa demonteze piesa defecta, s-o duca la electronist si, sa incerce, s-o repare. Intre timp, am intrat pe ”net” si, de pe un forum al celor cu masini de spalat defecte, am aflat ca, s-ar putea ca, de vina!? pentru tot ”tambalaul” asta al meu, sa fie un CONDENSATOR DE LA PROGRAMATOR(indicand si locul unde este pozitionat, in programator). Cand a venit mesterul sa demonteze programatorul si, sa-l duca la atelier, i-am spus si lui ce aflasem de pe net si, dupa ce a venit cu piesa reparata MI-A CONFIRMAT CA AM AVUT DREPTATE!?  Asa s-a terminat un mic ”calvar” al meu, in epoca moderna in care traim, cu obiecte aproape ”de unica folosinta” pe care, nu ti le mai poate repara nimeni sau, daca o face, iti creaza o groaza de nervi si, iti consuma foarte mult timp.
  Am scris aceasta patanie a mea pe blog, in speranta ca, poate, aceasta informatie cu CONDENSATORUL (vinovat de nefunctionarea storcatorului, la masina de spalat) scuteste si pe altii, atat de o cheltuiala in plus,  cat si de stresul care, se acumuleaza permanent pentru ca, cei care ne conduc nu se apleaca, cu mai multa atentie, la aceste amanunte cotidiene care, nerezolvate, iti pot face viata un calvar.
  Doamne ajuta!

DESCARCAREA UNUI VIDEOCLIP, DE PE YOUTUBE IN CALCULATOR, IN FORMAT AUDIO

  Imi trebuiau urgent, cateva videoclipuri pentru o activitate didactica. Credeam ca pot sa ma descurc singur dar, cand m-am apucat de lucru, m-am impotmolit. Am cerut ajutorul unui tanar licean, care studia la o clasa de informatica si, AM REUSIT ! Mutumesc, si pe aceasta cale, acestui tanar minunat. Doresc sa transmit aceasta informatie, si celor care, nu stiu CUM SE FACE ACEASTA OPERATIUNE. Celor care stiu (cum se face aceasta operatiune), ii rog sa se abtina si, le mutumesc pentru intelegere.
  Incepatorilor(ca si mine) : Cititi cu atentie!    


          DESCARCAREA UNUI VIDEOCLIP, DE PE YOUTUBE PE CALCULATOR, IN                           FORMAT AUDIO.

1. se scrie adresa : www.youtube.com ;
2. se scrie numele clipului video in casuta dreptunghiulara din dreapta ”YOUTUBE”; se da click st. pe ”cautare”(pictograma sub forma de lupa, din dreapta dreptunghiului);
3. se da click st. pe titlul clipului  video sau pe pictograma acestuia (videoclipul porneste) ;
4. dupa 3-4 sec. se da click (st.), in stanga jos, de la pictograma clipului video (se opreste) ;
5. se da click st. in casuta dreptunghiulara din dreapta ”YOUTUBE”, unde este link-ul videoclipului (se coloreaza in albastru), apoi se da click dr.(in acelasi dreptunghi, pe adresa colorata in albastru); o sa apara, mai jos, mai multe comenzi, sub forma de inscrisuri ; se da click st. pe ”copiati” (copy);
6. se da click st. in aceeasi casuta dreptunghiulara(devine din nou de culoare albastra) si se scrie : www.youtube-mp3.org ; o sa apara mai jos mai multe adrese dar, doar una este de culoare albastra si, corespunde cu adresa de mai sus (www.youtube-mp3.org- YouTube to mp3 Converter);
7. se da click st. pe acea adresa albastra, din josul dreptunghiului si ea va aparea automat in dreptunghi;
8. imediat va apare mai jos o pagina cu titlul ”You Tube mp3”;
9. se da click st. pe dreptunghiul de sub titlu unde este o adresa de link (sa va colora in culoarea albastra);
10. se da click dr. pe adresa albastra si o sa apara, mai jos, mai multe inscrisuri;
11. se da click st. pe ”inserati”(paste);
12. se asteapta pana se termina operatiunea de inserare(se observa ca, ”Convert Video” isi schimba intensitatea);
13. se da click st. pe ”Convert Video ”;
14. se asteapta, pana apare pictograma videoclipului si cuvantul colorat in albastru, ”Download”;
15. se da click st. pe ”Download”;
16. se da click st. pe locul din calculator, unde vrem sa salvam videoclipul;
17. se da click pe ”save”.

ROMANIA, CA UN DEZASTRU !

  Am scris pe acest blog, mai demult, ca rolul determinant, in societate, al partidelor politice s-a incheiat. A mentine aceasta stare de lucruri, este o frana in calea progresului societatii. Unii comentatori ”de serviciu”, de  la tv. spun, cu jumatate de gura ca, de-asta nu progresam pentru ca, nu exista ”continuitate” in politicile publice, dar nu au curajul sa puna punctul pe ”i” si, sa spuna raspicat ca de vina, de toata aceasta poticneala si, pana la urma, stagnare este sistemul social in care traim. Aceasta democratie capitalista, care se bazeaza pe partide politice pentru conducerea societatii ”si-a trait traiul, si-a mancat malaiul”. TREBUIE URGENT gasita alta modalitate de conducere a societatii si, dupa parerea mea, o varianta ar fi conducerea cu ajutorul specialistilor de top, care sa ocupe, TOATE posturile de conducere din societate, PRIN CONCURS. Avem destui teoreticieni in stiinta conducerii societatii, nu mai vorbesc de Academia Romana, care POT construi un model viabil. Important este ca CINEVA din ELITA INTELECTUALA a Romaniei, cu influenta in societate, sa ridice aceasta problema, pentru ca, daca o ridica unul ca mine, astia care se cred ”buricul pamantului” stramba din nas si, dupa mintea lor (care este ocupata, doar cu probleme de genul ”interesului national”!?), m-ar strivi ca pe un gandac dar, nu pot pentru ca, e ”democratie” si, nu ar da bine la electorat !?
Mai devreme sau mai tarziu, ceea ce scriu eu pe acest blog, in legatura cu tipul de societate pe care TREBUIE sa-l construim, se va intampla. Nu vreau sa zic ca, eu sunt un vizionar pentru ca, eu am ajuns la aceasta concluzie, citindu-i pe altii. Deci, nu sunt singurul care gandeste asa. Imi pare rau ca, macar unul din cei care au aceste convingeri, nu este la conducerea societatii, sa creeze ”un cap de pod” pe care usor, usor sa-l dezvolte si, apoi, sa-l legifereze si, sa-l aplice la nivel national. Imaginati-va, unde am fi fost acum daca, din 1989 incoace, am fi avut CONTINUITATE IN POLITICILE PUBLICE !? Ganditi-va, va rog ca, in fiecare an se fura, la propriu, din avutia tarii, cateva zeci de miliarde de euro. Sa spunem ca se fura doar zece miliarde(cu toate ca se fura, cel putin, douazeci si ceva, daca nu mai mult). Daca inmultim cu douazeci si patru de ani, avem 240.000.000.000 DE MILIARDE DE EURO !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!???????????????????. Va dati seama cum ar fi aratat Romania si, LA URMA URMEI, CUM AM FI TRAIT NOI, ACUM !?
Si, noi, parca in transa fiind, i-am ales IARASI SI, IARASI pe aceiasi indivizi sa ne conduca la DEZASTRU.
 Niciodata nu-i prea tarziu !
 TREZITI-VA !?

DE CE VA BATETI JOC ?

  S-a tot vorbit, la vremea respectiva, despre militarii romani si, pensiile lor ”nesimtite”. Acum doua zile, mai marii tarii se ”bateau cu caramida in piept” si, incercau sa scoata in evidenta, cat de mult s-au straduit ei ca Romania sa fie primita in NATO. Ce au uitat sa sublinieze, cu tusa groasa, domniile lor, este ca fara contributia Armatei Romaniei, mai exact a celor peste 250.000 de militari care au inteles momentul istoric si, si-au sacrificat carierele(”lasandu-se” disponibilizati pentru ca Romania sa indeplineasca criteriile de accedere in Alianta), intrarea in NATO ar fi devenit doar un VIS. Care categorie profesionala din Romania a mai facut un asemenea sacrificiu !? NICIUNA! Si, drept rasplata, cel care se impauneaza acum cu intrarea Romaniei in NATO, a ”intrat cu bocancii” in Sistemul de Siguranta Nationala bulversandu-l si punandu-l, din punct de vedere pecuniar, la egalitate cu ”civilii”. Pentru cei care nu inteleg ca ”militarii”(cei care sunt imbracati in haina militara, indiferent in ce domeniu lucreaza), in niciun stat democratic, NU SE POT AMESTECA cu ”civilii”, ii rog sa se uite la America, Franta, Germania etc. Vedeti voi acolo, ca s-a pus vreodata problema, ca ”militarii” ar avea solde sau pensii ”nesimtite”!? Cum sa functionezi tu, ca STAT DEMOCRATIC, incalcand un contract cu cei care, SUNT LA DISPOZITIA TARII ”24 din 24” iar pentru acest lucru, ei primesc niste drepturi ca sa compenseze, intr-un fel, aceste sacrificii!? Nu inteleg, de ce se perpetuiaza aceasta ”targuiala”, intre acesti conducatorii vremelnici  ai Romaniei si ”militari”!? De ce nu se intra in normalitate!? Daca nu intelegeti(sau va faceti ca nu intelegeti) domnilor, care conduceti vremelnic Romania, ca militarii romani TREBUIE tratati ca militarii din celelalte tari NATO, la ce bun sa ne mai conduceti!?
  Nu astept de la voi(conducatorii tarii) niciun raspuns. Astept clipa cand, va veti trezi si, veti repune aceasta categorie profesionala, acolo unde ii este locul, la LOC DE CINSTE !
  Asa sa va ajute Dumnezeu !

DEMOCRATIA IN PERICOL!

Discutam cu cineva, cu ceva timp in urma, si-i spuneam ca, din pacate, Romania va trece prin unele  etape ale instalarii democratiei, asa cum s-a intamplat si in tarile cu democratie consolidata. Se ”vor arde” unele etape dar, unele nu vor putea fi evitate pentru ca, nu poti sa educi o populatie, lasata intentionat(din motive electorale sau din nepasare), needucata, din punct de vedere scolar(a se citi analfabetism), in cativa ani. Iti trebuie, cel putin o generatie(cativa zeci de ani), ca sa aduci analfabetismul la un nivel acceptabil. Daca ar fi o justitie corecta in tara noastra, cei care au permis asa ceva ar trebui judecati si condamnati, pentru atentat la siguranta statului. Efectele acestui analfabetism se vad aproape in fiecare zi si, din pacate, ele se lasa si cu pierderi de vieti omenesti sau cu raniri grave care duc, de cele mai multe ori, la handicapuri severe pentru victimele acestor primitivi care, actioneaza instinctual, tocmai din motivele scrise mai sus. Aceste efecte sunt cu atat mai dramatice cu cat, in urma cu cativa ani, niste politicieni care se lauda ca au scos Romania din criza, au inchis scoli, au desfiintat spitale, au disponibilizat angajati ai Ministerului de Interne(facand o brambureala in sistemul de ordine publica, prin desfiintarea posturilor de politie de la comune si, alte masuri aberante), au redus numarul cadrelor didactice, au ”inghetat” angajarile in sistemul sanitar etc. Acum ”culegem” roadele. Daca America, care are cea mai avansata democratie, isi intareste masurile de securitate, noi, o democratie in devenire, ”ne permitem” sa slabim institutiile statului care, pot apara, prin metode democratice, evident, ca aceste libertati ale noii societati sa nu fie folosite, de potentialii infractori, pentru actiuni ilegale. Din pacate, nu se observa, nici la actualii conducatori ca ar fi inteles situatia grava in care se gaseste Romania. Nu stiu ce trebuie sa se mai intample in Romania, ca Parlamentul, Guvernul si Presedentia sa hotarasca, la nivel de CSAT, legiferarea unui set de masuri menite sa intareasca ordinea publica si, implicit securitatea statului. Sintagma ”democratia costa” trebuie sa conduca, obligatoriu, la intarirea institutiilor statului care au atributiuni pe aceasta linie, bineinteles coroborate cu celelalte masuri de care ”vorbeam” mai sus. Daca nu se vor lua masuri ACUM,  ”maine” va fi, poate, prea tarziu. Nu vreau sa ajungem ca in America, care, la un moment dat, legiferand libertatile specifice democratiei s-a trezit cu un val de infractiuni care, a fost stavilit cu greu, iar populatia, ca sa se apere, a fost nevoita sa se inarmeze la propriu(cu arme de foc) si sa patruleze, pe strazile unde locuiau, ca sa se apere de infractori. Asa vor conducatorii nostri, sa se intample si in Romania!?
Nutresc speranta, ca seviciile de informatii ale Romaniei isi fac, pe deplin datoria si, la timpul potrivit vor informa, mai convingator, pe decidentii politici. Inca mai sper!
Doamne ajuta!